Defileul Lăpușului: Cetatea din Dealul Corbului și Valea Rea

Traseu: Aspra - Cetatea din Dealul Corbului – Valea Rea

Obiectiv: așa zisa Cetate din Dealul Corbului și Valea Rea. Cu certitudine acest traseu este
unul din cele mai dificile, fascinante și încântătoare destinaţii turistice din Defileul Lăpuşului (mal geografic drept).

Localizare: Maramureș, Defileul Lăpușului-flanc drept geografic, Dealul Corbului

Itinerar: Baia Mare – Copalnic Mănăștur – Dealul Corbului – circa 38-40 km

Marcaj turistic: -

Tip traseu: circuit agroturistic solicitant, spectaculos

Grad dificultate: dificil, indiferent de sezon

Echipament necesar: adecvat anotimpului, obligatoriu bocanci aderenți și bețe de trekking; poate fi utilă, în scurte pasaje, o cordelină pentru asigurare

Lungime și durată: circa 6-7 ore (12 -13 km) sau, dacă se alege varianta prin poiana de la E de Cetate spre valea Porcului-gospodăria lui Petrea din Deal, în 8-9 ore (15-17 km)

Diferență de nivel: circa 350-400 m

Recomandări: harta turistică Defileul Lăpușului – în zonă sunt amplasate din 2012 panouri info
cu hărți destul de detaliate ale zonei; consultarea prognozei meteo

Avertismente: Traseu nemarcat turistic, dificil, periculos chiar, la descinderea în/dinspre valea Rea către Cetatea din Dealul Corbului. Nerecomandat celor fără multă experienţă şi dotaţi cu echipament adecvat. Apa din valea Rea şi Stânjerilor e nepotabilă; recomandăm asigurarea apei necesare încă din start. Realizarea acestui circuit iarna e total nerecomandat

Căi de acces: din Dealul Corbului ori dinspre Aspra

Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Copalnic Mănăștur; autoturism personal; mountainbike

Sugestii de cazare: cort, localnici

Descriere traseu:
Pornim din Baia Mare spre Copalnic - Copalnic Deal. După ce traversăm râul Cavnic urmărim înspre amonte valea Domoşa care şi-a tăiat albia în şisturi cristaline iar mai spre obârşii în calcare. Curând apar, cocoţatele pe versanţi, gospodării solitare ce conferă zonei Prelucilor acel specific aparte. Lăsăm în dreapta primele gospodării iar la stânga micul cimitir umbrit de un pâlc de molizi şi urmăm drumul către V. La prima bifurcaţie facem stânga, către Preluca Nouă. La următoarea ramificaţie ţinem tot stânga (varianta din dreapta continuând către SV, adică spre Întrerâuri sau Codru Butesei) şi-n coborâre lentă spre ţintirimul cu molizi şi biserica cu turle argintii din Preluca Nouă. Imediat după aceasta e școala gimnazială iar la dreapta, debutul Văii lui Crăciun care ne desfată cu extraordinara-i ofertă peisagistică. Se ivesc gospodăriile cu grajduri şi şuri cu şarpante ascuţite, în patru ape, acoperite cu goz (paie suprapuse-n decenii, peste un secol în multe cazuri), spalieri dar şi lugojuri cu viță hibridă de vie. Pruni bătrâni, copleşiţi de suri licheni, acompaniază în şiruri parale drumul de ţară. Mai jos se conturează Valea lui Crăciun, cu versanţii acompaniaţi de confluente huciuri şi făgeturi iar într-un loc cu o enclavă de arini ce continuă cu o plantaţie de conifere, deasupra lor, spre V-NV, alte gospodării din Preluca Nouă şi Aspra.
Turla bisericuţei greco-catolice din Dealul Piţigăii pare un far. La E şi ceva mai departe apare un alt veritabil far orientativ turistic reprezentat de vârful Dealului Paltinu din Preluca Veche, cu relee radio pe creştet.

