Ţara Lăpuşului: Costeni – Şatra Pintii – Schitul Şatra – Rogoz
Traseu: Costeni – Calea Băi – grota de pe Şatra Pintii – Schitul Pintea – Rogoz
Obiectiv: bisericile de lemn, monumente istorice, lăpuşene, gospodăriile tradiţionale din Cupşeni şi Costeni, martorii de eroziune aglomerat vulcanici şi grota antropică de pe Şatra Pintii, Schitul Pintea, panorame spre Munţii Gutâi, Lăpuşului, Hudin şi Ţibleş
Localizare: Maramureş, Ţara Lăpuşului, Costeni, Munţii Lăpuşului
Itinerar: Baia Mare – Târgu Lăpuş – Rogoz – Cupşeni – Costeni – circa 70 km
Marcaj turistic: nu există; se întâlneşte marcaj mountain bike din Costeni spre Cornu Şatrei
Tip traseu: excursie peisagistico-speo-geologică-etnografic-istorică
Grad dificultate: mediu
Echipament necesar: adecvat anotimpului; neapărat bocanci aderenţi şi beţe de trekking – picioruşul E-SE al Şatrei lui Pintea e extrem de abrupt şi accidentat
Lungime şi durată: 15-16 km, 8-9 ore
Diferenţa de nivel: 650-700 m
Recomandări: harta Defileul Lăpuşului
Avertismente: risc de accidentare la abordarea piciorului E-SE foarte abrupt şi stâncos al Şatrei Pintii; izvor abundend în zona Schitului Şatra şi la N de acesta, vizavi de Cornu Şatrei, în dreapta potecii şi-a pârâului cu obârşia în heleşetul schitului
Căi de acces: din Costeni pe multisecularul Drumul Băi
Mijloace de locomoţie: curse Baia Mare – Tg.Lăpuş; curse Lăpuş – Tg. Lăpuş – Cupşeni – Costeni; autoturism personal
Sugestii de cazare: cort, la Mănăstirea Şatra, sătenii din Costeni
Descriere traseu:
Şatra lui Pintea, un uriaş trunchi de trapez împădurit, decalat spre S din lanţului sinuos la Munţilor Lăpuşului, ce domină dinspre NV spre E depresiunile (Bloajei) Izvoarele, Ciocotişului, Inăului, Dumbravei, Stoiceniului şi Costeniului, adăpostind Mănăstirea Şatra Pintii şi Schitul Şatrei. Inedită este abordarea Şatrei lui Pintea dinspre vatra pitoreştilor aşezări lăpuşene Cupşeni, Costeni, fiecare cu câte două bisericuţe din lemn-monumente istorice, una ortodoxă, alta greco catolică.
Plecăm din Baia Mare către Tg. Lăpuş – Cupşeni, cu un mic ocol înainte de Dămăcuşeni spre Tăul lui Ţuli, cu o panoramă extraordinară spre Tg. Lăpuş, Şatra Pintii şi dealurile Rogozului, Libotinului, Lăpuşul Românesc. Admirăm la intrarea în Dămăcuşeni frumoasa biserică reformată cu arhitectură transilvană. În Rogoz ne atrag privirile cele două biserici zidite, cu turle argintii, la stânga lor bisericile maramureşene din lemn, ambele monument istoric-una în patrimoniul UNESCO.
Trecem peste râul Lăpuş, iar la stânga, lângă fosta secţie SMA, e ştuţul unei foste sonde IPEG, azi fântână cu borcut apreciat de tot satul. Şoseaua asfaltată continuă spre Libotin. De-acum peisajul specific e mai pictural datorită terasărilor succesive, măgurilor înşiruite către nord, cu pămătufuri de făget pe creştet şi haturi delimitate de tufe de păducel, holde mici.
Traversăm localitatea Libotin şi continuăm spre Cupşeni. În stânga-sus se iveşte o altă perspectivă a Şatrei lui Pintea. Răstignire, bifurcaţie, la dreapta către drumul recent pietruit până-n Ungureni, în faţă Cupşeniul.
