Din Chiuzbaia pe valea Măgura și valea Mare

Traseul 18 iunie 2015 cu M. Gheție, I. Pop Topo, Pongo și eu

Obiectiv: prospectarea turistică a Munților Igniș – zona lor central SE; valea Chiuzbăii și afluentului NE al acesteia, valea Măgura

Localizare: Maramureș, între Chiuzbaia și Baia Sprie, Munții Igniș

Itinerar: Baia Mare – Baia Sprie – Chiuzbaia – Păstrăvăria Izvorul Rece – circa 25 km

Marcaj turistic: -

Tip traseu: drumeție turistică

Grad dificultate: ușor

Echipament necesar: adecvat anotimpului; hanorac, bocanci, bețe de trekking, busolă

Lungime și durată: 4-4 ore și 30 de minute, circa 10-12 km

Diferență de nivel: 300-350 m

Recomandări: vag orientativă harta Zona turistică Baia Sprie – Șișești din seria Gutinul turistic 2005

Avertismente: habitat de vipere, lupi, mistreți, urși; zonă pastorală-turme cu câini agresivi

Căi de acces: din Chiuzbaia – centru, pe drumul care duce la Schitul Chiuzbaia lăsând în dreapta (pe malul geografic stâng al văii Chiuzbaia) Păstrăvăria (relativ nouă, privată) Izvorul Rece

Mijloace de locomoție: autobuze locale Baia Mare-Chiuzbaia; autoturism personal; mountainbike;

