Crăciun în Maramureș – obiceiuri, tradiții, superstiții

În Maramureș, de Crăciun satele răsună de colinde, iar în casele țăranilor se mai păstrează vii numeroase tradiții și obiceiuri specifice sărbătorilor de iarnă.

În Ajunul Crăciunului, în orașe, dar mai ales în unele sate maramureșene pot fi văzute grupuri de colindători, tineri și bătrâni, care se adună și vestesc Nașterea Domnului din casă în casă. Pe lângă celebrul obicei al colindatului, aici pot fi văzute și alte tradiții nealterate, precum Viflaimul, umblatul cu „steaua”, umblatul cu „capra” sau jocul moșilor.

Colindatul

După slujba specială de Crăciun, moroșenii se întorc de la biserică și colindă pe la case toată noaptea, răspândind prin colinde vestea Nașterii Mântuitorului. Cetele de colindători se aud pe ulițele satelor până târziu în noapte, iar truda lor este răsplătită de către gazde cu nuci, mere, cozonaci, dar și cu vin, horincă sau cârnați.

În Maramureș se aud în special colinde creștine cu specific local, dar și unele colinde păstorești, variante ale Mioriței, sau colinda cerbului, cunoscute din timpuri străvechi.

Primii colindători sunt cei mai mici, care au în repertoriu colinde scurte ce vestesc sărbătoarea Nașterii Domnului. Cetele, formate fie numai din fete sau numai din băieți, interpretează în special colinde religioase transmise din generație în generație.

Fetele și feciorii, dar și persoanele căsătorite, au în repertoriul lor colinzi creștine, dar și altele care stabilesc o relație între realitate și mit. În unele zone ale Maramureșului, grupul de colindători obișnuiește să încheie cu urarea „Rămâi gazdă sănătoasă” sau „Rămâneți gazdă-n pace cu sănătate”, la care gazda îi invită pe colindători să intre în casă pentru a-i cinsti cu un pahar de horincă și o felie de cozonac.

Umblatul cu „steaua”

Din Ajunul Crăciunului și până la sfârșitul zilelor de Crăciun sau, în unele zone până mai târziu, se umblă cu steaua. În special copiii sunt cei care poartă vestea Nașterii Domnului, fiind astfel asemeni Magilor care au fost călăuziți de o stea pentru a ajunge la Bethleem, locul nașterii lui Iisus.

Stelarii, care sunt copii mai mici sau mai mari, poartă steaua îmbrăcați în costume populare sau în costume albe cu panglici multicolore, purtând coifuri cu numele personajelor biblice. Steaua cu care umblă copiii este împodobită cu hârtie colorată, iar în centru are o icoană de hârtie care simbolizează o scenă biblică. Ajunși la casa gazdei, stelarii cântă la poartă sau în casă, iar apoi sunt răsplătiți cu colaci, mere, nuci și, mai recent, cu bani.

Umblatul cu „capra”

Jocul „caprei” este la origine un ceremonial grav, care, conform etnologilor, își are originea în Grecia antică. Jocul a devenit un ritual menit să aducă rodnicie anului care urmează, spor la animalele din turmele păstorilor și recolte bogate.

În prezent, în satele din Maramureș se practică jocul caprei cu acompaniament muzical sau jocul caprei inclus într-un spectacol popular complex. La fel ca și la alte jocuri cu măști practicate în timpul sărbătorilor de iarnă, și la jocul „caprei” apar, pe lângă măștile clasice (capra, ciobanul, țiganul), măștile de „draci” sau „moși” care strigă, chiuiesc și fac spectacol prin mișcările lor caraghioase.

Personajele care fac parte din scenetă merg din casă în casă și strigă „Primiți cu capra?”. Apoi, jocul „caprei” se desfășoară sub forma unei scenete comice care reprezintă târguiala dintre vânzător și cumpărător. Persoana care joacă rolul caprei este acoperită cu o țesătură peste care sunt cusute naframe sau panglici de mătase. Pe un fundal zgomotos, susținut de lăutarii care însoțesc grupul, capra saltă, se smucește, se rotește și se apleacă, clămpănind ritmic din fălcile de lemn.

Atmosfera este veselă, buna dispoziție fiind creată de prestația participanților, dar și de costumația acestora. La final, grupul primește din partea gazdei cozonac, mere, covrigi, țuică fiartă sau chiar bani.

Viflaimul

Viflaimul reprezintă o scenetă de teatru popular în care apar mai multe personaje biblice care au legătură cu momentul Nașterii Domnului. Astfel, în Viflaim apar Iosif, Maria, Irod, vestitorul, hangiul, îngerul, doi păstori, cei trei crai de la răsărit, doi ostași, moartea, dracul, moșul și străjerul.

Sceneta este prezentată din ce în ce mai rar, astfel că doar în câteva dintre zonele Maramureșului mai poate fi întâlnit acest obicei. În Ieud, dar și în alte localități de pe Valea Izei tradiția s-a mai păstrat, cu toate că uneori Viflaimul nu mai este prezentat în Ajunul Crăciunului, așa cum se obișnuia în trecut.

Brondoșii (Cavnic)

Brondoșii sunt tineri îmbrăcați în costume tradiționale – cămașă și pantaloni de culoare albă – iar pe cap poartă măști confecționate din piei de oaie sau de capră. Cel mai important element din vestimentația acestora este brâul cu numeroase clopote de alamă, cu care aleargă de-a lungul străzilor și sperie trecătorii. Obiceiul are semnificații străvechi, având rolul de purificare a spațiului și de alungare a spiritelor rele.

