Defileul Lăpușului: Din Vadu Lupului pe valea Custurii, în Codru Butesei și la Buteasa Râu

Traseul 22 martie 2015 cu D. Pascu, M. Gheție, R. Borșa, N. & N. Fănățan și eu

Obiectiv: Defileul Lăpușului între Buteasa – Codru Butesei – Cetatea Chioarului; Vadu Lupului și afluentul văii Custurii – geografic drept- al râului Lăpuș – Custura; Codru Butesei – Buteasa Râu

Localizare: Maramureș, Țara Chioarului, Codru Butesei

Itinerar: Baia Mare-Remetea Chioarului-Berchez-Ciolt-Buteasa Râu – 44 km

Marcaj turistic: -

Tip traseu: drumeție în circuit

Grad dificultate: ușor spre mediu

Echipament necesar: adecvat anotimpului; neapărat bocanci și bețe de trekking

Lungime și durată: 4 ore și 30 de minute – 5 ore și 30 de minute (de adăugat timpul pentru deplasarea auto din/în Baia Mare – aproximativ 45 minute/sens)

Diferență de nivel: circa 250 m

Recomandări: harta turistică Defileul Lăpușului; aval de pod Buteasa Râu, pe malul stâng, există o hartă mare a Defileului Lăpușului

Avertismente: deplasarea din aval în amontele văii Custurii se face prin albia extrem de accidentată a acesteia, uneori, în cazul unor blocaje după viituri, marmite afunde sau săritori, pe un mal ori celălalt; talvegul bolovănos, compact pe lungimi considerabile, e format din șisturi cristaline, micașisturi și calcare metamorfice (marmoreene), extrem de alunecoase dacă sunt umede și periculoase când sunt acoperite cu pojghiță de gheață sau nea; de avut în vedere și cele 6 zone de blocare a albiei cu aluviuni, ramuri, trunchiuri de arbori adunate de torente și viituri; la ieșirea în zona de obârșie a văii Custurii, pe Dealul Custura, se trece prin pajiști cu activități pastorale – atenție la câinii ciobănești

Căi de acces: dinspre Ciolt la Buteasa Râu sau din Copalnic, în amontele văii Domoșa, trecând prin Copalnic Deal – Preluca Nouă și prin Codru Butesei

Mijloace de locomoție: autoturism personal; mountainbike

Sugestii de cazare: cort

5 grade C, cer parțial acoperit (vor fi 11 grade C și cer noros la încheierea turei, ora 17, în Baia Mare). Plecăm abia după ora 10,30 spre Cătălina-Berchez-Ciolt-Buteasa Râu. Ne deplasăm ca melcul prin zona târgului auto de lângă Satu Nou de Jos asaltat de numeroși gură cască, ofertanți și mult mai rari cumpărători. Coborâm dinspre Dealul Cioltului acompaniind către aval valea Cărbunăriștea, ajungând la Buteasa Râu. Traversăm podul peste râul Lăpuș, tragem câteva cadre cu apele de smarald ale acestuia apoi parcăm aproape de Vadu Lupului marcat de o gospodărie solitară (de pe malul drept al râului Lăpuș). Ne luăm rucsacii, continuăm în avalul Lăpușului, pe un drum de car care cotește (în amplu arc de cerc) spre dreapta, și ne conduce spre două case de vacanță cochete, una de la gura văii Custurii, cu debarcader. Pe malul stâng rămâne frumoasa, izolata, gospodărie mare a lui Ionuc Moroșan și gura văii Grajdurilor (foste ale Cetății Chioarului) cu cristale de granați.

Pe la ora 12 începem deplasarea în amontele văii Custurii, remarcând la stânga, în timp ce suim în serpentine și acompaniind apoi pe sus valea accidentată, un drum de TAF. Imediat apar pragurile, șuvoaiele-fuioare, șipotele și marmitele cu ape cristaline iar pe versanții povârniți, frecvent bolovănoși sau stâncoși, se ivesc verzi-lucioasele feriguțe dulci-limba boului, flori galben portocalii de podbal, frunze de albăstrele (Hepatica nobilis). După circa 100 m, în dreapta, într-o stâncărie șistos cristalină drapată cu mușchi, apare gura unei mine de prospectare geologică, parțial surpată după putrezirea armăturilor de lemn. Valea suie ușor, de la V către E, pe alocuri fiind rectilinie, alteori cu mici, accidentate, meandre, primind *(dinspre SE-S) doar doi afluenți modești, accidentați. Frecvent întâlnim doborâturi de vânt, mai apoi de drujbă, acestea aflându-se pe maluri sau legându-le, ca niște naturale, precare, punți. Nu există nicio potecă, nici măcar de sălbăticiuni (deși nu lipsesc amprentele căprioarelor și ale mistreților) și nici marcaje silvice.
Orientarea constă în suișul atent, continuu, pe firul principal iar acolo unde blocajele/ marmitele/ strâmtorile nu pot fi depășite direct prin albie, se suie-traversează pe un mal ori pe celălalt. Nu recomandăm acest traseu iarna, când neaua /gheața ascund bolovanii și porțiunile întinse și afunde cu apă mascate de frunzișul uscat. Pragurile, săritorile, marmitele văii Custurii sunt cele mai pitorești, cu un plus considerabil pentru o scurtă îngustare cu aspect de miniaturale chei, depășibilă doar pe malul din dreapta. După circa 2 ore de la debut și parcurgerea a 3-4 km în amontele văii Custurii ieșim la dreapta din talveg, suim spre o pașiște împrejmuită cu gard de sârmă ghimpată și un soliotar pin silvatic spontan folosit de mistreți, după băile de nămol, pentru scărpinat înmiresmarea robei cu rășină-un antiparazitar extern-eco-natur. Chiar pe la începutul traseului, spre stânga sus și pe liziera făgetului, ne atrage atenția un uriaș ienupăr verde întunecat. Acum, pe versanți, înfloresc și brebenei ciclamen alături de pâlcuri mici, albe, de găinușe (acestea seamănă considerabil cu anemonele/ Floarea Paștelui).