Înainte de-a intra în Cupşeni virăm la stânga spre Costeni, coborâm curbele spre vatra satului şi remarcând cele două biserici din lemn, ambele monument istoric, una la dreapta, cu turla şi şarpantă şindriluită, cealaltă mai micuţă, cu şarpanta şi turla acoperite cu tablă, dincolo de Valea Satului, într-un pâlc de pruni. Aproape de prima, noua biserică a costenarilor, zidită şi cu turle argintii.
Continuăm deplasarea auto prin Costeni şi urmărim tradiţionalele căsuţe spoite-n albastru şi alb şi acoperişiuri şindriluite. Traseul circuitului turistic începe de la o bifurcaţie din Costeni marcată de o răstignire. O potecă trece printr-o ogradă şi se orientează spre V-NV până la poalele Şatrei lui Pintea. Suim treptat spre o culme (E-V) iar panorama în urmă, spre vatra satului e extraordinară.
Urmărim de fapt străvechiul drum – Calea Băi – străbătut pe vremuri de cei care aveau treburi la Baia Mare. Păduceii se înmulţesc o dată ajunşi pe culmea traversată spre dreapta către zona superioară a văii Runcului, cu albia bolovănoasă formată din marne şi gresii feldspatice marmorate, eocene.
Suim pe drumul de TAF şi după o amplă voltă dreapta/stânga ieşim pe o culme, traversăm un făget – zonă cu tradiţionale activităţi pastorale. Urcuşul continuă prin pajişti până la întâlnirea drumului auto-forestier pietruit ce vine pe valea Dobricului şi ocolind Şatra Pintii de la S spre E-NE, continuând pe direcţia Izvoarele (Bloaja).
Facem un scurt popas la borna silvică II/236. Nu continuăm pe drumul forestier spre N-NV ci o luăm la stânga pe un scurt drum de TAF ce intră în pădure, dăm de un vâlcel sec, cu grohote andezitice piroxenice după care apare un picior stâncos abrupt în faţă, orientat E-V.
Atacăm pe curbă de nivel, panta este deosebit de accentuată. Prindem culmea iar deplasarea se face în lungul ei. Pe alocuri depăşim trepte mari bolovănoase, mai apoi admirăm martorii de eroziune frecvenţi spre N-NE.
Mergem pe o curbă de nivel în dreapta şi depăşim vâlcelele aride ca nişte imense fracţiuni de pâlnii dominate de formaţiuni solitare cu aspect de contraforţi, unul ca un turn înalt de 15-20 m. Preferabilă şi mai uşoară e deplasarea riguroasă pe culme. La un moment dat în faţă apare o stâncărie încremenită vremelnic în ciudat echilibru, două imense blocuri stâncoase sur-argintii realizând un fel de portal, strângând între ele un bolovan. De-a lungul culmii, spre S, zac fagi dezrădăcinaţi de furtuni, obstacole de surmontat.
Urmează traversarea unui vâlcel abrupt (măturat iarna de avalanşe) prin dreapta stâncăriei-portal, apoi pe sub pieptul stâncos-cascadat ajungem la culoarul cu lăstăriş care permite urcarea în culme. Peştera antropică e situată imediat sub culme, cu codrul de fag spre NE-E şi deset spre V-NV, are o orientare accentuat descendentă şi o deschidere/profil aproape circular. Galeria are un infundibul/nişă dreapta, mai apoi un altul la stânga, după vreo 7-8 m galeria îngustându-se subit, cotind spre SV-V, lăsând vederii prăbuşiri. În zona de acces feriguţe decorează peretele brun-negricios format din roci vulcanice intens alterate exogen.
Suim deasupra grotei şi vedem o pâlnie afundă ce trădează drenarea apelor din precipitaţii şi topiri şi explicând cauza îngustării/obturării galeriei. Ne orientăm de aici spre NV prin deset de fag, ajungem în plantaţia matură de zadă. Vârful Şatra Pintii (1040 m altitudine) e la stânga, spre V-NV, de acolo putându-se panorama la SE spre Mănăstirea Şatra iar la V-SV către stâncăriile andezitice brun-roşcate ce flanchează vâlcelul-torent de grohote al Custurii Şatrei.
