Desești: Rezervatia turbăria Iezeru Mare
Traseu: biserica de lemn monument Unesco Sfanta Paraschiva - poalele Culmii Pietrei - valea Iezerului – turbăria Iezeru Mare
Obiectiv: satul Desești, biserica de lemn UNESCO Sfânta Cuvioasa Paraschiva, gospodării tradiționale, rezervația turbăria Iezeru Mare – Culmea Pietrei
Localizare: Maramureș, Valea Marei, Munții Igniș
Itinerar: Baia Mare – Pasul Gutâi – Desești – circa 55 km
Marcaj turistic: triunghi roșu
Tip traseu: circuit agroturistic – botanic
Grad dificultate: mediu
Echipament necesar: adecvat anotimpului
Lungime și durată: 6-7 ore, 12-13 km
Diferență de nivel: circa 300 m
Recomandări: harta zona turistică Budești – Desești – Ocna Șugatag din seria Gutinul turistic, an 2005; deoarece în zonă există o bogată și foarte variată floră, merită ca traseul să fie efectuat la intervale de 2-3 săptămâni ale aceluiași an, din final de mai până în debut de iulie (caz în care pot fi descoperiți ghiocei, lușcuțe, lăcrămioare, clopoței, toporași, violete dar îndeosebi vreo 10-12 specii și varietăți diferite de orhidee)
Avertismente: zonă cu vipere comune și melanice; zone pastorale tradiționale-atenție la câinii ciobănești
Căi de acces: din centrul satului Desești spre situl bisericii Sfânta Cuvioasa Paraschiva – UNESCO
Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Pasul Gutâi – Sighetu Marmației
Sugestii de cazare: cort, pensiuni, localnici
Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare spre Pasul Gutâi – Mara – Desești. Oprim dincolo de Pasul Gutâi pentru a admira răsăritul soarelui, Munţii Maramureşului, Gutâiul aproape, în dreapta, Culmea Pietrei și platoul Iezerului Mare în față, relativ aproape.
Coborâm spre valea Râuşor și Mara, lăsăm în stânga o păstrăvărie, de-o parte și de alta șoselei porţi moroşeneşti monumentale (netradiţionale însă), prispe cu stâlpi de stejar frumos ornamentaţi, o splendidă pensiune realizată-n stil relativ tradiţional maramureşan, cu o minunată troiţă în faţă, garduri împletite din nuiele de alun (tot mai rare) şi-nainte de a ieşi spre Deseşti, în dreapta şi chiar înaintea podului peste râul Mara, o nouă păstrăvărie-pensiune agroturistică. Parcăm dinaintea bisericii de lemn, monument istoric şi patrimoniu UNESCO, Sfânta Cuvioasa Paraschiva.
Ne luăm rucsacii uşori, beţele de trekking şi pornim pe uliţa îngustă şi bolovănoasă suind pe sub fosta linie C.F.F. Izvoare – Deseşti – Sighet, urmând marcajul turistic triunghi roşu. Uliţa are alură de şleau multisecular de căruţe, fiind bilateral umbrită de pruni, meri, cireşi, nuci sau sălcii ori carpeni.
Privind în urmă vedem Creasta Cocoşului, vârful Gutâi, Măgura Budeştiului.
Prin iunie, pe taluzuri înfloresc pătlaginele şi orhideele cu inflorescenţe tubulare, albastre cerneală. Li se alătură margaretele, guşa porumbelului, ghizdeiul sălbatic creând insuliţe galben-portocalii iar la poalele tufelor de alun se-ntind covoare albastre-portocalii de Sor cu frate și Viola tricolor. Pe sub aluni cresc o mulțime de cuci (Amanita rubescens, comestibile) dar şi sur-punctate cu alb exemplare de Amanita panterina, albe Amanita phaloides – toxice, alături de plopşori ca nişte pâinişoare-comestibili. Nu lipsesc mânătărcicele, cele mai multe brune deschis, alteori cu pălăria de un brun închis.
După vreo 2 ore și 30 de minute, ne apropiem de Iezerul Mare, la poalele mestecănişului tânăr apar cazaci roşii-cărămizii-comestibili.
Marcajul turistic – triunghi roşu – are câteva discontinuităţi în punctele cheie.
