Toamna prin Fisculaș și pe Valea Cosăului
Traseul din 31 octombrie 2015 cu D. Pascu și eu
Obiectiv: Fisculașul, Valea Cosăului, Văleni (comuna Călinești), cătunul Secătura, Mănăstirea Văleni și Valea Morii, peisaje, arhitectură tradițională, activități pastorale
Localizare: Maramureș, Maramureșu Istoric, Fisculaș-Cavnic, Valea Cosăului-Văleni, Valea Morii
Itinerar: Baia Mare – Cavnic – Budești (55 km) – Sârbi – Călinești – Văleni – Secătura – Mănăstirea Văleni (74 km) – Valea Morii – Bârsana (82 km) – Baia Mare – 152 km total
Marcaj turistic: -
Tip traseu: circuit auto-turistic
Grad dificultate: -
Echipament necesar: lejer, adecvat scopului și anotimpului
Lungime și durată: circa 7-8 ore, în funcție de numărul obiectivelor vizitate
Diferență de nivel: -
Recomandări: de vizitat Bisericile de lemn UNESCO din Șurdești, Plopiș, Budești Josani , Muzeul Mineritului, Logolda-cianurația și topitoria de aur și cascada de pe valea Izvor din Cavnic, bisericile de lemn, monumente istorice, din Budești Susani precum și din Sârbi Josani și Susani, Călinești Josani și Susani, Mănăstirea Roșia Budești, izvoarele minerale sulfuroase de La Feredeauă-Văleni, instalațiile hidraulice tradiționale și horinciile de pe Valea Cosăului (mori, vâltori), meșterii populari, Mănăstirea Bârsana, Biserica de lemn UNESCO-Bârsana
Avertismente: din Văleni Mijlocia prin Secătura, până la Mănăstirea Văleni (sau mai sus cu circa 1,5 km, până La Feredeauă) și apoi în jos pe lângă valea Secăturii, numită în aval de intersecția spre Văleni (7,5 km) Valea Morii, până în Bârsana (5 km), drumul este pietruit dar în sezonul cald accesibil aproape pentru orice tip de autoturism/microbus
Căi de acces: din DJ 184 Cavnic-Călinești-Văleni se suie la dreapta traversând Văleni Tinoasa, coborând în valea Morii (reper o bornă a drumarilor cu mențiunea Poiana lui Miron 10 km), cotire la dreapta, traversare cătun Secătura, suit ușor până la Mănăstirea Văleni. Retur pe același drum până la bifurcația la stânga Văleni, înainte și în jos pe Valea Morii, până la podul peste râul Iza din Bârsana-reper pe malul stâng al Izei versantul stâncos eruptiv ruginiu numit Văivodca de localnici
Mijloace de locomoție: autoturism personal; mountainbike
Sugestii de cazare: pensiuni agroturistice de pe Valea Cosăului, Valea Izei sau la Mănăstirea Bârsana
Cer senin, soare dar brumă groasă și -1 grad C temperatura la ora 7,30 dimineața în Baia Mare când pornim spre Baia Sprie-Cavnic-Budești-Văleni doar în doi. Culorile codrilor scăldați în soare ne obligă la prima foto-repriză chiar ieșind din Tăuții de Sus, admirând de-acolo Dalul Bulat și Mons Medius (Dealul Minei). Apoi oprim în Șișești, Șurdești, pe valea râului Cavnic, în dreptul văii Secături, respectiv a vârfului Tisa, din aceleasi rațiuni peisagistice fascinante. Luna tocmai se-ndreaptă spre culcare. Urmează Pietrele Soimului, Dealul Ciontolan din Cavnic iar după ce trecem de Pasul Neteda, la stânga, se ivesc Gutâiul Mic și vârful Gutâi, în dreapta Măgura Mică și Măgura Mare din Munții Lăpușului iar la N-NE-semeții Munți ai Maramureșului continuând spre NV cu cei a Zakarpatyei Ucrainei.
Sunt doar 4 grade C în Cavnic iar brumele din ultimele zile au ars realmente frunzișul fagilor deveniți bruni-ruginii. Coborând spre Pripor (locul unde se crede că mașinile suie singure la deal, de fapt topografii au demonstrat că asfaltul coboară) și Budești apar căsoaiele pastorale construite din bârne de lemn, mestecenii galben portocalii, Creasta Cocoșului, Culmea Pietrei iar spre dreapta, peste valea Oanța, caldeira vulcanică Gruiu Lupului-Corha, Chicera, vârful Pietrei din Munții Lăpușului. În zonă au apărut două stâne, o pensiune în construcție și alte două funcționale deja. În Budești casele noi, unele cu influențe arhitecturale tradiționale, altele cu alură de cabane alpine confecționate din bârne de lemn băițuite, alternează cu construcții insipide, mari, etajate, strident spoite, cu termopane și inoxuri și, din ce în ce mai rar, cu casele și gospodăriile vechi, autentic maramureșene.
