Cheile Babei – Vâlceaua Dracului – Dealu Mare
Obiectiv traseu turistic: Cheile Babei, Vâlceaua Dracului, Dealu Mare
Traseu: Baba – Cheile Babei – Vâlceaua Dracului – Drăghia – Dealu Mare
Obiectiv: Cheile Babei,Vâlceaua Dracului, Dealu Mare
Localizare: Maramureș- la limita cu Sălajul, Podișul Someșan, Cheile Babei
Itinerar: Baia Mare – Dealul Mesteacăn – Ileanda – Cheile Babei – 82 km
Marcaj turistic: -
Tip traseu: drumetie
Grad dificultate: ușor
Echipament necesar: adecvat anotimpului; neapărat bocanci aderenți ; utile bețele de trekking
Lungime și durată: drumeția propriu-zisă presupune aproximativ 2 ore; circuitul auto-turistic se poate face în 6-7 ore
Diferență de nivel: circa 200 m
Recomandări: harta turistică Defileul Lăpușului; harta topop 1:25000 aferentă zonei
Avertismente: nu escaladați pereții și grohotele abrupte, instabile, ale Cheilor Babei – risc de accidentare
Căi de acces: din Baia Mare prin Tg. Lăpuș – Coroieni – Drăghia (vreo 70 km) sau prin Ileanda – Gâlgău – Poiana Blenchi – Baba (80-82 km)
Mijloace de locomoție: autoturism personal
Sugestii de cazare: pensiunea din Cheile Babei; cort
Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare pe șoseaua către Dealul Mesteacăn – Dej – Cluj Napoca. Frumoasă e panorama înspre vatra satului Răstoci şi râul Someş dar și către biserica evanghelică din Ileanda, monument istoric cu şarpanta recent restaurată. Zonă colinară, specifică Podişului Someșan (Transilvan).
Tot mai puţine, frumoase, case sălăjene tradiţionale cu şarpante de ţiglă patinată de vremi şi cu prispele umbrite de viţa de vie apoi mici cirezi de vite, din ce în ce mai rari bivoli și turme de oi şi capre, uneori răsfirate pe calcarele aride ale Cheilor Babei, mai apoi printre fostele, celebre, cuptoare pentru ars var, doar două dintre acestea mai fiind azi funcţionale şi aleatoriu utilizate de către cei din Baba.
Vara abia mai susură câte un firicel lânced de apă invadat de alge verzi pe valea Babei. Uneori seacă și vestitul izvor din flancul drept al Cheilor Babei, neaoş botezat de localnici Pizda babei datorită aspectului labial al despicăturii calcarelor în baza versantului vertical, sur din zona parcării cu obelisc – indicatoare limită de județ Sălaj-Maramureş.
Soarele abia apucă să mângâie creştetul versantului drept al finalului Vâlcelei Dracului, afluent mal geografic stâng al văii Babei (valea Cheilor), mai mereu sec, cu talvegul bolovănos la final, stâncos compact, cu praguri şi apoi o mare cascadă înaltă de circa 3,5 m și înclinată la 45-50 grade, puţin în amonte de ea una mai lungă, în trepte, cu doar vreo 2,5-3 m diferenţă de nivel. Un frumos și mare perete e la stânga Vâlcelei Dracului (privind spre amonte) în dreptul primei cascade, impresionantă şi violentă după averse şi topirea zăpezii. Un mult mai modest perete calcaros stratificat se iveşte în dreapta. În rest păducei, porumbari, măceşi, scaieţi, lumânărici, cicori, multă mentă sălbatică.
Urmează o scurta, frumoasă, zonă cu aspect de canion. Acolo apare marcajul pătrat roşu cu alb specific delimitării ariilor naturale protejate, în rest cărpiniş intercalat cu făget pe versanţi, curpeni cu argintii pămătufuri plus un iz iute de dejecţii de oi şi de capre. Vâlceaua Dracului are în jur de 1 km lungime, fiind aproximativ orientată de la E la V, deosebit de strânsă (maxim 3 m lărgime) – accidentată în zona cascadelor, bolovănos-haotică spre confluenţa cu valea Babei, bolovănoasă, ca un pavaj, dincolo de cascade şi micul canion, zonă în care văiuga trece prin pădurea de foioase ieşind într-un vast amfiteatru colinar cu pajişte utilizată pastoral.
Amfiteatrul e înconjurat de pădurea de foioase. După ploi consistente ori după placarea cascadelor-talvegului calcaros cu chiciură, polei sau gheaţă, accesul turistic este dificil şi poate chiar poate imposibil (impunând colţari, coardă de asigurare, piolet, pitonarea pe alocuri, neexistând variante de surmontare pe flancurile stâncoase).
Menționăm că de la obârşia Vâlcelei Dracului se poate accede spre NV-V ori spre S-SV-V deasupra stâncăriillor Cheilor Babei traversând în prima parte o zonă silvatică îngustă iar efortul e răsplătit prin şansele de panoramare vastă către vetrele satelor Baba-Drăghia-Coroieni, respectiv spre Poiana Blenchii-Gâlgău.
Ne îmbarcăm și plecăm spre Drăghia (se poate biserica de lemn, monument istoric) merită făcută o devierea la dreapta spre Dealu Mare unde, în perioada 16-26 august se desfășoară anuala Tabără de Arte Ţara Lăpuşului cu șezători de seară şi mai ales nocturne pe lângă focul de tabără, teatru, muzică folc, folclor, ateliere de ceramică, pictură etc.
La final o luăm spre Coroieni şi Vălenii Lăpuşului. Oprim acolo pentru a vizita biserica de lemn, monument istoric, case lăpușene cu tărnaţ cu stâlpi de stejar, grajduri şi şuri precedate de holde înguste de porumb, valea năbădăioasă primăvara şi după ploi torenţiale fiind recent îndiguită.
Drumul din Vălenii Lăpuşului spre cariera de calcar şi-n continuare spre Răzoare-Tg. Lăpuş, în afara dolinelor şi ponoarelor (transformate în depozite de gunoaie de tot felul) din pajiştea stearpă, folosită de ciurdele de vaci şi bivoli mai degrabă pentru plimbare decât pentru păscut, nu mai oferă ceva deosebit (exceptând priveliştea spre vatra NV a satului Răzoare şi mai departe spre Groape şi Culmea Preluca), arhitectura lăpuşeană tradiţională dispărând aproape în întregime în deceniile din urmă.
Peisajul devine încântător şi alert însă suind pe lângă Borcut-Cufoaia-Dealul Pietriş, continuând apoi spre Cerneşti-Copalnic Mănăştur-Baia Mare.