Din Glod la Biserica Dracilor și vârful Măgurii Glodului
Traseul din 14 noiembrie 2015 cu I. Pop Topo, M. Gheție, N & N Fănățan, Pongo & eu
Obiectiv: Valea Izei, Slătioara și Glod (satul de origine al Fraților Petreuș, vestiți rapsozi populari maramureșeni), biserica de lemn, monument istoric cu hramul Sfântul Nicolae ridicată pe la 1700 în Glod, știubeiele cu slatină și borcut de pe lângă valea Glodului, gospodării și porți maramureșene tradiționale, vâltori, activități agro-pastorale de sezon, Măgura Glodului (Biserica Dracilor-951 m și Fața Măgurii situate spre SE, către hotarul Poienilor Izei, vârful Măgurii Glodului 972 m – central și Dosu Măgurii, aflat către NV, spre flancul drept al văii Glodului)
Localizare: Maramureșul Istoric, în partea de N a Munților Lăpușului, satul Glod
Itinerar: Baia Mare – Cavnic – Budești-Călinești-Văleni-Bârsana-Slătioara-Glod-circa 90 km (șosea asfaltată)
Marcaj turistic: -
Tip traseu: drumeție în circuit
Grad dificultate: mediu
Echipament necesar: adecvat anotimpului: neapărat bocanci aderenți și bețe de trekking; urcușul final dinspre partea NE a Măgurii Glodului în șaua (913 m altitudine) dintre Biserica Dracilor și vârful Măgurii se face pe un versant-jgheab torențial cu înclinația de peste 45 grade, marnos-gresos și cu spălări (sau pe laturile acestuia, prin pajiștea abruptă și alunecoasă)
Lungime și durată: circa 10 km, 4-5 ore (aproximativ 9 ore incluzând deplasarea din/în Baia Mare)
Diferență de nivel: 446 m conform hărții și cotații GPS
Recomandări: harta turistică Zona Băiuț (scara 1:50.000 ); de vizitat în Glod și borcutul sulfuros-carbogazos cu depunere masivă de travertin din zona SV a satului, apropiat de drumul spre Feredeauă (locație cu izvoare minerale sulfuroase-saline-carbogazoase unde odinioară se practica balneoterapia empirică) și biserica Mănăstirii Văleni; de la Biserica Dracilor pe Fața Măgurii se poate coborî în vatra Poienilor Izei și vizita biserica de lemn, monument UNESCO cu hramul Sfânta Cuvioasa Paraschiva.
Avertismente: zonă pastorală, atenție la turmele de oi păzite de numeroși, agresivi, câini ciobănești, uriași Bucovineni și Carpatini și mai modești Mioritici; DJ 184-DJ 186 Baia Sprie-Cavnic-Valea Cosăului-Bârsana e aproape complet reabilitat-asfaltat și marcat rutier, excelent – în curs de montare glisierele acostamentului
Căi de acces: din șoseaua națională Sighetu Marmației-Bârsana-Strâmtura -Borșa, imediat după Mănăstirea Bârsana și Strâmtori (cu pereți grezoși în flancul geografic drept al râului Iza), la dreapta (S) spre Slătioara-Glod, până la magazinul sătesc /casa parohială, aproape de școală (la capătul asfaltului)
Mijloace de locomoție: curse de autobuze sau microbuze din Baia Mare ori Sighetu Marmației pe Valea Izei: autoturism personal; mountainbike
Sugestii de cazare: pensiuni de pe Valea Izei, pensiuni agroturistice noi și deosebit de frumoase, din Glod; gospodării țărănești, vara în cort.
Dimineață noroasă și deosebit de umedă, cu temperatura de 7 grade C; prognozate de către meteorologii ANM peste zi scurte averse și intensificări de vânt cu rafale de peste 50 km/h în Maramureș, la munte, ninsoare după-amiaza și în noaptea de sâmbătă spre duminica Lăsatei Secului și începutul Postului Crăciunului. Peste zi temperatura va urca până la 10 grade C dar după-amiaza, trecând din Budești spre Cavnic prin Pasul Neteda, temperatura va coborî la 3 grade C iar cerul plumburiu anunță prima ninsoare a acestei toamne.