După circa 38 km parcurşi cu autoturismul din Baia Mare poposim la N de gospodăria familiei învăţătorului Bodea din Aspra, într-o livadă de pruni. Ne luăm rucsacii de tură și bețele de trekking și pornim. Avem de traversat un ocol împrejmuit cu cabluri de oţel ruginite pentru a ajunge (mergând spre SE) la şura acoperită cu paie patinate de vremi de sub gospodăria familiei Giurgiu traversând valea Babei, flancată pe ambii versanţi de un brâu de făget. Ne strecurăm pe sub gardul din cablu, traversăm firicelul de apă susurândă ieşind într-o livadă scăpătată. Imediat dăm în şleaul de căruţe şi poposim la şură. Continuăm pe drumeag luând-o la stânga iar sub noi, la capătul unui şir linear de pruni, apare a doua şură construită din bârne de lemn şi acoperită cu paie (care e vizibilă, constituind un excelent reper, dinspre Cetatea Dealu Corbului peste valea Rea către V). Primăvara aici înfloresc cornii, toamna atrag atenţia măceşii cu rubiniii lor cercei. Vizavi (spre S) se vede un picior stâncos impresionant aflat însă pe malul geografic stâng al Lăpuşului, la dreapta se conturează finalul accidentat al văii Babei iar la stânga se aude şoapta vijelioasă a văii Rea în care coborâm pentru a o traversa. În acest scop, de la a doua şură, o ţinem (spre S) pe culmea ca un promontoriu avansând către apropiatul mal drept al Lăpuşului şi imediat dăm de bolovanii şi stâncăriile şistos cristaline, mai apoi constatăm că panta se accentuează şi apar stâncării-praguri ce aduc a fragmente de ziduri medievale dispuse-n ameţitoare cascadă până la apele verzui ale râului Lăpuș.

Poposim pe o stâncă masivă de unde putem admira, printre coroanele gorunilor, curgerea râului Lăpuș. Albia spurcată, dar şi extraordinar de frumoasă, a văii Rea îşi merită cu prisosinţă numele (prin comparație, parcurgerea, indiferent de sens, a văii Rea din Munţii Rodnei pare o promenadă faţă de abordarea acestei văi!). În lipsa vreunei poteci începem căutarea unui posibil parcurs descendent pe piciorul cu cascade de stâncării intercalate cu gorunet şi doborâturi de vânt parţial uscate sau aflate în curs de putrefacţie, uneori ascunse sub frunzişul gros, deosebit de periculoase, veritabile capcane şi surse de nedorite derapaje (aici e foarte binevenită o cordelină pentru minima asigurare şi, acolo unde relieful o impune, realizarea unor scurte rapeluri spre albie).

De la stânca belvedere o cotim spre NE, ocolim un prim prag stâncosși începem coborârea precaută, orientându-ne uşor înspre în jos şi la stânga, căutând ca pe măsură ce panta presărată cu cuirase de şisturi, brâne înguste acoperite muşchi şi doborâturi de vânt se accentuează, să avem mereu sub noi câte un trunchi de gorun, mai rar fag, în care, în caz de incontrolabil derapaj, să reuşim să ne oprim. Nu e de glumă, o alunecare necontrolată e sinonimă cu tragedia generată de lovirea de stânci iar saltul peste săritorile nevăzute ale malului drept al văii Rea putând schilodi pe veci sau chiar provoca moartea. Valea Rea se prezintă precum o succesiune de canioane-repezişuri frânte în şuvoaie paralele sau praguri cascadate, versanţi cu stâncării sumbre, alteori acoperite de cuvertura muşchilor.

