Munții Igniș: Pe Igniș Vest și vârful Igniș prin valea Șlipului și Culmea Comorilor

Traseu: Lunci – valea Șlipului – stâncăria Ticlăzău – Igniș Vest – vârful Igniș

Obiectiv: Igniș Vest, Ticlăzăul și vârful Igniș abordate pe valea Șlipului, megaliții andezitici de pe liziera V-SV a Ignișului

Localizare: Baia Mare, zona Ferneziu-Groape

Itinerar: Baia Mare, autobuz nr. 1 spre Ferneziu-Firiza până în zona Lunci-Berdu

Marcaj turistic: triunghi albastru din Lunci-Ferneziu, valea Șlipului, pândarul urșilor până în poienița de la baza Culmii Comorilor; punct albastru pentru coborârea pe la Izvorul Neamțului spre Borcut Groape – Cariera Tăul Roșu și Cariera Limpedea – Ferneziu; triunghi roșu pentru final traseu ales prin Rezervația Fosilieră Chiuzbaia

Tip traseu: excursie

Grad dificultate: mediu spre dificil, îndeosebi iarna

Echipament necesar: adecvat anotimpului, recomandabile bețele de trekking, pantă mare, zone cu doborâturi de vânt, grohote, stâncării

Lungime și durată: 6-7 km în urcare pe valea Șlipului – Culmea Comorilor și 3 ore și jumătate – 4 ore; obligatoriu de adăugat lungimea și durata în funcție de varianta aleasă pentru coborâre

Recomandări: de asigurat apa din start; vezi harta Gutinul turistic-Zona Baia Sprie-Șișești 2005 și Harta Turistică Baia Mare – Baia Sprie – zona Apșa (Ucraina)

Diferența de nivel: 1000 m

Recomandări: de asigurat apa din start; vezi harta Gutinul turistic – zona Baia Sprie – Șișești, an 2005 și Harta Turistică Baia Mare-Baia Sprie-zona Apșa (Ucraina)

Avertismente: de mers în echipă, zonă cu urși, mistreți, vipere comune și melanice și câini agresivi la stâne

Căi de acces: din Lunci, pe sub Lacul Berdu, în amontele văii Șlipului

Mijloace de locomoție: autobuz urban nr. 1-2, autoturism personal

Sugestii de cazare: cort, pensiuni din Baia Mare

Descriere traseu:
Traseu debutează în cartierul Ferneziu-zona Lunci, din șoseaua care continuă spre Firiza-Blidari se desprinde la dreapta o variantă ce conduce spre podul de peste râul Firiza puțin în aval de un sector de exploatare forestieră al Ocolului Silvic Baia Mare și Barajul și Lacul Berdu.

După pod suie spre E un drum auto-forestier cu o ramificare la stânga (spre valea Berdu, valea Corneșița, Fântâna Stanei, vârful Văgașului). Continuăm însă pe varianta din dreapta, pe valea Șlipului, în amonte, (șlip = un jgheab din scândură pe care se dirija un șuvoi de apă cu scopul lansării din amonte a lemnelor de foc debitate ca meteri, adică lungi de 1 m; acolo unde nu exista sursă de apă, șlipul era lubrefiat periodic cu seu de exemplu pentru a fi cât mai alunecos).

Drumul începe să suie pe versantul geografic stâng al văii, traversând o pădure tânără de foioase în amestec cu rășinoase și numeroase exemplare de mălin american –Prunus padus sau Prunus seratina. (Localnicii îi spun și bitter. Are flori-ciorchini albi iar toamna fructe în ciorchini negri antracit, comestibili, deliciul avifaunei dar și a urșilor). Drumul se termină la circa 150 m SV de fostul pândar al urșilor (dezafectat) de pe valea Șlipului.

Marcajul (nou și iresponsabil) triunghi albastru suie pe lângă fostul pândar, urmează în amonte o vale bolovănoasă, foarte accidentată, aproape mereu seacă, în final poteca dispare iar marcajul continuă pe versantul foarte abrupt, cu cioate, răgălii, bolovani și hățiș de mur și zmeur ajungând în poienița de la baza Culmii Comorilor *(aici apare și marcajul turistic bandă albastră, la fel de aiuristic, dinspre Fântâna Stanei aflată mai la N-NE).