Plecăm din Baia Mare spre Baia Sprie-Cavnic-Văleni la ora 7,30 dimineața.
Nu ne grăbim, savurând din habitaclu, ca de fiecare dată, specificul peisagistic inconfundabil. Opresc doar la confluența văii Slătioara cu râul Iza pentru ca N & N Fănățan să vadă în premieră străvechea moară purtată de apă și vâltoarea apoi continuăm către Slătioara. Minunată, o măgură din dreapta, cu fâneața de pe versantul abrupt otăvităși pictural bordată de făgetul ruginiu intercalat cu pâlcuri de molizi verzi întunecați și galben-portocalii mesteceni aduce unor imense făclii.
Parchez lângă casa parohială, vizavi de biserica de lemn, monument istoric de secolele XVII-XVIII Sfântul Nicolaie iar pe la ora 9,30, sfătuiți de un localnic, traversăm valea Glodului și ne apropiem de biserica frumos restaurată, cu pereții din bârne de lemn atipic spoiți cu var. Continuăm pe uliță și la prima, apropiată, răspântie o luăm la dreapta. Nu după multă vreme, din nou consiliați de localnicii care ne privesc amabili dar și curioși, părăsim ulița, suim la stânga pe o potecă ce se îndreaptă de la N către SV spre Măgura Glodului ce trece pe Sub Măgură. În urmă rămân gospodării tradiționale, în acest anotimp caracterizate de proviziile consistente de lemne de foc migălos crăpate și puse la uscat. Aici iernile, oricât de grele ar fi, nu-i surprind niciodată pe țărani. Înafara haturilor cu măceși doldora de rubinii fructe și frunziș portocaliu, de micile crânguri cu aluni, mesteceni, fagi tineri, plopi și molizi falnici, fiecare palmă de pământ e grijuliu lucrată în Glod, cultivată cu cartofi, ovăz, grâu de primăvară, lucernă sau trifoi ori exploatată ca fâneață sau pășune naturală. Nici chiar zonele numeroase vizibil afectate de alunecările de versanți nu sunt lăsate în paragină. Livezile de pruni, meri clasici și cireși se regăsesc doar spre vatra satului ce pare un minunat, vast, amfiteatru dominat la S de Măgura Glodului iar la N, către Slătioara, de o măgură mai mică, ca un ou cu circulare terasări până pe creștet. Acum turmele de oi coborâte de la stânele de munte pasc în jurul satului prin fânețe și ogrăzi bogat otăvite. Șoprurile cu șarpante glisabile pe verticală se răresc. Prindem un drum străvechi de car pe care suim oblic -SE- și curând începe să se vadă, cu toată dimineața foarte mohorâtă, stâncăria Bisericii Dracilor de pe Măgura Glodului.
Curios e faptul că locuitorii din Glod nu știu nimic să ne spună despre Biserica Dracilor, spre deosebire de cei din Poienile Izei (aceștia ne spuseseră foarte recent că în conformitate cu legendele străvechi, într-o anume noapte a fiecărui an dracii se adună la taifas și desfătare pe creștetul stâncos – SE- al Măgurii Glodului, la Biserica Dracilor, unde pun la cale felurite năzdrăvănii și blăstămății menite să-i provoace și corupă pe creștini; creștinii ortodocși din Poienile Izei afirmă că dracii și-ar fi găsit locul de adunare acolo pentru a-i pedepsi pe localnicii din Glod trecuți la felurite secte de pocăiți). Despre Biserica Dracilor, o mică grotă și fotogenici martori grezoși de eroziune de pe Măgura Glodului îi povestise destul de recent și ing. Munteanu de la Adiministrația Parcului Național Munții Rodnei-Borșa colegului nostru de drumeții I. Pop Topo.