Sugestii de cazare: pensiuni turistice din Ciuzbaia

Ne întâlnim la ora 7 dimineața – temperatura 13 grade C (după o lungă perioadă secetoasă cu arșiță și temperaturi diurne care au depășit 30 grade C, urmate de 3 zile cu benefice, răcoritoare, ploi scurte). Plecăm spre Chiuzbaia. Cer parțial acoperit. Temperatura 14 grade C în debutul traseului propriu-zis, adică la SE de vârfil Măgura-882 m altitudine – cu un fotogenic perete stâncos și vizavi de păstrăvărie. Spre S apare o cruce mare de lemn din Tertiu Trifului (terti=grădină, regionalism provenind de la maghiarul kert) și mai departe, pe deasupra acestuia, de asemenea cu o mare cruce –vârful Poca 787 m.
O scurtă vreme ne deplasăm pe drumul cu macadam ce duce la Schitul Chiuzbaia (de acolo marcajul turistic punct roșu poate fi abordat în două direcții diferite-2-2 ore și 30 de minute urcuș NE în Șaua Iezuri, sau coborâre 4 – 4 ore și 30 de minute în Baia Sprie pe direcția SE). Cam în dreptul piciorului estic al Măgurii (aflată aproximativ vizavi de vârful Blidar -883 m altitudine, împădurit) drumul spre schit se bifurcă-varianta N, cu macadam, acompaniază valea Chiubăii, cea NE- odinioară auto-forestieră, pietruită, acompaniind valea Măgura. În lipsa poluanților gospodăresc-menajeri sau de altă factură, valea Măgura impresionează din start prin puritate, limpezime, numeroase praguri, porțiuni de talveg andezito-caolinizate cu aspect de covată, scurte canioane, repezișuri-fuioare înspumate. Atrag privirile și stâncăriile pluristratificate din stânga drumului, formate din marne, andezite alterate, cuirase andezitice compacde, dure dar și flishuri. E vremea frăguțelor care decorează rambleurile însorit-aride în timp ce întinse tufe de muri acaparează malul geografic drept al văi. În perioada dinaintea Sânzienelor (24 iunie), pe lizierele dominate de făget (albia inferioară a văii Măgura și apoi a văii Chiuzbaia e flancată de arini) înfloresc zvelte și spectaculoase exemplare de barba caprei-Aruncus dioicus-înalte de peste 0,8-1 m, cu inflorescențe intens parfumate, ca niște panașe alb-bej. Foarte aproape de confluența văii Chiuzbaia cu valea Măgura, aceasta din urmă primește un spectaculos afluent estic cu numeroase praguri și cascade. Mai apoi se depășește un afluent NV al văii.
La confluența văii Măgura cu valea Mare, pe un trunchi de fag apare Bs I/93-în vale (dreapta) iar pe un bolovan andezitic, înscris cu vopsea, LTG. De aici traseul nostru continuă pe valea din dreapta. E ora 8,40 (adică au trecut circa 50 minute de la startul turei). După doar 10 minute ajungem la o altă confluență de văi (valea Mare), una NE, cealaltă E. Continuăm să urcăm spre E, inițial pe vale apoi spre S-SE, pe un drum de TAF care după o vreme e invadat de lăstari de fag pe care sunt agățate benzi de folie de polietilenă cu inscripâia KTM – marcând un traseu folosit de motobikeri. La un moment dat drumul de TAF e degajat de lăstarii și ia aspectul unei alei trasate pe curbă de nivel, traversând un făget destul de tânăr dar punctat de câteva colosale exemplare, seculare-probabil de seminceri, unii cu mari scorburi fotogenice. Datorită nebulozității și a ploilor din zilele precedente temperatura nu depășește aici 11-12 grade C. Din dreapta, dinspre niște poieni aflate la poalele NV-V ale vârfului Blidar, se aud tălăngile și clopotele turmei de oi pe care se suprapune lătratul câinilor ciobănești vigilenți. La ora 9,15 apare pe un fag și pe o piatră de la baza acestuia Bs I/7 iar la doar vreo 25-35 m mai sus Bs I/9, vopsită pe un fag. (până aici ne-au trebuit aproximativ 1 oră și 30 de minute din start). La ora 9,25 dăm peste o șa cu debut de vale spre V-SV și Bs I/95 Bis – depășim șaua suind spre SE, ajungem la o rampă de afluire a buștenilor, o rulotă și un șopron ale muncitorilor forestieri. De pe această platformă forestieră se văd 3 drumuri – la E varianta de drum auto-forestier în lucru- care ne va conduce în circa 1-1 km și jumătate spre fostul canal tehnologic al apei cu captarea sub Iezărele (conform toponimiei chiuzbăienilor, o zonă de turbărie cu mici ochiuri de apă) și destinația E. M. Baia Sprie (trădat de tuburile de azbociment excavate cu ocazia amenajării noului drum forestier împreună cu plăci de beton rectangulare provenind de la aceeași conductă de apă). Spre N apare, pe deasupra fagilor maturi, platoul alpin al Ignișului, releele de comunicare și cel mare-meteorologic, precum și stâncăriile abruptului S-SE al Ignișului. E ora 10 (s-au scurs aproximativ 2,20 ore de la debut). Spre E suie pe un picior abrupt un drum de TAF. La S-SV o ia din rampă drumul auto-forestier către valea Tulbure-EM Baia Sprie-DN 18 Baia Sprie. După un scurt popas ne deplasăm până la capătul E al noului drum aflat în lucru (există un izvor cu ciurgău în dreapta acestuia) și odată ajunși la traseul canalului de apă și la capătul noului drum forestier (neterminat) ne întoarcem pe deasupra rambleului la rampa de încărcare, întâlnind avangarda turmei de mioare-4 câini ciobănești furioși pe neastâmpăratul și infantilul meu Beagle tricolor- Pongo.
De la rampă urmărim spre S-SE drumul forestier, la un moment dat ivindu-ni-se-n față versantul N, cu telescaun și pârtii de schi, al vârfului Mogoșa. Deoarece autoturismul nostru a rămas lângă Păstrăvăria Izvorul Rece din Chiuzbaia, nu avem niciun interes să ieșim pe valea Tulbure la E. M. Baia Sprie. În consecință ne întoarcem vreo 1,5 -2 km km pe direcția rampei forestiere cu trifurcația de drumuri după care, constatăm că nu putem să o luăm direct spre SV-V deoarece avem de traversat văi și culmi împădurite, de la rulotă și colibă o luăm înapoi, trecând pe lângă Bs I/ 95 Bis, depășind șaua, dăm spre dreapta de un drum de TAF care o ia la E pentru a ocoli pe la obârșie un afluent al văii Mare. O vreme drumul acesta de TAF e paralel, dar situat pe un nivel inferior, noului drum autoforestier. În albia accidentată a văii remarcăm alte fragmente de tuburi de azbociment ale vechiului canal de apă. Imediat decidem să abandonăm drumul de TAF mocirlos-clisos-argilos luând-o-n coborâre la stânga, pe piciorul cu făget ce ne duce în talvegul grohotos al confluării pâraielor modestei văi Mare.
S-a făcut ora 11,20. Remarcăm la stânga, pe versant, vechea potecă pe care se deplasau odinioară cei care întreținuseră canalul de apă apoi ajungem la confluența de unde, dimineața, am suit pe drumul de TAF pe direcția SE-E. Scăpăm repede de mersul prin albia accidentată, ieșind la bolovanul inscripționat LTG și lăsând în valea Măgura (jos în stânga) Bs I/93. E ora 11,40 și după rehidratare și ajustarea echipamentului o luăm la vale pe lângă valea Măgura, pe vechiul drum forestier îngust, pietros-înierbat, ciugulind frăguțe și admirând, acum generos puse-n valoare de soare, repezișurile, fuioarele, marmitele limpezi ale văii Măgura.
La ora 12,45 ajungem în Baia Mare, bucuroși că am mai descifrat turistic încă o pitorească zonă împădurită a Munților Igniș din zona Chiuzbaia (complementară traseului Baia Sprie – valea Limpede – Scutu Mare – Cabana Virgină – vârful Ereșu Mare și a celui din DN 18 Gutâi pe valea Frăsinet-Pândaru Urșilor-Drumul lui Maurer-Turnu Ars).