Traversând vârful Țibleș, din Valea Izei, în Țara Lăpușului
Traseu: Dragomirești – Tibleș – Culmea Gorganelor – valea Izvoru Rău – valea Bradu
Obiectiv: traversarea Țibleșului din Valea Izei în Țara Lăpușului
Localizare: Maramureș – Munții Țibleș – Valea Izei, respectiv Groșii Țibleșului
Itinerar: Baia Mare – Dragomirești cu retur pe valea Bradu – Groșii Țibleșului sau, opțional, Baia Mare – Groșii Țibleșului cu retur pe Valea Izei
Marcaj turistic: bandă roşie pe Culmea Pleşcuţa până în Şaua Bran-Ţibleş; triunghi roşu şi punct albastru de pe vârful Ţibleş pe Culmea Păltiniş (triunghiul roşu continuă pe culmea împădurită până în Groşii Ţibleşului); punct albastru (circuit via Piciorul Arcerului – vârful Ţibleş – Culmea Gorganelor – Poteca sondorilor) din Şaua Păltiniş până la confluenţa văii Valăului cu valea Izvorul Rău (la aşa-zisa staţie de epurare a apelor subterane tunel IPEG Izvorul Rău – nu a functionat niciodată); bandă albastră de la Staţia de epurare în aval valea Izvorul Rău şi apoi în aval valea Bradu spre Cabana Silvică Ţibleş şi-n continuare prin Greble până în Groşii Ţibleşului; în Greble, pe la fostele bocşerii de mangal şi spre stânga, apare marcajul punct roşu (circuit)
Tip traseu: turism alpin cu traversarea Țibleșului din Dragomirești – Valea Izei, în Groșii Țibleșului, pe valea Bradu
Grad dificultate: dificil datorită lungimii, pantei mari și a diferenței de nivel
Echipament necesar: adecvat anotimpului, neapărat bocanci, hanorac, pelerină, extrem de utile bețe de trekking
Lungime și durată: Baia Mare – Cavnic – Bârsana – Dragomireşti – 95 km asfalt; Dragomireşti – valea Baicu – rampa de încărcare de pe valea Sfundău – 16 km auto forestier bine întreţinut (13-14 km); Tunel IPEG Izvorul Rău – Grohotiş (confluența văii Izvorul Rău cu valea Preluci, de aici în jos curge valea Bradu) – circa 2 km, auto forestier excelent, bun în continuare vreo 3 km până la Cabana Silvică Ţibleş; Cabana Silvică Ţibleş – Greble – Groşii Ţibleşului – 11 km, auto-forestier neîntreținut corespunzător; Baia Mare via Tg. Lăpuş – Dealul Pietriş – Coplanic Mănăştur – 85 km – asfalt; porţiunea montană, parcursă turistic pietonal de la rampa de încărcare de pe valea Sfundău prin Culmea Pleşcuţa – Şaua Bran – Ţibleş – Culmea Gorganelor – Culmea Păltiniş – Poteca Sondorilor – Staţia de epurare Tunel Izvorul Rău – Grohotiş – 9 ore, circa 18 km
Diferență de nivel: circa 1450-1600 m
Recomandări: harta turistică Țibleș; refugii pentru vreme rea: stâna din Poiana Pleşcuţa, chiar în debut traseu, refugiul alpin Arcer situat pe versantul vestic al muntelui la circa 1530 m altitudine; Staţia de epurare Tunel IPEG Izvorul Rău; Cabana Silvică Ţibleş; în zona Greble, în special foste căsoaie de vărat şi sălaşe pentru animale dar şi căsuţe din camping, cabane și pensiuni turistice
Avertismente: Izvoare – apă potabilă – pe valea Bran până la obârşia de sub Şaua Bran – Ţibleş; la gura văii Valăului (apa din valea Izvorul Rău deşi pare curat-cristalină, e subteran-minieră); izvoare cu ciurgău amenajate de silvicultori şi muncitorii forestieri pe lângă drumul de la Tunel IPEG Izvorul Rău în aval spre Cabana Silvică Ţibleş şi apoi spre Greble (unul cu bancă de lemn şi copertină-refugiu pentru vreme rea); habitat de urși, mistreți, cervide și vipere comune și melanice
Căi de acces: din Valea Izei – Dragomirești pe valea Baicu sau invers, pornind din Groșii Țibleșului – Greble pe valea Bradu – Izvoru Rău
Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Dragomirești și Groșii Țibleșului – Tg. Lăpuș – Baia Mare
Sugestii de cazare: pensiuni din Dragomirești, Refugiul alpin Arcer, pensiuni din Groșii Țibleșului, cort
Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare spre centrul urbei rurale Dragomireşti, de acolo la dreapta, în amontele văii Baicu, pe un drum auto-forestier reamenajat cu fonduri UE pentru a servi la extragerea masei lemnoase de pe piemonturile nordice ale Munţilor Ţibleş – Lăpuş. Valea Baicu impresionează prin aspectul său, mai apoi datorită unor pitoreşti cariere de gresii pluristratificate.