Facem un scurt popas în care spre NV-N admirăm cele mai mărginașe gospodării aferente cătunului Întrerâuri iar la V, dealul abrupt-împădurit cu goruni și sute de corni abia înfloriți pe care se află vestigiile medievalei Cetăți a Chioarului, distrusă prin canonada (după 1700) artileriei armatei austriace pentru a nu cădea pradă în mâna versatililor nobili unguri. Peste Dealul Cetății se vede Dealul Colnice, dintre Berchezoaia și Roșia, marcat cu o baliză topo iar la dreapta acestuia, Pădurea Mesig coborând spre Zugău și Împreunarea Râurilor (Lăpuș & Cavnic).
Suim costiș Custura, trecem pe lângă mesteceni tineri și admirăm un măr solitar invadat de colonii verzi de vâsc, prin pajiștea arsă de incendiile de primăvară menite să distrugă gramineele uscate, prindem un drum de car/TAF care taie culmea cu pădure de fag și rari, impresionanți, stejari vânjoși apoi coborâm spre Codru Butesei, la drumul pietruit, bine întreținut. De acolo mai avem circa 4 km (poate chiar 5 km) până la Vadu Lupului și mașinile parcate. Pe parcurs admirăm gospodăriile rare, remarcând metodica demolare a grajdurilor, șurilor, găbănașelor (pătule pentru cerale, din limba maghiară) dar și a caselor strămoșești, tradiționale zonei, construite din bârne de lemn apoi lipite cu lut și spoite în albastru ultramarin, cu cușme superbe de paie drept acoperișuri. Ele conferiseră zonei, până în urmă cu doar 4-5 ani, începând de la Copalnic Deal, Dealu Corbului și Preluci, la Întrerâuri, Aspra, Săhelne, Codru Butesei, acel specific tradițional pitoresc și inconfundabil aducând, oarecum, doar gospodăriilor tradiționale din Țara Moților-Munții Apuseni. În consecință, de-acum nimic nu mai distinge/farmecă (arhitectural-specific-tradițional) aceste locuri dominate de făgeturi, gorunete, fânețe denivelate, mestecănișuri și nesfârșite livezi, îndeosebi de pruni, prin care mișună adesea godaci metiși Durock, Marele Alb etc. și mai nou, conform fițelor eco-bio de după 1989, și din primitiva rasă Mangalița cu păr alb-sur, cârlionțat (și carnea fără colesterol, ciuciu!).

Din zona Mesteceni, apoi de pe Prihod, privind la stânga și spre înainte peste albia abia dor intuibilă a Lăpușului, se vede o parte din satul Buteasa. Mai apoi, cunoscând bine locurile și nedorind să batem pedestru curbele largi ale drumului auto pietruit, atacăm direct prin huci și codrul de foioase două scurtături povârnite, pe la ora 16,15 ne încheiem frumosul circuit admirând câteva, rare, brândușe de primăvară și mai ales râul Lăpuș de un ireal verde cristalin. Pentru colegii mei traseul acesta a reprezentat o premieră. Pentru mine însă o reluare (primăvara) a traseului aproximativ la fel realizat în urmă cu vreo 8-10 ani, toamna, pe vremea ghebelor de fag, alături de regretatul D. Iștvan, V. Moroșan, I. Pop-Topo, A. Portase și A. Ștefănoiu.
De remarcat că extrem de rar sunt accesibile, prin albie, văile abrupte și accidentate care afluiesc în râul Lăpuș, valea Custurii fiind probabil una din cele mai frumoase și abordabilă dintre ele (prin comparație de exemplu cu valea Dosului, valea lui Boilă, valea Băița etc). Opțional, în partea a doua a acestui circuit, coborând prin Codru Butesei se poate face o scurtă deviere la stânga pentru a vizita Bolovanu Pintii și Pietrele Șiomului, ulterior revenind la drumul principal pe care se continuă spre Buteasa Râu.