Din păcate la fața locului nu găsim nimic înafara unui creștet grezos-silicios cu aspect metamorfic uneori și a unor aflorimente grezoase teșite și banale, intens erodate, marcând Fața Măgurii spre Poienile Izei.
Suim către șa direct pe acesta iar acolo unde solul este foarte instabil ocolim prin pajiștea umedă-alunecoasă, după circa 1 oră și 30 de minute de la start poposim la 913 m altitudine.
Ne așezăm pentru un scurt popas în care rafalele violente de vânt ridică vălătuci uriași de frunze purtându-i ca pe niște stoluri de vrăbii și presuri până hăt departe, impresionându-ne. Din șa mai trebuie să suim la stânga doar vreo 50 m până pe stâncăria Bisericii Dracilor, de-acolo panoramând spre vârful Măgurii, Dosu Măgurii și vatra Glodului cețos-ternă de astă dată (spre deosebire de altădată când într-un Florar din urmă cu vreo 3-4 ani, după vizitarea sitului din Slătioara -valea Morii- cu orhideea rară Papucul doamnei-Cypripedium calceolus, am urcat pe Dosu Măgurii pentru a fotografia de-acolo vatra satului scăldată în soare). De-abia se deslușește către Sâlța (recent vizitată de noi) Cornu Dumbrăvii. Ne întoarcem apoi în șa de unde, panoramând spre Fața Măgurii, Poienile Izei și la S, peste valea Caselor către negurosul vârf Ticera-867 m, suim pe vârful Măgurii-972 m, escaladând un mic afloriment grezos flancat de obraznic-țepoși arbuști.
De pe vârful Măgurii coboară către SV o culme principală golașă care, dincolo de cumpăna apelor valea Caselor și valea Izvorul Ciuroiului (numele obârșiei văii Glodului), face legătura cu vârful Scărișoara -1226 m din lanțul Munților Lăpușului. Norii negri și odioși prevestitori de ninsoare și negurile joase nu ne lasă să vedem vârfurile și culmea Munților Lăpușului, de-abia vedeam sub Fața Măgurii, către SV, Țâgla Măgurici-949 m. O luăm pe culmea cu făget matur (golașă pe fața S-SV), înșeuată în două locuri, spre NV și imediat au apărut fagii seculari groși, deosebit de bizari, stranii uneori, din ce în ce mai numeroși pe măsură ce ne apropiam de Dosu Măgurii. Țăranii din Glod le retezaseră în urmă cu câteva decenii crengile groase, trunchiurile rămase scunde (2-3 m) îngroșându-se considerabil (unele având circumferințe de 2-3 m), deformându-se, prezentând scorburi de diferite forme și mărimi din care nu era defel greu să-ți închipui că pot ieși drăcușori, djini, iele, năluci, vrăjitoare, zgripțuroaice, zâne bune ori pitici din poveste, sub rădăcinile unuia descoperind vizuina unui viezure ori poate a unei cumetre vulpi. Ne vine să-i spunem Pădurea nebună sau Pădurea chinuită, atât de numeroși, feluriți și misterioși sunt fagii întortocheați admirați acolo. De pe trunchiurile a doi fagi bătrâni se desprinseseră smochinându-se două uriașe exemplare, ca niște urechi de elefant indian, de păstrăvi-Polyporus squamatus pistruiați (nu mai văzusesm așa ceva de mulți ani, prima oară în Țibleș, coborând cu Jancsi M. din Culmea Gorganelor pe Piciorul Zimbrului în Izvoru Rău, la Tunelul IPEG ce duce spre Dragomirești).
