De Ziua României La Hij – Dealul Tieiului și Cheile Dănești
Traseul 57 din 1 decembrie 2014 în Fisculaș cu D. Pascu, M.Gheție și eu
Iarnă sadea, cu ninsori, lapoviță, freezing rain și polei în S-SE României. Temperatura -1 grad C dimineața în Baia Mare și vreo 10 minute un fantastic răsărit zmeuriu apoi de foc. Prognoză meteo 4-5 grade C, cer parțial acoperit pentru Fisculaș-Dănești, cu 22 % șanse de precipitații după ora 14.
Plecăm la ora 9 spre Dănești, optând pentru o variantă mai lungă dar generoasă peisagistic-istoric-cultural prin Dumbrăvița-Rus-Unguraș, ulterior prin Bontăieni. Vizităm mai întâi biserica impozantă din Unguraș, cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, ridicată între 1904-1906 sub păstorirea dr. Vasile Lucaciu. O precede valea Chechișel, cu apele smolii de la borhotul de prune provenit de la horinciile din amonte. La biserică suim pe sub o impresionantă poartă maramureșană de stejar. Apoi admirăm câteva gospodării prospere, grajduri și șuri cu porți de lemn artistic decorate, localnicii scoțând în câmp cu ștrafurile tractate de jeep-uri sau tractoare bălegarul de grajd, făcând abstracție de Ziua Națională.
Ne întoarcem în Rus pentru a vizita excepționala biserică ridicată de greco-catolici la 1815, cu o migălos decorată și vopsită-n albastru turlă bulbucată de lemn. De acolo ne orientăm spre Bontăieni. Oprim la căsuța din fața vechii școli în care predase o învâțătoarea de-a locului de care se îndrăgostise Octavian Goga (ambele edificii sunt lăsate pradă ruinei). Continuăm în amontele văii Izvorul Bulzului, lăsând în dreapta Secret Garden (unde sunt valorificate balnear apele sulfuroase, carbogazoase) și apoi biserica veche cu o arhitectură specific transilvanică.
Ieșim la DJ 184 și parcăm vizavi de un magazin alimentar după care, ne luăm rucsacii ușori și bețele de trekking ochim directissima spre măguricea La Hij, urmând ca de-acolo să continuăm pe culmea Dealului Tieiului parcurgând-o integral de la V spre E (traseu în premieră pentru noi până în poiana de deasupra zonei N a Cheilor Bulzului).
E ora 10,20 a.m. și începe să ne muște obraznic un vânticel înghețat iar cerul e doar parțial degajat, uneori dramatic-spectaculos, dar ne permite să panoramăm și fotografiem. Curios, unii goruni, câțiva fagi, un cireș sălbatic și un paltin nu și-au lepădat deplin frunzele, oferindu-ne neașteptate pete vioaie de culoare. Apoi de la coliba/ căbănuța de La Hij putem admira Fisculașul întins pre S-SV-V și Negreia și Mogoșa la N-NE, după care coborâm în șa trecând pe lângă sărăcăcioasa gospodărie solitară a lui badea Făt Vasile din Prislop, căprarul stabilit în Negreia. Pe neașteptate apare marcajul atipic cruce albastră pe care-l urmăm curioși până la final, în valea Izvorul Bulzului (în urmă cu câțiva ani prospectasem zona Negreia-Mogoșa-Piatra Bulzului-valea Izvorul Bulzului cu D. Iștvan, I. Pop-Topo, M. Gheție și Brena descoperind o îmbârligătură ciudată de trasee și marcaje diletant executate, în afara oricăror reguli ale turismului montan clasic, intersectate și derutante de-a dreptul).
Depășim o șa largă cu poiană imensă flancată de făgetul matur, coborând spre Negreia apoi suim spre o măgură stâncoasă cu abrupt fotogenic spre S.Puțin mai la E de aceasta cobor pe versant pentru a admira un turn stâncos fotogenic, ocazie cu care, involuntar, speriu un frumos șoldan urecheat trezit din somn care dispare în doar câteva salturi în codru. Pe culme în unele pasaje înguste lăstărișul de fag a mai păstrat smocuri verzi aurii de frunze animate de briza glaciară.
Ieșim deasupra Cheilor Bulzului și a celor două căsuțe sărăcăcioase dar pitorești de pe versantul S al Dealului Tieiului după care continuăm pe marcaj-potecă spre E. Verific eronata marcare/ săgeată spre dreapta, prin lăstăriș, în timp ce Mișu G. și D. Pascu țin poteca ce coboară versantul abrupt, cu făget rar, spre vâlcelul N-S cu pârâiaș firicel. Ne regrupăm, dăm în potecă și o ținem la dreapta, coborând ușor spre drumul de car de pe valea Izvorul Bulzului. În față apare pe un fag ultima (credeam noi) săgeată și cruce albastră, peste valea bolovănoasă căsuța roz, la dreapta drumul spre Cheile Dănești, la stânga triunghiul albastru spre Dealul Crucii. O luăm la stânga pe drumul de car pietros-noroios, triunghiul albastru sare peste vad valea Izvorul Bulzului continuând pe malul său stâng către Dealul Crucii (aflat departe, spre E, făcând legătura cu traseele Șurdești Dealul Crucii-Poiana Arșița-vârful Mogoșa și spre Poiana Secătura-Pietrele Șoimului-Cavnic). Spre uimirea noastră, din senin, reparare crucea albastră care de această dată duce spre phalicul obelisc (Dâmbul Pulii) aflat la circa 1,5 km E. În afara unui locuitor din Dănești care și-a făcut biata Dacie pickup 4×4 pentru cărat lemne de foc și un câine tuciuriu al acestuia nu vedem țipenie de om.
Ținem marcajul, în dreapta-jos apare hidoasa, amplă, excavare în vederea amenajării neinspirate a unui eleșteu. Deviem câteva zeci de metri de la drum spre stânga pentru a vizita un alt heleșteu invadat de păpuriș și fără luciiu de apă, cu o căbănuță nouă pitită aproape, în pădurea de la V. Intorși la drum continuăm în sus și după o voltă descendentă deviem la stânga pentru a admira cele două stâncării gemene aglomerat vulcanice și apoi obeliscul ca o uriașă măciucă.
Coborâm în Cheile Dănești. La ieșire dăm peste o turmă de mioare cu doi ciobani din Negreia îmbrăcați cu gube specific chiorene din lână țurcană sură bătute-n piuă și cușme din pielicele de miel. Sunt însoțiți de un voinic, tânăr și neagresiv, Ciobănesc Carpatin, alb tărcat cu negru, și o ceată de câțiva căței negri vioi, adunători de oi, fătați în primăvara acestui an. În câteva minute doar, admirând arinii scorțoși invadați de jerbele de iederă, ieșim din chei în buricul Dăneștiului, la mașină.
E ora 14,10, ne îmbarcăm și plecăm spre casă prin Șișești-Baia Sprie, bucuroși că tocmai am prospectat o zonă neștiută de noi en detail, foarte pitorească, a Fisculașului din zona Dănești.