Munții Lăpușului: Din Pasul Neteda, la Tăul Negru și Piatra Prislopului
Traseu: La Cruce - Făgădău Pintii - Turbăria Tăul Negru - Poiana Prisaca - vârful Neteda - Piatra Prislopului – La Cruce
Obiectiv: culmea principală din Munții Lăpușului de la V spre E, din Pasul Neteda la Piatra Prislopului cu trecere pe la Tinovul Tăul Negru
Localizare: Maramureș, Munții Lăpușului, Cavnic – Băiuț
Itinerar: Baia Mare – Cavnic – La Icoană – circa 30 km
Marcaj turistic: bandă roşie (destul de bun în prima porţiune de La Cruce până la Prisaca; insuficient şi chiar derutant în continuare spre vârful Neteda – Piatra Prislopului)
***H-ul silvic (roşu) constituie un reper excelent al liniei crestei principale
Tip traseu: drumetie montană
Grad dificultate: mediu
Echipament necesar: adecvat anotimpului
Lungime și durată: 20-22 km total (tur-retur); 7-8 ore
Diferența de nivel: circa 400 m
Recomandări: izvoare cu apă potabilă la S de Făgădău Pintii şi Zgleamănu, deasupra turbăriei Tăul Negru şi la S de vârful Neteda; harta turistică Zona Cavnic – Băiuț din seria Gutinul turistic, an 2005
Avertismente: zonă cu urși, vipere și stâne cu câini ciobănești
Căi de acces: din Cavnic pe la Pasul Roata – La Icoană
Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Cavnic – Sighetu Marmației; autoturism personal
Sugestii de cazare: cort, pensiuni din Cavnic, Roata, La Icoană
Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare spre Cavnic. Traseul propriu-zis debuteză din şoseaua Cavnic – Budeşti – Sighetu Marmaţiei (via Dealul Roata – DJ 184), La Cruce (adică cu circa 300 m înainte de a traversa Pasul Neteda către Maramureșul Istoric). De La Cruce urmărim înspre dreapta marcajul bandă roşie ce acompaniază un drum de TAF/atelaje, trece pe sub linia de înaltă tensiune şi după o ramificare o ia la stânga în suiş uşor, atingând creasta principală cam în dreptul unui vechi hrănitor pentru cervide.
Deplasarea e lejeră pe culmea cu potecă lată ce traversează un codru de fag intercalat cu molidiş rărit, în dreptul obârşiei văii Oanţa (spre N) remarcăm o vastă defrişare de după 1990, azi dens lăstăriş – excelent habitat pentru mistreți. O variantă de potecă se angajează la un moment dat pe la sudul unui vârf fără nume în timp ce marcajul/H-ul ţine creasta principală.
Ajungem într-o înşeuare cu poiană largă spre stânga (N), cu zid de bolovani andezitici aranjat înspre potecă. Traversăm pajiştea prin colţul dreapta (sau putem urma drumul de căruţe/TAF care o ocoleşte prin dreapta apoi coteşte prin huci şi lizieră de molidiş tânăr către stânga, suind uşor pentru a se întâlni drum înierbat ce suie dinspre Budeşti via valea Oanţa). Poteca o ţine printr-un lăstăriş de fag intercalat cu molizi denşi, apropiindu-se de vârful Făgădău Pintii (aflat în dreapta, cotă 1258 m altitudine).
Ne aflăm în pajiştea culmii principale. În faţă şi spre stânga e Măgura Mare – altitudine 1263 m. Panoramăm de la Măgura Mare spre Măgura Mică şi Budeşti apoi, mai la V, spre Măgura Budeştiului, vârful Gutâi şi Gutâiul Mic, în cel mai îndepărtat plan nordic conturându-se Transcarpatia (Zakarpatya) ucraineană, un lanţ muntos cu mici denivelări. Continuăm pe culme spre ruinele Făgădăului Pintii iar de aici (fără marcaj) cotim dreapta, coborând printr-o mică poiană, apoi pe drumuri de TAF în curs de înlăstărire, spre S.
În curând apele modeste a două pâraie care alimentează Turbăria Tăul Negru vor străluci argintiu la vărsarea în inelul circular decliv al naturalei imense farfurii, cu fundu-n sus, în care e pitit triunghiularul ochi de apă întunecat datorită solubilizării tanaţilor turbei. Zona centrală a turbăriei pare mai înaltă decât circumferinţa cu vreo 2 m, poate chiar 3 m. De la Făgădăul Pintii nu ne trebuiesc până la Turbăria Tăul Negru decât 10-15 minute.