Continuăm spre Sârbi, oprindu-ne pe la case și porți autentice apoi pentru a scruta albia accidentată a râului Cosău. Ne oprim și la intrarea spre Călinești, la un deosebit de frumos heleșteu lângă care funcționează (aproape pe tot parcursul anului) o horincie (fabrică de Dumnezei) și o vâltoare. Casele și gospodăriile precedate de mari porți bogat sculptate-n stejar masiv ne încântă și în Călinești. De acolo abandonăm șoseaua care duce în jos pe Valea Cosăului spre Cornești-Ferești, racordându-se cu DN 18 pentru a continua către Sighetu Marmației. O luăm la dreapta și șerpuim curând în urcuș Dealul Văleni de pe care, retrospectiv, putem admira Călinești, Ocna Șugatag, Munții Gutâi, Culmea Pietrei, spre N-NE Munții Maramureșului și o parte din Valea Izei aferentă comunei Bârsana iar spre S Munții Rodnei (vârful Pietrosu, Buhăiescu Mare și Buhăiescu Mic). Apar idilice scene pastorale profilate pe tonic verzile terase cu fânațe otăvite iar coborând în Văleni, alte case, porți de lemn și gospodării tradiționale, uneori cu joviale bătrâne active și la peste 90 de ani trebăluind pe prispe sau prin curte și ogrăzi.
După ce coborâm serpentinele abrupte pe direcția Bârsana, imediat la dreapta se desprinde un drum asfaltat mai îngust care suie prin Văleni Tinoasa după care trece peste cumpăna apelor coborând prin Mijlocia spre Valea Morii, pe traseu, la stânga, rămânând o carieră de tufuri vulcanice. De la răspântia la stânga în jos pe Valea Morii și înainte-dreapta către Secătura, în amontele văii omonime, continuând către Secătura, apare în dreapta drumului pietruit o și mai mare carieră de tufuri vulcanice. În lunca îngustă dar și prin fânețele de pe dealurile învecinate apar șopruri pentru fân cu acoperișurile drănițate și glisabile opțional vertical pe cei patru stâlpi în funcție de cantitatea de fân sau otavă pusă la adăpost de intemperii. O râpă sedimentară de culoare nisipie bej bej rămâne în dreapta după un pod după care se face o voltă mare care duce spre Mănăstirea Văleni (de menționat că aceasta poate fi abordată pietonal și dinspre Sălnița, suind pe firul văii Morii-o alta decât cea pe care vom coborî azi în Bârsana).
De la Mănăstirea Văleni se mai poate continua circa 1,5 km pe drumul pietruit către La Feredeauă (locul cu mai multe izvoare saline carbogazos-sulfuroase ale căror ape tămăduitoare de afecțiuni osteo-articulare, reumatice etc. au fost secular dar empiric folosite de locuitorii satelor din preajmă în cure balneare, pentru asta amenajându-se scăldători în care puneau apa în prealabil încălzită în căldări mari la focuri haiducești). De La Feredeauă drumul mai suie vreo 3,5 km până în Poiana lui Miron iar pietonal, de la izvoarele minerale se poate traversa culmea spre S-SV pentru a ajunge, trecând pe lângă un alt izvor mineral sulfuros cu spectaculoase depuneri de travertin, în Glod, satul de baștină al Fraților Petreuș-vestiții rapsozi populari de pe Valea Izei. Vizităm Mănăstirea Văleni, cu troiță, paraclis de vară, biserica zveltă de lemn construită în stil tradițional dar neavând o valoare istoric-patrimonială. În urmă doar cu câteva zile, conform spuselor localnicilor Secăturii, un incendiu devastator a mistuit dependințele sfântului lăcaș, dovadă cărbunii negri și cenușa de pe fostul amplasament al acestora și mobilierul salvat, depozitat provizoriu în pavilioanele-ciuperci de lemn de lângă biserică. De aici, încântați de culoarea codrilor pastelați, coborâm pe Valea Morii. Ieșim la râul Iza prin dreapta Văivodcăi, acel bizar promontoriu stâncos-eruptiv cu făget pe creștet de pe malul geografic stâng al râului Iza, la podul peste care vom traversa pentru a ajunge în Bârsana. De aici, deoarece am vizitat cu alte ocazii, de numeroase ori chiar, această frumoasă localitate, ne întoarcem spre Baia Mare prin Văleni-Valea Cosăului-Cavnic.