Obiceiul este întâlnit doar în orașul Cavnic, între Crăciun și Anul Nou, fiind unic în Maramureș. Acesta se practică din cele mai vechi timpuri și, an de an, atrage numeroși turiști din țară și din străinătate. Atât turiștii, cât și localnicii se bucură în momentul în care se întâlnesc cu brondoșii, pentru că astfel oamenii cred că în noul an le va merge mai bine.

Vergelul

În câteva localități din Maramureș, printre care Bozânta Mare, Bozânta Mică, Arieșu de Câmp, Ardusat, Bârgău, Merișor, petrecerea cea mai așteptată cu ocazia sărbătorilor de iarnă este Vergelul (dans la șură, iar mai nou în căminul cultural). În forma tradițională, cu momente rituale, acest obicei a existat până la sfârșitul secolului al XIX-lea, păstrându-se într-o formă nealterată la Coruia.

Cu câteva zile înainte de Vergel, feciorii aleg locul de desfășurare a evenimentului și ce muzicant vor angaja. Organizatorii trimit câte un băiat la fiecare fată acasă pentru a o duce la Vergel. Pe lângă mâncare și băutură (adusă de către participanți), tinerii au parte de multă distracție și dansuri specifice acestui eveniment, printre acestea fiind „Danțul dintâi”, „Patru pași”, „Șapte pași”, „Codrenească” și „Roatile”.

Vergelul are la origine un ritual premarital, prin care fetele ghicesc șirul nunților din anul respectiv, cu ajutorul inelelor și al vergelelor din războiul de țesut. Acesta este un mod de a petrece și a se distra pentru tinerii căsătoriți, fetele de măritat și feciorii din sat în perioada sărbătorilor de iarnă.

Zânele Vestitoare

Acest obicei este întâlnit în două localități din județul Maramureș, Borșa și Săcel. Zânele Vestitoare ale Crăciunului sunt trei fete îmbrăcate în haine albe, frumos împodobite, care umblă din casă în casă și vestesc Nașterea lui Iisus.

Zânele vestitoare au câte o baghetă magică realizată din buruieni perene. Eele sunt considerate zâne bune care ajung pe la casele gospodarilor în seara de Crăciun, rostind texte speciale. La final, cele trei zâne sunt răsplătite cu daruri tradiționale sau cu bani.

Herdetișurile din Văleni

Herdetișurile reprezintă un obicei neobișnuit întâlnit în satul maramureșean Văleni. Acesta are loc în ziua de Crăciun și presupune ca localnicii care au avut un comportament nepotrivit de-a lungul anului să fie „mustrați” în public de câțiva tineri mascați.

Astfel, după ce lumea iese de la slujba de Crăciun, tot satul participă la acest eveniment și ascultă glumele care se fac pe seama celor care sunt leneși, înșeală, beau prea mult ori au alte metehne neacceptate de comunitate. Participanții se distrează, iar astfel îi mustră pe cei care nu trăiesc după regulile nescrise ale vieții la țară.

Pe de altă parte însă, pentru cei vizați nu este prea plăcut să își audă numele, în condițiile în care ceea ce au făcut este auzit de toată lumea. De cele mai multe ori, fetele sunt cele mai speriate că ar putea fi pomenite cu această ocazie. Astfel, părinții ar putea afla lucruri pe care nu le știau despre ele. Cu toate astea, la final, toată lumea se întoarce spre case zâmbind și glumind pe seama celor auzite de la tinerii mascați.

Jocul moșilor

Jocul Moșilor este unul dintre cele mai vechi jocuri, fiind un dans arhaic care se dansează în casele în care sunt fete de măritat. Acesta este practicat numai de tineri cu vârste cuprinse între 16 și 20 de ani. Dansatorii poartă măști confecționate din lemn, viu colorate, piei de animale pe cap și sunt îmbrăcați cu piei de oaie neprelucrate pentru a nu fi recunoscuți. Costumul este astfel alcătuit încât să sugereze prezența moșilor, a strămoșilor chemați, conform tradiției, să îndrume tinerii care se află la începutul vieții de adult.

Jocul moșilor reprezintă un ritual inițiatic, moșii fiind chemați să protejeze casa. Tinerii dansează cu bâtele în mâini, făcând mișcări, pași și sărituri specifice jocului călușarilor. În tot acest timp, participanții la Jocul Moșilor dialoghează cu gazdele și glumesc cu fetele de măritat, iar la sfârșitul jocului toată lumea este invitată să participe la horă. Nu în ultimul rând, în familiile cu fete de măritat se fac urări tradiționale pentru o căsătorie cât mai grabnică.

Jocul Moșilor este un ritual special care se desfășoară în perioada dintre Crăciun și Revelion și care se remarcă prin ingeniozitatea costumelor pe care le îmbracă participanții care bat la ușa gazdelor pentru a le speria și pentru a le ura fericire și sănătate.

Superstiții de Crăciun:
- nu se dă cu mătura
- nu se spală rufe
- nu se dă nimic cu împrumut
- se dă de mâncare pe săturate la animalele din gospodărie
- în dimineața de Crăciun este bine să te speli pe față cu apă de izvor în care se pune un bănuț de argint