De Bunavestire, în Țara Codrului, căutând lalele pestrițe
Traseul turistic din 24-25 martie 2015 cu Mișu Gheție si eu
Obiectiv: ritualurile laice (păgâne) rurale, ancestrale, legate de Bunavestire în Țara Codrului – zona Ardusat – Buzești – Tămaia – Rodina; sit-ul botanic La Mociri din Rodina, comuna Ardusat, în care înfloresc lalele pestrițe-Frittilaria meleagris
Localizare: Maramureș, Țara Codrului, Rodina – lunca văii Sălăjel, flanc geografic stâng – La Mociri
Itinerar: Baia Mare – Hideaga – Buzești – Gârdani – Rodina – circa 50 km
Marcaj turistic: -
Tip traseu: drumeție etno-culturală și botanică
Grad dificultate: ușor
Echipament necesar: lejer, adecvat primăverii
Lungime și durată: incluzând deplasarea din/în Baia Mare 3 ore și jumătate – 4 ore
Diferență de nivel: -
Recomandări: de realizat în perioada Bunavestire – Florii – Paște
Avertismente: -
Căi de acces: pe șoseaua Baia Mare-Ardusat-Ariniș-Cehu Silvaniei
Mijloace de locomoție: curse interurbane Baia Mare-Ariniș; autoturism personal; mountainbike
Sugestii de cazare: -
În cald-însorita după-amiaza zilei de marți l-am scos pe Pongo, Beagle-ul tricolor de aproape 4 luni (viitorul partener de ture montane) în fâneața cu sute de toporași albaștri, suav parfumați. Apoi în seara dinaintea Buneivestiri am adunat vreascurile și vegetația uscată din livadă iar la lăsarea întunericului, pe la ora 19, am aprins tradiționalul foc menit, conform datinei și legendelor din vremi imemoriale, să alunge lighioanele, duhurile rele și molimele din preajma gospodăriei. Marți, pe la ora 17 au fost (la soare) 19 grade C dar, încet, se lăsă răcoarea nopții. Semiluna, o subțire seceră, răsări pe deasupra gorunetului (dinspre Apa Sărată).
Mă trezesc miercuri la ora 4,30 dimineața, înainte de a suna deșteptătorul, îngrijorat fiind ca nu cumva să mă ia somnul și să nu respect ora întâlnirii-5,30 – agreată cu M. Gheție, singurul care a dat OK la invitația efectuării turei de Bunavestire 2015. Sunt doar 2-3 grade C în Baia Mare la ora 5 dimineața. Nu remarc nici un foc /fum tradițional până în buricul urbei de unde îl iau pe Mișu. Nu vedem așa ceva nici traversând pe rând, fără de grabă, Recea, Lăpușel, Hideaga. Oprim după podul peste râul Someș pe când mijesc zorile de zi, savurând efemeritatea magnifică a clipei. La apropierea de Buzești-Tămaia, un fum alb, mai apoi vârtos, negricios (probabil de la vreun foc ațâțat cu o anvelopă auto) se prelinge din dosul bisericii de lemn, monument istoric recent restaurat, din Buzești. Ne bucurăm fiindcă asta denotă că nu am ratat tradiția strămoșească. Suim deasupra bisericii zidite și a celei de lemn, și întâlnim un localnic care și-a aprins focul protector și ne povestește, privindu-ne curios (firesc, e doar abia trecut de ora 6 dimineța) despre trăznetul care a despicat odinioară sfântul lăcaș, incendiindu-l.
Coborâm la șoseaua spre Fărcașa, oprindu-ne însă pentru a admira iminentul răsărit splendid de soare, dar și un alt foc, mai mult afumând, din Tămaia. Cele mai multe focuri/fumuri, care aduc și un val gros de neguri lăptoase cu pregnant iz de fum plutind pe deasupra orizontului V-NV îndeosebi, pe-acolo pe unde fuseseră până la naționalizare domeniul și cripta grofului, sunt în Gârdani. Aici mai poți admira câte o veche casă și șură codrenești printre majoritarele case și vile noi. Soarele, ca un disc incandescent, ne fascinează de la stânga șoselei, pe deasupra nevăzutului râu Someș.