La talvegul văii Rea coborâm prin dreapta jghhebului calcaro-grezos al unei cascade, seacă în verile toride cu puține precipitații, spectaculoasă la finele iernii și după averse consistente. Atenței, valea Rea nu e potabilă, avându-şi originea la N, sub Dealul Mănăşturului, parcurgând o prelungă zonă poluată menajer a Prelucii Noi iar către aval a Asprei). Coborâm pe malul stâng al văii Rea până la confluenţa cu râul Lăpuș după care mergem în amonte pe valea Rea vreo 30 m, până în baza unei şiroiri abrupte, şistos cristalină intercalată cu calcare friabile. Se poate sui în culmea din stânga abordând o prelungire sudică a Cetăţii, şerpuind la SE prin pădurea de fag. Pentru a beneficia de perspectiva panoramică plonjantă către Defileul Lăpuşului se poate însă opta pentru atacarea directă a scurgerii stâncos-fin grohotoase, acoperită parţial cu muşchi şi vegetaţie ierboasă, punctată cu câţiva fagi tineri şi scunzi. Versantul are circa 150-200 m până în culme dar panta e una similară versantului înclinat al unei halde de steril şi consistenţa identică. Urcuşul direct, din aceste motive, poate reprezenta o veritabilă probă de acribie şi izbândă asupra propriei inerţii, în final răsplătită deplin printr-o panoramă extraordinară, de la promontoriul pe care am coborât în valea Rea spre versantul stâng şi fâneţele înalte din poienile Româneştiului.

Ajungem la şaua împădurită după care, orientându-ne pe culme spre N, după vreo 100 m sosim sub Cetatea din Dealul Corbului. La capătul S al promontoriului e acel apendice aducând cu o imensă claie stâncoasă împădurită care, pătrunzând în râul Lăpuș, îl obligă să facă a doua flexare în formă de U şi cu capetele braţelor apropiate, imediat după depăşirea Cetăţii. Extremitatea de SV a stâncăriei verticale a Cetății e vizibil afectată de tectonica multimilenară, alungită pe vreo 50-70 m pe direcţia NE-SV, cu abruptul vertical expus spre E-SE şi vedere spre ultimele gospodării din Dealul Corbului, acelea de la care se coboară spre podul Sălniţei (în aval de Custura Cetăţelei şi insula Sălniţei, foarte puţin sub Cazanele Mici, cu repezişuri şi periculoase stâncării din albia Lăpuşului).
Versantul opus al Cetăţii e foarte înclinat spre V-NV şi dă în valea Stânjerilor chiar înainte de confluenţa acesteia cu valea Rea. La baza peretului E-SE al Cetăţii din Dealul Corbului există o brână orizontală largă dar apoi treptat îngustată spre NE care dă impresia că s-ar putea trece pe-acolo dar… nu, nu se poate fiindcă se termină cu un hău. O potecă pastorală trece prin zona V-NV a Cetăţii, iniţial lejeră, mai apoi accidentată, strecurându-se în mici volte îndărătul unor platoşe stâncoase. Acolo, la stânga potecuţei, deasupra Staurului de Piatră, apare un imens bloc şistos cristalin paralelipipedic, povârnit şi frânt în câteva locuri de tectonică, fotogenic. Zona finală a potecii stâncoase iese în şaua belvedere de unde, într-o ameţitoare şi încântătoare perspectivă aeriană se poate admira la circa 150-200 m dedesubt, prima pătrundere a culmii oblic SE-NV, dinspre Sălniţa spre Cetate, marele U şi imediat, către SV, braţul şerpuind spre cea de-a doua buclă din această zonă (Lăpuşul are din amonte înspre aval mai multe astfel de pătrunderi stâncoase cu bucle în U de apă, începând de la Ochiul Groapelor la Custura Vimei, Custura Cetăţelei şi aici, ca niciunde, două succesive).

Facem un scurt popas, admirând vizavi de Cetatea din Dealul Corbului, pe malul dinspre Sălnița, cascada blocurilor stâncoase de La Mese. Stâncăriile sunt drapate spre culme cu muşchi verzi-aurii iar spre genune cu licheni argintiu-albăstrii. Spre E se vede poiana alungită şi apoi două gospodării din Dealul Corbului. Continuăm ținând culmea spre N, la început custuroasă şi cu valea Stânjerilor la stânga. O potecă duce în fundul ei, noi urmăm însă varianta din dreapta ce suie uşor spre lizieră, dă într-o fâneaţă de unde reperăm o primă gospodărie izolată cu spalier de viţă de vie hibridă. Coborâm la un vâlcel, îl traversăm și dăm de un gard şi de poteca ce șerpuiește spre apropiata vale a Stânjerilor punctată de o veche vâltoare dezafectată. De acolo suim spre VN versantul deosebit de abrupt și descindem într-un drum de căruţe ce o ia de-a coasta, spre SV, traversând poalele unui gorunet matur.