Continuăm la N prin pajiştea muşuroioasă se ajunge pe o înălţime de unde se poate scruta spre Ţibleş, Hudin, Munţii Rodnei dar mai ales spre Munţii Lăpuşului, de la vârful Secu spre Văratec (cu relee), Prislop, Prisaca. Imediat direcţia de deplasare e către vest, printre fagi rari maturi apoi prin plantaţia de molid.
După 4 ore de la debut ieşim în marea poiană a Schitului Pintea, cu izvorul captat de către ctitori, excedentul alimentând un circular, mic, heleşteu nordic. Spre V e codrul de fag intercalat cu molid al Cornului Şatrei (777 m altitudine) în timp ce spre N-NV se vede vârful Mogoşa şi în continuare Secătura – Gutâiul Doamnei.
Facem un scurt popas în poiana schitului apoi mergem la vale spre NV, pe un fost drum pastoral devenit drum de TAF acompaniat de pârâul cu obârşia în izvorul schitului la care afluiesc pe parcurs alte izvoare scurse printre grohotele din dreapta. Un izvor e amenajat ceva mai jos ca fântâniţă, lângă ea un panou info monastic de interdicţie şi blestem asupra femeilor care ar cuteza să suie spre schit.
Drumul devine abrupt apoi la stânga, dincolo de firul accidentat al pârăului, apare pieptul stâncos al Cornului Şatrei cu grohote impresionate iar deasupra, către culme, huciul tânăr. Coborând, apar frecvent bolovani de andezite piroxenice, profan numite andezite funerare de către prietrarii care le valorifică cioplindu-le ca pietre de căpătâi sau cruci. În faţă apare enclava pitorească Izvoarele (Bloaja). În dreapta apar două vechi culoare pentru TAF în molidiş.
Continuăm pe drumul accidentat până ce acesta face o voltă stânga, spre dreapta apare un abia perceptibil culoar bolovănos de TAF pe care îl parcurgem. În dreapta e versantul abrupt cu frumoşi martori de eroziune sur-argintii şi cascade de grohote de andezite piroxenice. În stânga, descendente salbe neregulate de poieni.
Ajungem în drumul auto-forestier pietruit decupat în codrul de fag, orientându-ne spre E-SE, oprindu-ne pentru a panorama din alte unghiri spre culmea Munţilor Lăpuşului, Hudin şi Ţibleş dar şi spre Munţii Rodnei – zona Pietrosul – Buhăiescu Mare, înainte de-a reajunge la borna silvică II/236.
Coborâm din drumul auto-forestier la stânga pe un drum de TAF traversăm făgetul de-alungul unui vâlcel cu grohote sure, dăm într-o înlănţuire descendentă de pajişti, una cu valauă de adăpare aşezate pe diferite. Ajungem astfel în zona păduceilor.
Drumul prin poieni căpătă aspect de şleau pe alocuri, traversează o poiană mai mare şi un sinuos curs de pârâu scurs prin grohote către o zonă umedă înainte de-a o lua spre Costeni. Ieşim la lizieră şi panoramăm Costeniul peste o livadă de pruni, depăşim succesive torente şi ravene seci, mai apoi albia văii Runcului.
Intrăm în vatra satului şi admirăm căsuţe şi gospodării vechi. Final de traseu. Plecăm spre Libotin, oprim la borcutul din Rogoz (mai există o fântână minerală la circa 1 km în amonte mal drept al Lăpuşului iar pe un deal apropiat un al treilea izvor mineral).
Ne îndreptăm către grupul celor patru biserici din Rogoz, le vizităm pe cele două străvechi din lemn, monumente istorice şi de arhitectură lăpuşană, prima cu turla ciuruită de stăncuţe şi ciori, a doua monument UNESCO, vestită şi unică mulţumită ornamentaţiei de sub şarpantă cu capete de mânji, cu o impresionantă masă şi bănci pe latura NE, acolo unde şedeau la sfat şi taină înţelepţii satului.
