Din Baia Sprie la Lacul Albastru și pe Valea Borcutului, iarna
Traseul turistic din 7 ianuarie 2015, de Sfântul Ion Botezătorul – cu D. Pascu, M.Gheție și eu
Obiectiv: orașul Baia Sprie, biserica romano-catolică ridicată la 1858, Fântâna lui Stoll – din partea a doua a secolului XIX – ridicată de un fost primar al orașului, Lacul Albastru iarna, Filonul Principal (Crăpătura Zorilor) – zona mijlocie-inferioară de la V de lac, filonul Vâna Boului și Mina Boului, vestigiile zidurilor din piatră ale Puțului Francisk cu retur în Baia Sprie în avalul Văii Borcutului
Localizare: Maramureș, Baia Sprie, Munții Igniș SE
Itinerar: Baia Mare – Baia Sprie – circa 12-13 km
Marcaj turistic: punct roșu (și cruce roșie) la urcarea din centru pe strada Avram Iancu la Lacul Albastru; punct galben de pe Valea Borcutului pe str. Bocsor Wolf la retur; panouri info la Lacul Albastru și în zona mijlocie a Filonului Principal; săgeți indicatoare și panouri info pe Valea Borcutului
Tip traseu: drumeție hibernală în circuit
Grad dificultate: iarna ușor spre mediu, în funcție de grosimea, starea zăpezii și gradul de îngheț al versanților
Echipament necesar: adecvat anotimpului; neapărat bocanci aderenți și bețe de trekking- la coborârea pe malul sudic al Filonului Principal poteca e abruptă și stâncoasă și dacă e și înghețată riscul derapării și al accidentării e unul major
Lungime și durată: circuitul la Lacul Albastru și retur 2-2 ore și 30 de minute – aproximativ 4-5 km; total drumeție, incluzând vizitarea bisericii și deplasarea din/ în Baia Mare- 3 ore si 30 de minute – 4 ore
Diferență de nivel: 200-250 m
Recomandări: harta zona turistică Baia Sprie-Șișești-Baia Mare vest din seria Gutinul turistic 2005
Avertismente: nu vă apropiați prea mult, indiferent de anotimp, de Filonul Principal- risc de derapare și cădere mortală în hău; nu intrați în galeriile miniere multiseculare, există un risc real de surpare al acestora sau de prăbușire în puțuri ori galerii aflate pe orizonturi inferioare
Căi de acces: din centrul orașului Baia Sprie pe strada Avram Iancu sau Bocsor Wolf; există și alte variante, a) din Microraion Vest pe Valea Borcutului, b) pe la Calvaria sau/ și c) dinspre pârârul Tulbure – Exploatarea Minieră Baia Sprie ori d) din Chiuzbaia prin Șaua Poca-Valea Borcutului
Mijloace de locomoție: autobuzul interurban Baia Mare-Baia Sprie; autoturism personal
Sugestii de cazare: pensiuni din Baia Sprie sau Baia Mare; hoteluri; Cabana Mogoșa sau Stațiunea Turistică Șuior
-17 grade C dimineata la ora 5. -19 grade C la ora 8. -16 grade C la ora 10 când plecăm spre Baia Sprie. Parcăm în spatele bisericii romano-catolice. După ce vizităm exteriorul impresionantei biserici cu cruci gemene trase-n foițe de aur pe creștetul turlelor încercăm să intrăm dar… ajungem doar până la grilajul metalic de protecție antiefracție al naosului. Suficient (deocamdată) pentru a admira splendida arhitectură în stil renaissance, statuile din abside, ferestrele luminoase, bolțile pictate cu scene biblice și bogatele candelabre, frumosul altar dar mai întâi de toate înaltele coloane ce susțin arcurile bolții. La ieșire, în scuarul din zona V a bisericii, admirăm o lucrare monumentală ridicată la aniversarea a 150 de ani ai sfântului lăcaș apoi, în zona S, vestita Fântână a lui Stoll- bronz-aurie.
Pornim spre strada Avam Iancu (pavată acum acoperită cu nea tasată) urmărind marcajul punct roșu ce suie spre Lacul Abastru, trecem pe lângă câteva case apoi deviem la stânga și continuăm pe o potecă din spatele unei case bătrâne din chirpici. Vedem în dreapta sus, pe un deal cu livadă scăpătată, Capela Calvaria, ieșind la liziera gorunetului marcată de siluetele uriașe, multiseculare, ale câtorva castani comestibili. De acolo se deschide spre S panorama vetrei orașului Baia Sprie fost minier (atestat documentar de pe la 1329).