Rulăm printr-o zonă silvică în care, pe lângă vale în îngustele lunci se ivesc rare gospodării munteneşti, un district silvic şi sălaşe tradiţionale. Depășim Gura Idişorului (valea Idişor afluiește din stânga, în sensul de mers, în valea Baicu). Lăsăm apoi în dreapta varianta auto-forestieră care acompaniază spre amonte valea Căliman şi în stânga drumul mai îngust, şi mai puţin circulat, din amontele văii Poienilor.
La următoarea bifurcaţie continuăm la stânga pe valea Sfundău (varianta din dreapta acompaniază valea Chicera şi conduce-n serpentine spre gura nordică (altitudine circa 940 m) a tunelului (galerie minieră de coastă cu scop de prospectare geologică realizată de către IPEG Maramureş) care iese spre sud în valea Izvorul Rău. Drumul pe valea Sfundău e îngust, bolovănos şi chiar în debutul acestuia, pe stânga, apare ca reper o căbănuţă forestieră.
Debarcăm în dreptul unei rampe forestiere de la obârşia văii Sfundău, acolo unde spre dreapta se vede finalul precipitat-înspumat-cristalin al văii Branului (borna silvică II/ 244). Ne luăm rucsacii de tură şi beţele de trekking și pornim în sus-stânga spre Poiana Pleșcuţa, adesea înfruntând noroiul clisos iar mai apoi izvoarele mocirloase. Ajungem la stâna din Poiana Pleşcuţa și mai sus, la marcajul de creastă principală (venind din Pasul Şetref, orientat pe Culmea Pleşcuţei) spre Şaua Bran – Ţibleş – vârful Ţibleş. Din poiana inferioară NV a stânei (mai e una mai mare, alungită pe spinarea Culmii Pleşcuţa) avem o primă panoramă spre abruptul NE al vârfurilor Arcer şi Ţibleş.
Urcuşul continuă pe poteca largă, un fost drum de TAF, mocirlos, pe alocuri spălat de torentele care au scos la iveală plăcile de gresii. Panta devine alertă și treptat poteca se orientează ascendent-dreapta, (după 40 minute de la debutul traseului) atingem culmea principală şi marcajul turistic bandă roşie pe care îl urmăm de-acum în colo pe Piciorul Pleşcuţei (reper excelent un monumental ciot de fag trăznit, înalt de vreo 3,5 m gros de mai bine de 1 m). Poteca parcurge ascendent-dreapta o zonă de codru de fag şi molid, exemplarele seculare fiind impresionante prin fălnicie, diametrul tulpinilor cu muşchi depăşind lejer 1 m).
