Defileul Lăpușului: Din Peteritea la Strâmtori, Bisericuță și Ochiul Gropiței
Ruta 54 din 11 noiembrie 2014 cu D. Pascu, M & A Kelemen, M. Gheție și eu
Marți, 11 noiembrie 2014, ora 7,30 h dimineața. Temperatura 3 grade C, senin, șanse de soare și creșterea acesteia până la 17 grade C în Baia Mare. Plecarea e stabilită abia pentru ora 9 dimineața, mizând pe o splendidă și văratică, total atipică, zi de noiembrie. Deoarece cu doar două zile-n urmă umblasem cu D. Pascu prin Țara Lăpușului le propun colegilor abordarea prin Baia Sprie – Fisculaș – Șurdești – Făurești – Lăschia – Vad. E o vagă pâclă dar e soare și fumuri albe vagi se ridică de la casele din Șurdești și Plopiș spre azurul celest de necuprins. Opresc în Șurdești pentru panorame spre Mogoșa, Arșița, Piatra Roșie dar îndeosebi spre bisericile UNESCO Șurdești și Plopiș, mai apoi pentru a nemuri un gorun mare din Făurești și pentru a vizita nespus de frumoasa și armonioasa biserică de lemn din Lăschia, recent restaurată.
Continuăm spre Copalnic Mănăștur și remarcăm oarecum triști, că doar în două zile galben-auriul, alteori bronz-auriul strălucitor al codrului Culmii Preluca s-a transformat într-un brun-ruginiu mat, tern, doar cierșii sălbatici sângerii, teii și mestecenii galbeni punctând fotogenic versanții nordici dinspre Rușor și Măgureni.
Înainte de intrarea în Cernești ne încântă sălciile mărețe, încă verzi-gălbui, de pe valea Bloaja, o casă veche și perspectiva spre abruptul V al Șatrei Pintii. Traversăm Dealul Pietriș, coborâm spre Târgu Lăpuș – Răzoare apoi continuăm spre Vălenii Lăpușului – Ponorâta – Peteritea. Depistăm debutul drumului auto forestier care acompaniază în aval – spre N – valea Hija și, la ora 11 ne începem traseul trecând pe lângă cele câteva gospodării. Curând apar bolovanii calcaroși, straturile de calcare, probabil eocene, mici dezveliri grohotoase în care caut fără succes fosile marine de scoici, viermi, melci, arici de mare etc.
Lăsăm pe stânga locul de popas-bairam al vânătorilor (cu mențiunea privat/acces interzis), în dreapta, în lunca îngustă, un pavilion pentru serbări populare/câmpenești, luăm aminte la variantele de TAF ce suie la stânga spre versanții E-NE ai vârfului Hijii iar acolo unde drumul forestier suie la stânga, valea Hija continuând spre înainte, ținem drumul. După vreo jumătate de oră de la plecare ajungem la rariștea-belvedere spre Bisericuță și Strâmtori și încă după o jumătate de oră în Strâmtori, la gura văii Hija, vizavi de Bisericuță.
E soare și cald pe malul stâng al Lăpușului în aval de insulă iar râul are apele împuținate bronz-aurii. Nu zăbovim prea mult, suim iar la drumul forestier continuând pe el spre V, luăm aminte la numeroșii bureți necomestibil răsăriți de sub cald-umeda plapumă groasă a frunzișului de fag care a început să putrezească, răspândind acel reavăn-răvășitor iz de pădure. E răcoare pe versantul N pe care ne deplasăm și vedem locurile de împușcare-excavare a traseului drumului auto-forestier, apoi spurcatele vâlcele torențiale abrupte și afunde orientate spre malul stâng al Lăpușului în zona Ochiul Gropiței sau Fața Gropiței. Deși făgetul, lozele, carpenii, cireșii sălbatici și-au scuturat în bună parte frunzișul, gospodăriile și biserica din Groape se văd nesatisfăcător în dreapta (noroc totuși că forestierii nu au ras total pădurea – aria naturală protejată Defileul Lăpușului vizând o foarte limitată zonă de pe flancurile râului, în rest se taie fagi maturi și acum).
Până la belvederea stâncoasă spre Gropița și Dâmbul Pulii traseul constituie o premieră pentru noi toți, de acolo însă Mișu cu mine am parcurs cu ceva ani în urmă traseul dinspre Dealul Hotarului pe la Custura Vimei iar eu, mai înainte, alături de R&V Moroianu, V. Gănescu, I. Pop Topo și Brena, am făcut traseul Dealul Hotarului – Custura Vimei – Piatra Corbului – Gura Vimei – biserica de lemn, monument istoric din Vima Mică – Peteritea. Chiar dacă făgetul și-a lepădat în două zile hlamida înflăcărat stacojie soarele după-amiezei ne oferă o panoramă grozavă spre Dâmbu Pulii – Groape, parcursul și gura văii Branișea Mică dar îndeosebi spre acel ochi liniștit cu mal stâncos abrupt, verde smarald.
Ne facem scurtul popas după care, conștienți că după trecerea la ora de iarnă, în noiembrie la ora 16 apune rapid și se lasă-ntunericul, o luăm din loc atacând direct spre S-SE apoi spre SV drumul de TAF curând trifurcat. Este prima porțiune de urcuș mai susținut, scurt, ieșind pe culme și apoi la drumul-alee superbă către SE, acoperit gros cu frunziș policrom foșnitor.
Ne derutează, scurtă vreme, numeroasele drumuri de car/TAF ivite-n prima, poiană dar spiritul de orientare ne îndreaptă corect spre varianta coborâtoare, cu praguri calcaroase, spre a doua, mai mare, poiană de unde am văzut Culmea și Râpa Vimei.
Nu peste mult, savurând cireșii sălbatici înflăcărați luându-se la întrecere cu fagii rari galben-portocalii sau aurii, traversăm gospodăria izolată, odinioară amplasată, excelent dotată pentru tradiționalele activități legate de zootehnie și pomicultură. Aici ne dedulcim cu struguri stafidiți de brumele din finișul lui octombrie apoi continuăm spre Dealul Hotarului. Fumuri diafane suie din partea de E a bisericii din Peteritea învăluind-o magic. Bătrânii își încălzesc oasele reumatice stând meditativ așezați pe scaune înaintea porților monumentale de șuri frumos decorate.
Ne îmbarcăm și plecăm spre Târgu Lapuș, pe dealurile cu doline dintre Vălenii Lăpușului și Răzoare. Mai oprim să fotografiem o turmă de mioare, drept creștinească răsplată, unul din cei patru păstori mioritici, vrea să-mi spargă parbrizul cu o piatră și mă face să trec prin emoții nedorite. Ratăm extraordinarul apus de soare pe deasupra codrilor din Cărbunari însă reușim un cadru pastoral final la traversarea șesului Dumbrăviței.
Cu acest circuit reușim să ne mai eliminăm o pată albă turistică din Defileul Lăpușului, întrebându-ne totuși câte trasee sau variante inedite de abordare necunoscute de noi mai există pe flancurile sale. Sănătoși să fim, treptat le va veni și lor rândul!
