Țara Lăpușului: Coroieni – Drăghia – Dealul Mare
Traseu: Baia Mare – Tg. Lăpuș – Vălenii Lăpușului – Drăghia – Dealul Mare
Obiectiv: Țara Lăpușului – zona SE din Coroieni – Drăghia – Dealul Mare; Mănăstirea Ilie Proroc din Dealul Mare; biserica de lemn Sfinții Arhangheli, monument istoric, din Drăghia
Localizare: Maramureș, Dealul Mare – circa 60 km
Itinerar: Baia Mare – Tg. Lăpuș – Vălenii Lăpușului – Drăghia – Dealul Mare
Marcaj turistic: -
Tip traseu: drumeție auto-turistică
Grad dificultate: lejer
Echipament necesar: lejer, adecvat anotimpului
Lungime și durată: 6-8 ore incluzând deplasarea din/în Baia Mare
Diferență de nivel: -
Recomandări: harta turistică Defileul Lăpușului 2012 ; de avut în vedere vizitarea Cheilor Babei care separă județul Maramureș de Sălaj; aproape e și Mănăstirea Ilie Prooroc , fără o valoare patrimonial – cultural-istorică, doar ecumenică; în perioada sărbătorii Adormirii Maicii Domnului (15 august) în Dealul Mare se organizează tabere de arte anuale.
Avertismente: -
Căi de acces: prin Tg. Lăpuș – Coroieni – Drăghia
Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Tg. Lăpuș și-n continuare spre Coroieni – Dealul Mare; autoturism personal
Sugestii de cazare: localnici; cort
Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare, via Târgu Lăpuş către Dealul Mare. Cu puțin noroc, vara, puteți descoperi bâtlani făcându-şi siesta într-o fâneaţă recent cosită din hotarul Dumbrăviţa-Cărbunar alături de berze.
Urmează livezile cu pârguit-parfumate cu poame de tot felul, din ce în ce mai rare sunt casele bătrâneşti cu înguste prispe sprijinite pe stâlpi de stejar, spoite-n catifelat albastru ultramarin şi umbrite de ghirlande de viţă de vie. Culmea Preluca-n dreapta. Mai departe, spre stânga, peste nevăzutele sate Trestia, Ciocotiş, Izvoarele (Bloaja), Şatra Pintii, în alte planuri vârful Mogoşa, Igniş și Gutâiul.
Traversăm din Cernești Dealul Pietriş suind serpentinele largi și lăsând în dreapta, la niciun km, Poiana Soarelui I şi II cu câteva zeci de opere de artă dăltuite-n calcar, marmură, andezit, altele în piatră și metal, rezultate din taberele anuale de sculptură ale Muzeului Florean. Dincolo de cumpăna apelor se arată Cufoaia-n dreapta, Borcutu-n stânga şi dintr-o altă perpectivă Dealul Pietriş. Mai departe Pădurea Linţ, Hudinul, Ţibleşul iar spre SE-S Culmea Breze constituind hotarul celor trei judeţe Maramureș-Cluj-Bistrița Năsăud și în continuare, spre V, Culmea Vimii şi foarte aproape, peste Răzoare, debutul amonte al Defileului Lăpuşului.
Din Târgu Lăpuș o luăm la dreapta acompaniind Lăpuşul, când cu ape verzui-stătute şi împuţinate, când învolburat-tumultuos, chiar înfricoșător pe la topirea zăpezii în Țibleș. Când debitul râului scade alarmant pragul şistos cristalin, presărat cu mii de granaţi la intrarea în Răzoare.
Suim şerpuind uşor spre Vălenii Lăpuşului lăsând în stânga dolinele şi cariera de calcare eocene iar la dreapta șoseaua prin Ponorâra către Peteritea, Vima Mică şi Vima Mare continuând bifurcându-se spre Vima Mare-Ileanda, respectiv Românești-Boiu Mare-Mesteacăn. Suliţa argintie a bisericii de lemn, monument istoric, din Valenii Lăpuşului se avântă-n zări de departe.