Urmăm poteca cu marcaj bandă roşie refăcut în luna iulie 2010 și ajungem în zona NE a unui munceluţ împădurit pe versantul NV-V ce dă în flancul geografic drept al văii Branului, defrişat la ras, parţial natural regenerat cu molidiş, în rest acaparat de graminee şi frumoase zburătoare (pufulițe) cu flori ciclamen pe versantul E-SE. Din lipsa suporţilor naturali marcajul turistic e plasat pe cioate, preponderent pe bolvanii drumului de TAF parţial înierbat care o ia spre SE după care coteşte suind accentuat spre SV-V și conduce spre liziera cu molizi uscaţi pe picioare după atacul masiv al ipidaelor. Ulterior marcajul o ia pe liziera E-SE (nu există potecă și aici trebuiesc surmontate doborâturile de vânt).
Depăşim vârful muncelului și ajungem într-o poiană (fostă de stână odinioară) aflată la E-NE de vârful Bran – altitudine de 1465 m conform GPS. Spre dreapta-sus apar stâncăriile NE ale vârfului Arcer. O largă panoramă se deschide spre SE-S, către Dealul Ştefăniţei – Muncelu Râios – vârful Pietrosul Rodnei – Buhăiescu Mare şi Mic, Bătrâna.
Suim prin poieniţă spre SV, intrăm în molidişul dens, aici e usor să ratați marcajul bandă roşie amplasat pe trunchiurile molizilor dar obturat de ramurile inferioare, atârnânde, ale acestora. Treptat suim spre SE-S și descindem după circa 100-150 m într-un mic luminiş în care vaga potecuţă marcată cu bandă roşie pe pietrele de pe sol, mai apoi pe un molid gros cu ramurile atârnând obstruante, suie la dreapta prin pajiştea cu molizi tineri iar la stânga, tot pe un molid cu ramurile plânse, apare marcajul turistic triunghi roşu ce suie dinspre meleagurile năsăudene, de pe la Gura Fiadului via borcut.
În acest punct se poate greși orientarea corectă la dreapta, continuând spre înainte și pe curbă de nivel, tentaţi fiind de lejeritatea şi frumuseţea Drumului Doamnei (adică a unei foste baronese de prin Dej care călătorise pe aici la vânătoare cu şareta; acest drum seamănă foarte mult cu superbul drum alpin al Mariei Tereza din Munţii Căliman) care o ia pe curbă de nivel (altitudine 1500 m) de la NE spre E-SE pe la poalele vârfului Bran continuând spre Tarniţa Nedeii şi vârful Arsura, tăind la doar circa 150-200 m distanţă cursul unui sprinaţar pârâu cu apă rece gheaţă, ulterior pe al altuia, mai mare, de pe un vechi culoar larg de avalanşe. Aici pot fi refăcute proviziile de apă şi savura vara afine după care, renunţând la o nebuneasca variantă de atacare directă, fără potecă, printre insulele neregulate ale arinişului alpin, ienupărișului și jnepenişului spre vârful Bran, se revine în poieniţa cu marcaj triunghi roşu/ bandă roşie, urmândul ascendent pe cel din urmă.
Treptat poteca se înfundă în molidişul dens iar în dreapta, din ce în ce mai jos, se aude vuind valea Branului. Poteca o ia treptat de-a coasta stânga, suind uşor. Zona aceasta este de o extraordinară sălbăticie, poteca extrem de rar umblată, marcajul turistic fiind corect şi frecvent amplasat pe arbori şi pietre. Ieșim pe versantul NV, cu ienuperi, jnepeni şi molizi scunzi, al unui picior secundar, estic, al Branului, având în dreapta obârşia văii Bran (excelente repere două inegale ca mărime, foarte apropiate, limbi sure de grohote – andezite de Ţibleş – cu aspect de faguri de albine, sur-argintii. De acum încolo trecem peste obârşia văii Bran suind în serpentine versantul estic, abrupt, al Ţibleşului sau se poate urmări fidel marcajul bandă roşie care continuă spre apropiata şa-ţintă.
După 4 ore de la debut – cotă de 1675 m altitudine, conform GPS, facem un scurt popas lângă două izvoare gemene ivite dintre grohote (ultima sursă din zonă de apă potabilă). Dedesubt se desfăşoară treptat lărgitul culoar NE de avalanşe de pe valea superioară a Branului iar în depărtare se ivește o bună parte din localitatea Bogdan Vodă (fostă Cuhea, având reper domul kitchos-megalomanic cu turla argintie a bisericii).