Poteca este neumblată și acoperită de o nea pulver groasă de circa 20-25 cm. Soare. Senin nemărginit. Ger. Ca norocul nicio adiere de vânt. În nea urme proaspete dar și mai vechi de vulpi, iepuri și mai apoi de mistreți. Gorunetul este relativ tânăr. Mai apoi, la stânga fostului drum de car, pâlcuri de pini silvatici. Trunchiurile ruginii ale unora sunt murluite cu nămol și strașnic frecate de mistreți cu scopul deparazitării (perii lor negri și aspri fiind lăsați drept martori printre solzii pinilor sau lipiți de șiroirile alb-albăstrii de parfumată rășină cu miresme de smirnă și tămâie). Înaintea ultimului urcuș prin șleaul afund și abrupt lăsăm în dreapta potecii izvorul (cu apa infiltrată spre S din Lacul Albastru).
După 45 de minute -1 oră de la plecare poposim la Lacul Albastru (zona S) – aproape circular, înghețat bocnă și nins. De la platforma lacului, spre SV, coboară o potecă largă/ șleau de car marcată cu cruce galbenă spre oraș. Spre E, trece pe lângă o platformă cu bănci și mese din bârne groase de molid, e drumul/ poteca largă marcată cu cruce albastră și cruce roșie ce duce pe la poalele S-SE ale Dealului Minei-Mons Medius – spre defuncta Exploatare Minieră Baia Sprie și pârâul Tulbure (de acolo în DN 18 Baia Sprie-Pasul Gutâi-Sighetu Marmației).
Facem un scurt popas, ne savurăm ceaiul fierbinte de mentă camforată dres cu miere de albine și un grapefruit apoi continuăm spre V-NV pe un drum/ potecă (de sub fostul puț) ce duce pe malul stâng al Filonului Principal (Crăpătura Zorilor). După ce prospectăm prudenți fostul abataj filonian de suprafață, galeriile adiacente de pe diferite orizonturi, rocile vulcanice decrepite brun-ruginii-negricioase – după ce au fost periodic încinse (în perioada medievală) cu focuri strașnice din lemne și apoi brusc răcite cu apă amestecată cu oțet (procedeu având scopul dezagregării și eliberării astfel a minereurilor aurifere și argintifere), după panoramarea spre Baia Sprie- zona de la SV-V de centru și spre versanții cu poieni, arborete de castani comestibili, fânețe și mici vii ale Dealului Roșu, coborâm cu maximă prudență pe potecuța troienită, abruptă și accidentată, având în dreapta hăul alungit hidos al Filonului Principal, mai apoi filonul mai scurt Vâna Boului.
Ieșim deasupra unor gospodării de pe malul modestei Văi a Borcutului *(din Baia Sprie), la circa 250-300 m în aval de izvorul cu borviz carbogazos-sulfuros-feruginos. Peste drum și vale vedem zidurile din piatră ale Puțului Francisk aducând unui donjon medieval. O luăm pe drum, cu Valea Borcutului prinsă-n gheață în dreapta. După o vreme la stânga sus se vede o parte din zona mijlocie, apoi și cea superioară, a abatajului Filonului Principal și Dealul Minei – Mons Medius. Pâlcurile de molizi și pini din zona S-SV a Lacului Albastru și versantul nud, abrupt, ca o haldă, de la N de lac se văd din oraș nițel mai târziu. Urmărim strada spre S apoi SE-E, trecem pe lângă o veche Școală de Artă, având ca reper marcajul turistic punct galben și mai ales semețele turle ale bisericii reformate și ale bisericii romano-catolice, la final str. Bocsor Wolf ne scoate la scuarul cu intrările în biserica reformată, respectiv în cea romano-catolică. Trecem pe lângă Fântâna lui Stoll după care ne îmbarcăm și plecăm spre Baia Mare. Gerul a mai slăbit, soarele strălucește orbitor iar termometrul indică doar -9 grade C. Pentru la noapte sunt prognozate -17 grade C după care gerul Bobotezei (absent de câteva ierni încoace) își va lua rămas bun (sperăm… terifiați de gândul la facturile realmente horror emise de către eOn Gaz).
Pentru a nu risca deraparea și acidentarea (mai ales dacă în echipă sunt antrenați și copii/ adolescenți și persoane fără experiență montană) este recomandabil ca de la Lacul Albastru să se coboare în oraș ori pe traseul de la urcare, sau pe poteca marcată cu cruce galbenă, opțional pe cea marcată cu cruce albastră și cruce roșie (pe la Exploatarea Miniera Baia Sprie sau pe lângă Capela Calvaria).
Dacă se dorește un circuit mai lung/solicitant, de la Lacul Albastru se poate sui spre NV-N-NE pe vârful Mons Medius cu retur a) pe Valea Borcutului, b) prin Șaua Poca-valea Chiuzbăii sau, c) dificil dar spectaculos, cu panorame spre Igniș-Măgura și valea Chiuzbăii-Șaua Iezuri-platoul vulcanic Gutâi-vârful Mogoșa-vârful Ascuțit (Ciontolan) și zona E a Băii Sprii, peste terasele fostei exploatări de minereuri neferoase în carieră, la final prin niște șleauri abrupte și foarte accidentate/ periculoase iarna după ce neaua ascunde rocile împușcate-dislocate cu buldo-excavatoarele cu aspect grohotos.