De la ora 12,15 la 12,45, într-o șa cu mesteceni și plopi tremurători din care privind spre SE-aproape, vedem creștetul Măgurii și mai departe spre E Biserica Dracilor, ne facem popasul de prânz. Înșelător, soarele pare a apare scăldând la NE de Glod o golașă măgură terasată dar totul intră curând în genericul sur-cenușiu-tern-morocănos care caracterizase întreaga dimineață.
După popas coborâm pe Dosu Măgurii prin aceași Pădure nebună. Vrem să ieșim în fâneața terasată din flancul drept geografic al văii Izvorul Ciuroiului. Prindem un foarte abrupt jgheab accidentat cu gresii și roci metamorfice spectaculos stratificate, acoperit de mai bine de o jumătate de metru frunziș uscat-foșnitor de fag. Riscând deraparea și alunecarea incontrolabilă, îl abandonaăm și ieșim la liziera făgetului tocmai când începe să burnițeze. Cerul devine straniu și amenițător, frontul de lapoviță și ninsoare propagându-se de la V-NV peste culmea M-unilor Lăpușului. Avem fiecare din noi hanorace și pelerine pentru ploaie dar burnița nu ține mult. Turma de mioare păzită de 10 dulăi ciobănești, văzută de noi păscând dimineața pe terasele de Sub Măgură, ajunsese acum în Preluca Șesului. Fascinat de mioare Pongo (Beagle-lul meu tricolor de doar 11 luni) dădu jucăuș năvala spre ele dar în câteva clipe fu înconjurat și tăvălit de vajnicii dulăi care l-ar fi omorât dacă nu ar fi avut zgarda de piele plus pe cea de forță, cu zale dințate din oțel și dacă Nelu F. nu și-ar fi scos prompt fuierul șuierând acut-strident temperându-i, dar și dacă nu am fi dat năvala spre ei cu bețele de trekking, în același timp păcurarul intrând între ei cu toiagul său zdravăn altoindu-i fără milă. L-am întrebat de ce ține 10 câini (niciunul cu jujeu care săi împiedice să hăituiască sălbăticiunile) la o turmă de nici trei sute de mioare, dintre aceștia șapte fiind adulți-voinici iar trei cățelandri din primăvară. Ne-a răspuns că de frica lupilor (care de fapt nu-s!). Incidentul care-l putea costa viața pe simpaticul Pongo ne-a cam bulversat.
După acest șocant episod nedorit traversăm prin vadul bolovănos, cu puțină apă, valea Izvorul Ciuroiulu și ieșim în drumul balastrat recent care ne va conduce în Glod. Pe parcurs ne bucurăm să mai putem admira câteva gospodării și porți tradiționale, holde pe care deja fuseseră transportate grămezi de bălegar de grajd copt, un știubei de stejar cu borcut, o neo-poartă maramureșană fălos-opulentă cu un basorelief pastoral pe care meșterul dăltuise crezul și speranța de veacuri a locuitorilor acestor meleaguri ”Am fost și om si” apoi coborâm pe lângă vestigiile fostei mori.
Se înnorează din ce în ce mai tare pe când admirăm o vâtoare și abia ajungem la mașina parcată lângă casa parohială o aversă rece, violentă, se năpustește asupră-ne dar… suntem deja la adăpost. Ploaia nu ține mult dar ziua continua să fie urâcios- bacoviană iar prognoza meteo se adeverise pe deplin. Suntem nespuși de încântați de drumeția noastră în premieră pe Măgura Glodului (chiar dacă informațiile privind grota și stâncăriile solitare de pe Măgura Glodului se dovediseră a fi fost simple fabulații).
O luăm spre Slătioara-Bârsana-Pasul Neteda. În Budești vedem la o poartă grupul dobaș-ceteraș-zongoraș sosit la nunta din preziua Lăsatei Secului și intrării în Postul Crăciunului. La ora 16,30 deja pe înserat și pe o temperatură de 6 grade C ne despărțim de ortaci în Baia Mare fără a avea habar, deocamdată, încotro ne vom îndrepta în tura montană.