Ocolim centura mocirloasă a turbăriei prin V-SV după care o traversăm pentru a putea admira Tăul Negru. Pajiştea din jur e dominată de Sphagnum sp. (muşchi gros şi umed de turbărie) cu colonii de Drosera rotundifolia (plantă insectivoră cu mici tentacule cleios translucide) şi răchiţele, dar şi graminee, pipirig etc.
Traversăm tinovul și ieșim pe malul sudic. Ocolim Turbăria Tăul Negru (alungită spre E-SE) traversându-i capătul SE peste un pârâu ce afluiește în valea Chelementu Vechi apoi ne orientăm spre NE. Prindem un drum de TAF în serpentine ce ne scoate în poieniţa de la Zgleamănu (pseudomormânt marcat cu o cruce de stejar).
De aici suim uşor pe o potecă largă și ne orientăm spre Poiana Prisaca al cărei capăt SV se iveşte repede. Traversăm o pajişte cu afiniş şi merişoare străjuită de molizi, și ieșim în zona SE a Poienii Prisaca punctată de câţiva molizi, într-unul de la stânga potecii remarcăm un vechi stand de vânătoare. Vârful Prisaca e modest şi împădurit cu fag. De aici, privind spre SE, atrage atenţia vârful Neteda (1322 m sau Pleşca).
Suim pe vârful Neteda, marcat de o baliză topo din lemn, lângă ea o cruce metalică smulsă de vijelii. La circa 30 m SE e o altă cruce trântită la pământ. De aici panoramăm de la E spre S-V-N către vârful Prislop (1332 m), Dosul Prislopului, Selha-Roşiile, Văratec (1357 m recognoscibil datorită releelor radio-TV), Secu (1311 m, chelios spre V-NV), Prislopaşu, Ceţuri, Măgura Leordei, Măgura Ciorii (defrişat spre E-SE-SV), vârful Roţii (1215 m), Hija (1178 m), Făgădău Pintii, departe spre SV Şatra lui Pintea, la V vârful Mogoşa (1246 m cu relee radio-TV-GSM) apoi vârful Igniş (1313 m cu releu meteo), Gutâiul, Măgura Budeştiului şi-n depărtare Pleşca, Culmea Pietrei şi pajiştea alpină din zona Iezerul Mare, mult mai aproape (la N) Budeştiul, decalat dreapta-sus şi mai departe Ocna Şugatag.
Marcajul turistic bandă roşie, spre deosebire de H-ul silvic, trece pe la poalele vârfului Neteda orientându-se spre Poiana Prislop (NE). Noi urmăm calea directă pe culmea împădurită cu făget, pe alocuri cu lăstăriş de fag, ajungând într-o şa unde dăm de marcajul bandă roşie (înainte de stâna din Poiana Prislop).
De aici o luăm la dreapta (S-SV) prin pădurea rărită de molid, paltin şi fag, ieşind la liziera marcată de turnuri andezitice de 10-45 m înălţime, la stânga lor, marcată-n creştet de o cruce de fier argintie e impresionanta Piatra Prislopului (1315 m cota de altitudine). Stâncăria acesteia aduce cu o imensă statuie-n scări inegale care debutează-n pădure şi practic reprezintă nişte paralele şi înguste şiroiri de lave stratificate-n plăci suprapuse.
La SV de Piatra Prislopului, pe la poalele sale, e un extraordinar izvor născut din grohote andezitice. Mai departe spre Măgura Leordei, e o căbănuţă silvică (vânătorească) din lemn de brad. Panorama de pe Piatra Prislopului se deschide spre Băiuţ – Ţara Lăpuşului, vârful Cizma, Hudin şi Ţibleş, respectiv spre Mogoşa, Igniş, Gutâi.
Revenim în şaua dinspre Poiana Prislop unde poposim după care o luăm în sens invers spre La Cruce, de-această dată depăşind vârful Neteda pe la poalele sale SV-V (de unde un drum de căruţe coboară-n multisecular minierescul Băiuţ, dinainte de 1700, o variantă nordică ocolind vârful Neteda pentru a coborî pe valea Jireapănului în la fel de vechi minierescul Budeşti) – nu coborâm de la Zgleamănu spre Tăul Negru ci urmăm poteca largă pe la S-SV de vârful Măgura Mare. După poiana cu un flanc SV din zid de piatră optăm pentru varianta scurtcircuitată din dreapta care ocoleşte puţin mai jos drumul de creastă principală pe care revenim abia în apropierea hrănitorului pentru cervide.
Patru ore necesită mersul pe la Tăul Negru până pe Piatra Prislopului şi trei şi jumătate returul La Cruce, ceva mai direct, 7 ore și 30 de minute – 8 ore în total și aproximativ 20-22 km.