Piciorul NE, secundar, al Branului obturează deocamdată perspectiva spre meleagurile năsăudene aferente zonei Fiad – Dealul Ştefăniţei – Pasul Şetref în schimb se vede de aici vârful Sermetieş din Munţii Lăpuşului. Putem ieși urcând direct în şaua Bran – Ţibleş suind pieziş pe versantul drapat cu afiniş şi ienuperi spre crucea de fier înclinată a vârful Ţibleş, pe care-l atingem după circa 5 ore de la plecare.
Facem un popas urmat de lunga coborâre de pe vârful Ţibleş pe sinuoasa Culme a Gorganilor marcată cu triunghi roşu şi punct albastru, având ca următoare ţintă vârful Păltiniş, cu o cruce albă şi un Christ turnat din fontă patinată amplasat pe soclul din beton. Aici apar uneori bolovani şi lespezi andezitice formând momâi (ca în Piatra Craiului, Parâng, Retezat) pe acestea amplasându-se marcajele turistice vizibile din ambele direcţii de mers. Aici, pe lângă potecă, pot apare cristale de cuarţ scoase la iveală de averse sau/ și dar practicării unor lungi şanţuri de propectare geologică, mai apoi – vara – Campanula tiblesii / Campanula alpina, scunzi, păroşi, albaştri cerneală, flori de arnică, ruşcuţe cu flori cărămizii, frecvente exemplare de Campanula siberica cu clopoţei mici și denşi, întinse zone acaparate de graminee înalte de peste 1 m.
Pe Culmea Gorganilor se poate campa cu cortul în zona unei foste colibe trainice de stână, azi distrusă (habitat de urși). De aici se vede spre Suplai şi Tăul Negru (de pe un picior S-SV al Branului), în dreapta citadela ca o argintie-stâncoasă potcoavă a Grădinii Fetei Pădurii de sub vârful Arcer, măreţele defrişări şi reţeaua de drumuri de TAF pe pe culmea cu succesive vârfuri ce leagă vârful Arcer prin Tomnatec de Stregior (după Ionică P., corect Ştevior) – Hudieş – Hudin, aproape rectilinia vale Bradu acompaniată prin Greble spre Groşii Ţibleşului de drumul alb-bej auto-forestier.
Suim pe vârful Păltiniş (Ouţu după unii). De pe vârful Păltiniş (1489 m), după micul popas coborâm pe o limbă largă de pajişte alpină (marcaj turistic triunghi roşu şi punct albastru) spre V dăm într-o poiană largă şi splendidă, bogată ca varietate botanică. Aici marcajul punct albastru, după o inspirată avertizare cu săgeată albastră, se desparte de triunghiul roşu luând-o la dreapta, prin molidiş, traversează o poiană cu vechi activităţi pastorale, azi pustie, orientată N-NV (aici molizii care obturau traseul potecii au fost tăiaţi cu drujba) şi-apoi reintră-n codrul de paltin, fag, molid, brad de pe Poteca Sondorilor şi spre NE, pe versantul aferent malului geografic stâng al văii Valăului care se aude curgând din ce în ce mai aproape.
Abandonăm punctul albastru după traversarea confluenţei văii Valăului cu valea Izvorul Rău tocmai în dreptul aşa-zisei staţii de epurare. Mai sunt de parcurs pe carosabilul pietros încă vreo 3 km, până la circa 1 km aval de Grohotiş, după formarea văii Bradu din confluarea văii Preluci cu valea Izvorul Rău) și în continuare spre Cabana silvică Ţibleş.
De aici mergem (în lipsa vreunui mijloc de transport preasigurat sau ocazional, forestier) pe drumul spre Greble și Groşii Ţibleşului (9 km). Până aici traseul însumează aproximativ 9 ceasuri şi circa 18 km. Îmbarcaţi în cursa (sau autoturism privat) spre Tg. Lăpuș plecăm spre Baia Mare.