Traseul nemarcat spre vârful Igniș dar recomandabil presupune traversarea de la capătul drumului a văii Șlipului. Urmează urcușul spre SE pe un versant cu făget. Ajungem curând pe o culme iar de aici încolo urmărim riguros culmea împădurită și poteca, pe alocuri bolovănoasă, cu mici înșeuări și frumoase belvederi S-SE, ajungându-se în circa 1 oră și jumătate – 2 ore de la debut în mica poiană cu făget și tineri mesteceni din baza vestică a Culmii Comorilor.

De aici marcajul triunghi albastru, care trebuia să conducă la Biserica lui Spiridon, dispare. Există însă drumul auto-forestier care se orientează din poieniță spre SE, trecând pe sub Lespezi – rezervatia de coloane andezitice bazaltoide, intersectând traseul Groape – vârful Igniș -marcat turistic cu punct albastru – ce coboară spre Rezervația Fosilieră Groape la panoul info nr. 5, aproape de un alt pândar al urșilor – azi refugiu al Speo Clubului Montana Baia Mare.

De acolo se poate coborî pe drumul forestier, pe lângă Cabana Silvică Groape în Groape sau se poate urma marcajul turistic triunghi roșu (trecând pe la panourile tematice 7, 8 și 1 ale rezervației) descinzând în Groape.

Pentru a ajunge pe Igniș Vest și apoi pe vârful Igniș (1307 m altitudine, la relee) trecem pe lângă stâncăria Ticlăzău (fier de călcat în jargon maramureșean cu origini maghiare – tuklozo), din această poieniță suim din ce în ce mai alert pe Culmea Comorilor urmărind poteca și micile-i serpetine în zonele în care trebuiesc ocolite stâncării și grohote.

Urcușul până în golul alpin presupune încă 1 oră și jumătate-2 ore, iarna ceva mai mult. Printre coroanele fagilor, numeroși dintre ei doborâți de furtuni peste potecă și necesitând ocolirea lor, se văd din ce în ce mai aproape Ticlăzăul, la dreapta lui, semeț, Turnul lui Pintea dar și peretele cu uriașe coloane andezitice bazaltoide ale Rezervației Lespezi, în final apare și releul meteo de pe vârful Igniș alături de cele de comunicații. Ieșim în golul alpin și suim prin pajiștea cu afiniș, merișoare, molizi pitici admirând stâncăriile megalitice bizare, unele aducând unor plăcinte imense suprapuse.

Pe Igniș Vest există o extraordinară stâncărie cu turnuri și pervaze /mici terase (atenție deosebită, risc major de alunecare și prăbușire în gol și prăpastii de 25-50 m!) cu belvedere SV-V-NV, spre Ferneziu, vârful Hija, Strâmba, Ostra, Pleștioare, Ulmoasa, Bagneu, Poiana Șeituri, Țiganu și Pietroasa iar aproape, chiar sub versantul împădurit, oglinda albastră neregulată a lacului de acumulare Firiza.

De pe vârful Igniș există câteva variante de încheiere a excursiei prin Bouriște, pe la Fântâna Stanei, prin Stațiunea Turistică Izvoare, prin Igniș Est și Rezervația Fosilieră Groape, sau pe la Fântâna Neamțului și Borcutul din Groape, opțional putându-se coborî în Lunci pe traseul de la urcare.

Varianta de abordare a vârfului Ignișului via valea Șlipului e probabil una dintre cele mai lungi, dificile și solicitante, dar și deosebit de spectaculoasă, indiferent de anotimp.

Alte trasee si atractii turistice:

Munții Igniș (Firiza): Valea Vicleanu Mare – Lacul Bodi – vârful Strâmba – Piatra Șoimului – Șaua Dia – Pleștioara – Măgura Băi – Piatra Virgină Munții Igniș (Firiza): Din Valea Romană, pe vârful Ostra și vârful Ulmoasa în Poiana Șeituri și pe valea Seicinii Munții Igniș: Din Cicârlău, pe valea Negruți și vârful Șindilitu Munții Igniș (Firiza): De la Lacul Firiza pe Ostra Est, la gladiolele sălbatice