Drumul şerpuieşte de-a coasta la stânga, pe sub o fântâniţă-captare de izvor. Traseul ales suie însă la dreapta în culme unde apar ruinele unei case şi şuri apoi, deasupra lor (spre N) gospodăria cu de toate a lui Petrea din Deal (Ciocan Petru). Şarpanta din tablă galvanizată a casei robuste e vizibilă dinspre V, din Aspra, de la gospodăria lui Bodea învăţătorul dar şi dinspre partea sudică a Prelucii Noi, în plus pare nespus de aproape, accesibilă facil dar… se interpun de fapt valea Stânjerilor şi valea Rea. O şură şi un grajd, acoperite cu paie, dau specificul şi pitorescul gospodăriei, lor adăugându-li-se cuptorul pentru copt pită şi colaci apoi un coteţ pentru porci, coşcodarul pentru orătăniile zburătoare, găbănaşul pentru bucate (cereale), magazia-şopron pentru unelte, motorul Diesel, cu volantă uriaşă, pentru antrenat fierăstrăul circular şi ceva mai încolo troliul pentru trasul buştenilor dinspre povârnişurile ameţitoare ale văii Rea. De aici până la școala din Preluca Nouă sunt 7 km.

Drumul pe care ne continuăm traseul pentru a ajunge în final în Aspra, la autoturism, e marcat de linia electrică privată, amenajată pe stâlpi de stejar, până la microhidrocentala-moara şi vâltoarea lor amplasată în valea Rea. Vara coastele abrupte cu fânețe sunt înmiresmate aici de sovârv- Oreganum vulgare cu parfum de cimbrişor. În coborâre spre talvegul văii Rea dăm de un ciurgău (din captare-aducţiune) cu valău pentru adăpat vitele. Admirăm microhidrocentrala şi în amontele ei micul iaz-captare apoi suim pe malul geografic stâng până la un ingenios stăvilar anti viituri-colmatări și traversăm valea Rea.
Atacăm la stânga-n sus versantul abrupt şi stâncos, pe alocuri blocat de doborâturi de furtuni. Priveliştea retro spre abruptul ce duce-n Dealu Corbului, linia orizontului de pruni, şarpante, clăi e extraordinară pe măsura câștigării în altitudine. După ultimul obstacol natural ajungem la liziera poienii din culme şi-apoi ieşim în păşunea aridă, flancată la stânga de stejari şi în dreapta de un pâlc de mesteceni.

Coborâm la un vâlcel cu valău şi ciurgău izvorât printre pragurile de cuarţite şlefuite de seculara deplasare a vitelor spre/dinspre păşune apoi suim drumul râpos, cu şleauri nămolos-argiloase și ajungem la gospodăria familiei Giurgiu. De aici trecem pe la obârşia văii Babei și ne încheiem după 6 ore și 30 deminute de turism fascinant şi intens, circuitul. Ne îmbarcăm și pornim către Preluca Nouă. Se poate vizita și bisericuța de lemn din stânga finalului văii Domoșa, construită de vreo două secole şi mai bine, având turla bulbucat-argintie (cu influenţe baroce). De acolo mai avem de traversat podul peste râul Cavnic pentru a o lua spre Berința-Groși-Baia Mare.

Alte trasee si atractii turistice:

Defileul Lăpuşului: Aspra – Valea Rea – Cetatea din Dealul Corbului Defileul Lăpușului (Buteasa Pod): La Cetatea Chioarului pe la gura văii Grajdului Prin Defileul Lăpușului și Țara Chioarului, la Balta Dosului și pe Dâmbu Izvorului În Defileul Lăpușului, din Dâmbu Pițigăi, prin Săhelbe, cu retur prin Sălhuța