Curând un indicator ne arată pe culmea din stânga, chiar înainte de-a coborî spre Coroieni, drumul către Mănăstirea Ilie Prooroc – Dealul Mare. Apoi peste vară și toamna în Coroieni, ca şi în Dealul Mare, pomii fructiferi se rup de bogatul lor rod .
Intrăm în Drăghia atestată documentar din anul 1541, fiind legată de cneazul Drag (continuând spre S, către Gălgău, am putea vizita Cheile Babei săpate de valea Babei în bancurile impresionante de calcare dar şi tradiţionalele cuptoare pentru ars var), apoi deviem la stânga pe un drum asfaltat îngust și ne oprim, remarcând puţin decalat spre stânga, pe un deal, silueta întunecată a bisericii de lemn, monument istoric cu hramul Sfinții Arhangheli, din Drăghia.
Pentru a ajunge aproape de ea se abandonează asfaltul, luând-o pe o uliţă pietruită, având în dreapta firul modest al unui pârâu cu malurile acaparate de sălcii, ciulini, mentă sălbatică, brusturet şi flori felurite. Prin gospodăriile învecinate godacii grohăie de prin coteţele trainice cu padocuri de stejar. O punte în dreapta, imediat după aceea treptele de beton, o poartă dăltuită-n stejar masiv şi balustrada ne conduc spre istoricul monument. În fața porţii putem vedea un fel de cal bălan, de fapt o laviţă mai aparte folosită de meşterii confecţioneri tradiționali ai draniţei şi ai şindrilei din lemn de molid.
Biserica Sfinții Arhangheli din Drăghia e-nconjurată pe trei laturi de fâneaţa cu pruni sălbăticiţi, în cealaltă parte se află o gospodărie prosperă. Chiar în stânga uşii incadrată de stâlpii şi arcada trainică de stejar, pe o grindă, putem citi anul ridicării sale. Pe arcada uşii sunt dăltuite ornamentaţii din simbolistica tradiţională şi inscripţii chirilice dar şi numele meşterului dulgher – Both Grigore. În dreapta uşii, spre deosebire de numeroase similare edificii-monument istoric, putem citi istoricul său aflând astfel că frescele interioare au fost pictate de către zugravul Petre din Preluca pe la 1797 conform pisaniei uşilor împărăteşti. A doua consacrare a bisericii ar fi avut loc în 1857 iar ultima restaurare realizată sub egida Muzeului Județean Maramureş în anul 1972. Admirăm fundaţia de piatră meșteșugit zidită din lespezi gresoase dar şi silueta armonioasă a sfântului lăcaş, apoi ne întoarcem la asfalt și continuăm spre Dealul Mare.
Până în Dealul Mare mai avem vreo 3-4 km şerpuind printre mici holde şi livezi, păşunea comunală, suind serpentinele ce conduc spre intrarea în sat precedată de o răstignire în dreapta. Mai departe, în vatra comunităţii disimulată-n nesfârşitele-i livezi, tronează impunătoare dar zveltă biserica zidită și cu turlă ascuţit-argintie. În dreapta drumului se derulează livezile, la stânga, dincolo de o văiugă seacă, culmea cu spectaculoase faleze (râpe sedimentare) discontinue de gresii pe care se află şi Mănăstirea Ilie Prooroc.
Culmea continuă apoi şerpuind vag spre Măgoaja, obârşia haiducului Pintea Viteazul şi mai departe, pe deasupra Mănăstirii Rohiţa, trecând vârful Aluniş, spre vârful Breze din zona Suciurilor din Țara Lăpușului. Apar gospodării modeste dar ordonate, destul de arar câte o casă tradiţională cu şarpanta de ţiglă roşie. O curbă descendentă la dreapta ne conduce spre biserică. Prunii umbresc totul, alături de meri, peri şi nuci. Un rând de stupi în dreapta apoi poteca ducând spre casa strămoşească cu prispă şi două laturi umbrite de viţa hibridă de vie care servește serveşte drept comandament organizatorilor anualelor tabere de arte. De aici se pot face drumeții în apropiere, la Mănăstirea Ilie Prooroc, biserica veche din Drăghia sau pe culmile golaşe şi aride aflate spre NE.