Continuăm spre Rodina. Un frumos fazan mascul o zbughește peste asfalt, abia reușind să-l rețin în memoria cardului foto. Al doilea e de asemenea la stânga șoselei, chiar la intrarea în Rodina, departe însă, în pajiștea de un tonic verde crud. Apare primul cuib de berze. Pustiu precum în toți anii din urmă. În al doilea, tot de pe stânga drumului, aproape de fântâna satului, cu cumpănă și valău pentru adăparea ciurdelor de vite, cuibărește o barză. De-abia i se vede capul și ciocul roșu-portocaliu. Virez stânga pe ulița pietruită ce o ia către La Mociri. Prunii și corcodușii abia-și arată mugurii (în Baia Mare, prunii ornamentali și corcodușii stimulați de căldura reflectată de blocuri, încep să înflorească). Sălciile, socii, de-abia au început să înmugurească. Asta mi se pare a fi ca un semn rău/ de alarmă fiindcă, cam de fiecare dată când vizitasem, începând de vreun deceniu în urmă, situl La Mociri, cu lalele pestrițe-Frittilaria meleagris, corcodușii erau gata de înflorit sau deplin înfloriți, precum calcea calului în mocirla de la fântâna cu cumpănă, pe sub sălciile de pe marginea uliței vedeam galben-portocalii floricele stelare de ceapa ciorii și imediat după traversarea podului (tub gros de azbociment) canalului colector, pentru a ajunge în fâneața cu exces de umiditate (de ani de zile drenată, asanată, apoi fertilizată și arată, în consecință arealul lalelelor pestrițe reducându-se deja cu circa 45%), la stânga drumului sinuos de car erau înflorite anemonele-Floarea Paștelui. Sunt 0 grade C pe la ora 7 dimineța în Rodina, asta după ce bruma argintase nocturn pajiștea. Speram totuși că vom găsi măcar câteva lalele pestrițe înflorite (în 7 martie 2014, la finalul turei sălăjene din Brusturi, alături de A & M Kelemen, admiraserăm câteva exemplare apoi, după vreo 2-3 săptămâni, trecuserăm din nou pe La Mociri cu D. Pascu, N & N Fănățan, după vizitarea prealabilă a locațiilor cu lalele pestrițe – lipsă- din Fersig-La Dii, respectiv Rezervația Bavna – de stejari pedunculați, cu o frumoasă și animată colonie de stârci perturbați de oportunistele, sute, de stăncuțe; la cea de-a doua trecere prin sit lalelele pestrițe fuseseră numeroase dar extrem de mici, trecute și ofilite în bună parte datorită radicalei schimbări a umidității și PH-ului solului după drenare-desecare dar și consecutiv fertilizărilor organice a solelor etc.). Surpriză… tristă de-această dată! Dacă până la instalarea drenurilor și realizarea canalelor colectoare excesiva umiditate a solului descurajase proprietarii, aceștia utilizând solele numai ca fânețe naturale, ulterior acestea au început să fie bogat fertilizate, desțelenite și cultivate, în principal cu porumb. O vreme, la S de canalul principal, adică în lunca din flancul geografic stâng al văii Sălăjel, deși treptat desecată/uscată, destinația terenurilor rămăsese în continuare de fâneață naturală, primăvara, imediat după topirea puținei zăpezi, proprietarii incendiind vegetația uscată, asta fără a afecta însă (prea mult) lalelele pestrițe. Acum, chiar și dincolo de canalul colector, dăm în dreapta drumului peste o mare, rectangulară solă ogorâtă, o alta fertilizată cu bălegar de grajd așteptând intrarea plugului iar spre stânga, o porumbiște rămasă din toamna lui 2014 cu cocenii nerecoltați. Dezastru! Aratul, erbicidatul și prășitul culturilor distrug pe vechi arealul tradițional al acestor frumoase, și destul de rare în țara noastră, flori extrem de timpurii. Am investigat minuțios fâneața din stânga drumului de car, acolo unde primăvara trecută descoperiserăm sute de exemplare. Acum nu am găsit nicio floare deși am prospectat și printre mohorul și costreia uscată, acestea protejând corolele lalelelor pestrițe de nopțile geroase cu brume.
Decidem să plecăm spre casă și atunci, într-o zonă în care niciodată anterior eu nu văzusem lalele pestrițe, Mișu a descoperit una frumoasă, două sfrijite și un boboc pergamentos, uscat. Deh, era ceva, însemna că nu veniserăm tocmai degeaba La Mociri! Continuăm să investigăm cu atenție acea bandă cu arbuști și stejari de șes tineri, descoperind alte câteva exemplare printre bălăriile uscate și lăstăriș apoi o luăm-o înapoi, spre NV, pe direcția unui loc privat de popas amenajat de proprietarul terenului în urmă cu vreo doi ani, în fâneața neatinsă de lucrările agricole și incendiile de primăvară descoperind ici și colo mai bine de vreo două duzine de lalele pestrițe, extrem de rare cele cu corole mari, tonic pigmentate, viguroase. Nci un uliu, fazan. căprior sau iepure sălbatic nu ne încântară ca-n alte primăveri cu ivirea lor.
Trecem și pe lângă zona mică acaparată de anemonele abia îmbobocite după care ne îmbarcăm și pornim spre Baia Mare (8,30 aproximativ). Cuibul cu berze e acum animat de verva dragostei și grija păsărilor pentru perpetuarea speciei. Nu am ratat ocazia de-a admira aceste modeste, frumoase și fidele locurilor de cuibărit, mari păsări migratoare.
Pe la ora 9 temperatura urcă de la 7 la 10 grade C iar pentru Baia Mare se anunță 20 grade C după-amiaza.
Visul nostru, al iubitorilor pătimași ai naturii, ai lalelelor pestrițe în acest caz (dar și La Dii – Fersig) ca situl La Mociri din Rodina să fie declarat arie naturală protejată se dovedea a fi unul etern utopic, cei legal indrituiți să facă asta rămânând nesimțiți și imperturbabili în privința distrugerii programatice a acestora (pasionați /interesați, știu ei de ce, de avizarea distrugerii cursurilor de ape prin amenajarea a puzderie de microhidrocentrale – chit că industria energofagă intrase-n colaps dupa 1990, cu largul aport al venal-corupților guvernanți, iar supermarket-urile și mallurile ”investitorilor occidentali strategici” erau incapabile să consume și ceea ce se producea în hidrocentrale și termocentrale fără MHC-uri, eoliene și câmpurile fotovoltaice, importante fiind de fapt dubioasele certificate verzi suportate la facturare de către populația fraieră!)
CITESTE ȘI:
- Din Lucăcești în Rezervația Bavna și Pe Tău, la stârcii cenușii și lalelele pestrițe
- Țara Codrului (Rodina): În Rodina, la înfloritul lalelelor pestrițe
- Rezervația Bavna din Lucăcești
- Din Fersig, Deasupra de Dii la Rezervația Bavna, Lucăcești și La Mociri, Rodina