Zăvoaiele cu aluni, mesteceni tineri şi stejari sunt tăiate-n toate direcţiile de poteci (multe tot mai puţin umblate) şi şleauri de căruţă derutante. Avem posibilitatea ca ieşind pe terasele superioare de sub Culmea Pietrei, în splendide crânguri cu mesteceni şi arini, să reperăm vârful Pietrei (1058 m), turnurile stâncoase din stânga acestuia şi a cascadei Sărita Iezerului apoi, şi mai la stânga peste modestul fir bolovănos al văii Iezerului, vârful Frăsinei (1053 m).
Mergând spre SV pe la poalele Culmii Pietrei, urmăm un drum de căruţă paralel cu aceasta, traversăm vadul modest al văii Iezerului şi regăsim marcajul turistic triunghi roșu – acesta punctează un bolovan din capătul drumului pietros de căruţă ce suie spre N acompaniind malul geografic stâng al văii Iezerului. Intuitiv, aflându-se chiar sub turnurile andezitice.
Marcajul turistic e prezent de-această dată mai mult decât e pe bolovanii care acompaniază şleaul. Aici auzim murmurul văii Iezerului venind din stânga. În curând ieşim în golul reprezentat de o superbă fâneaţă înaltă, delimitată spre E şi V de două falduri produse prin clivajul urmat de alunecarea spre E a straturilor geologice.
La un moment dat, pârâiaşul vioi cu obârşia-n turbăria Iezeru Mare de 12,5 h, năvăleşte peste potecă. În pajişte apar stelare flori portocalii de țâța caprei, mai apoi, în două restrânse locaţii din stânga şi din dreapta potecii decupată prin afiniş, merişoare şi numeroase marghile (muşuroaie mari, drapate cu vegetatie), bulbuci de munte, ciulini vişiniu-liliachii, alteori pal-galbeni curtaţi de fluturi azurii sau maroniu întunecaţi.
În zonele umede domină cromatic orhideele ciclamen iar în locurile însorite şi ceva mai aride, nişte floricele scunde, albastre cerneală de amăreală. În dreapta apare un vechi loc de popas (distrus) cu bancă şi masă de lemn iar spre stânga un izvor cu apă potabilă… altădată (colmatat şi acaparat de alge verzi-gălbui, filante). Pe aici marcajul turistic e derutant (pentru cei care au drept obiectiv Iezerul Mare), fiind amplasat (două triunghiuri roşii) pe un bloc stâncos vestic, la dreapta acestuia un drum de căruţă suind spre V-NV pentru a ajunge-n Cheile Tătarului trecând prin Prihodiştea şi Piciorul Gajii).
Ajunşi în dreptul acelor marcaje continuăm spre N, paralel cu Culmea Pietrei. O imensă holdă de pămătufuri alb-scămoşate de barba moşului (bumbăcăriţă) se aşterne în zona sudică a molohului Iezerului Mare. Un guler galben-portocaliu, lat de 15-20 m, format din nişte miniaturale flori ale soarelui – cujde-, completează spre SV alb-diafana acuarelă animată de briză.
Au trecut 3 ore de la debut și curând suim pe turbăria Iezeru Mare ca un imens blid cu fundu-n sus, păşind printre tufele de afiniş de turbărie, muşchi Sphagnum decorat de rozele floricele dense, minuscule, de răchiţele, inflorescenţele şi mai mici, circulare, de 5-8 mm, lipicios-tentaculate, de plantă insectivoră numită roua cerului (Drosera rotundifolia), tufe joase de Salix caprea, cu albe pămătufuri încărcate de seminţe şi o sumedenie de mănunchiuri (buchete) spectaculoase de barba moşului.
Uneori, fermentaţiile subterane degajă bule de gaze efervescente, dând impresia existenţei unei faune acvatice misterioase. Libelule albastre zbârnâie neastâmpărate pe malurile iezerului bogat drapate cu muşchi şi-n care bocancii se afundă adesea, alteori ai impresia deplasării pe o saltea pneumatică.
Panoramăm de aici spre N, admirând Piatra Neagră, Vârful Negru şi Măgura Mică (1123 m). Gutâiul. După papa și o gustare o luăm îndărăt, în avalul văii Iezerului o vreme, urmărind marcajul triunghi roșu apoi prin stânga lui şi după o spectaculoasă hălăduială descendentă prin crânguri şi poieni, dăm într-un demult neumblat şleau de căruţă, mocirlos pe alocuri, umbrit de fostul gard viu de pe flancurile acestuia, sălbăticit, și ieșim la stânga bisericii Sfintei Cuvioase Paraschiva.