Maramureșul Istoric: Budești – caldeira Gruiu Lupului – Corha

Traseu: Gura Râielor - caldeira vulcanică Gruiu Lupului – Corha - zona Chicera - vârful Pietrei – Grohote – Valea Mare – Piatra Pintiuț

Obiectiv: Maramureșul Istoric în debutul Văii Cosăului la Budești-Roșia, caldeira vulcanică Gruiu Lupului-Corha, zona Chicera, vârful Pietrei-Grohote și Valea Mare

Localizare: Maramureș, Budești, piemontul Văratecului – Munții Lăpușului

Itinerar: Baia Mare-Pasul Neteda-Budești-Gura Râielor – 60 km

Marcaj turistic: -

Tip traseu: drumeție montană

Grad dificultate: ușor spre mediu

Echipament necesar: adecvat anotimpului; recomandabile bețele de trekking

Lungime și durată: 8 ore întregul traseu, incluzând şi cei aproximativ 120 km din/spre Baia Mare şi circuitul turistic încântător ; 5 ore și 30 de minute - 6 ore drumeția propriu-zisă în care se fac aproximativ 11-13 km

Diferență de nivel: circa 450-500 m

Recomandări: harta turistică Cavnic –Băiuț-Budești sud, din seria Gutinul turistic 2005; harta turistică Mara-Cosău-2013 –este excesiv de sumară și inutilă celor care nu sunt niște foarte buni cunoscători ai zonei

Avertismente: habitat de vipere; zonă pastorală – atenție la câinii ciobănești

Căi de acces: din Budești în amontele rului Cosău și-n continuare a Râului Mare până la Gura Râielor

Mijloace de locomoție: curse Baia Mare-Cavnic-Budești; autoturism personal

Sugestii de cazare: pensiuni agroturistice din Budești, Mănăstirea Roșia, cort

Descriere traseu:

Plecăm din Baia Mare spre Baia Sprie-Cavnic, în continuare în sus spre Handal şi Pasul Neteda apoi coborâm spre Budești. Până acolo admirăm vatra localităților Dănești cu bisericile sale, Piatra Roșie din Șurdești, Pietrele Șoimilor, vârful Mogoșa și Secătura – Gutâiul Doamnei – vârful Gutâi și Trei Apostoli apoi piemonturile V-NV ale Văratecului (Munţii Lăpuşului), Munţii de minute lui, Măgura Budeştiului, Culmea Pietrei ( Munţii Igniş E- NE).

Caldeira vulcanică Corha, de la E de Budeşti şi Gruiu Lupului se văd coborând spre Budeşti – minunat avanpost al Maramureşului Istoric. Li se alătură perspectivele spre Chicera, vârful Pietrei, Scărişoara, Văratic, Piatra Totoşului, Măgura Mică şi Mare, vârful Făgădău Pintii, Sermeteş, vârful Neteda, Prislop şi Văratec.

De la Primăria Budeşti continuăm la dreapta pe asfaltul îngust, în amontele râului Cosău, pe direcţia Mănăstirii Roşia (ctitorie ortodoxă de după 1989, apropiată de fostul sector IPEG Maramureş aflat la poalele V al Sermetieşului şi la NV de Şaua Selha-Roşia). Trebuie admirate vechile gospodării moroşeneşti de lemn casele trainice cu tărnaţul sprijinit pe stâlpi frumos ornamentaţi şi acoperişuri şindriluite, tot mai înghesuite și sortite substituirii cu case și vile noi, nespecifice, stridente. Neapărat de vizitat bijuteriile arhitectonice, monumentele istorice de lemn din Budeşti Josani – patrimoniu UNESCO şi Susani ).

Râul Cosău are de la izvoare înspre aval diferite denumiri. Valea cu Pesti la obârşie şi în zona trecerii pe lângă Mănăstirea Roşia, Valea Mare după aceea, spre Gura Râielor şi râul Cosău după ce primeşte dinspre S, adică din piemonturile Munţilor Lăpuşului valea Sâva (formată din valea Prindelului şi Jireapăn), valea Pietrelor, Râușoru și valea Oanţa.

Asfaltul suie și dincolo de Gura Râielor spre fostul santier IPEG, după care contină cu macadam de calitate, accesibil oricarui autovehicul. Parcăm pe malul geografic drept al Văii Mari, la aproximativ 100 de metri amonte de Gura Râielor.

Vizavi suie spre NE un vechi drum de căruţă care ia curând aspectul unui şleau. Îl urmăm. La stânga acestuia se vede o vale seacă afundă și cu malurile invadate de huci. Apar răzlețele sălaşe de vărat. În urmă, departe, peste creștetul Sâvei e din ce în ce mai bine conturat platoul vulcanic al Gutâiului, de la Creasta Cocoşului spr vârful Gutâi şi Trei Apostoli (Gutâiul Mic).

În dreapta (E) Gruiu Lupului, sub acesta, spre SV, un sălaş de vărat. Înainte (NE) prima apariţie a caldeirei vulcanice Corha, cea vestică, mai mică. Tectonica, erupţiile vulcanice recente (din Pliocen), alunecările mari de teren şi eroziunile au vălurit profund zona aflată la V de Chicera. Sinuoase, aproape seci, pâraie curg spre V-SV, unul adânc şi accidentat separă Gruiu Lupului de Corha. La V-NV de Corha pot fi văzute câteva restrânse zone umede (turbării acaparate de costreie, mohor, pipirig, ba chiar şi păpuriş şi stufăriş), după topiri și cu spectaculoase dar puţin afunde ochiuri lacustre. De pe un picior vestic abrupt al Gruiului Lupului, ca şi de pe Corha, pe măsura cresterii altitudinii, spre V-NV-N, apar localitățile Budeşti şi ale Ocna Şugatag, ba chiar Giulești şi ale Vadul Izei apoi, în plan mai îndepărtat, Gutâiul, vârful Igniş, Pleşca, Rotundu, Culmea Pietrei, Piatra Tisei – ca o uriaşă seceră de andezite sure la V de Vadu Izei.

Traversîm pârâul dintre Gruiu Lupului şi Corha și începem urcuşul susţinut, nu lung însă, pe o vagă potecuţă pastorală ce ţine muchia celei din urmă. Spre NV-V-NE se conturează fostul mic crater vulcanic cu peretele stâncos pistruiat de siluetele fagilor şi carpenilor tineri, foarte rarilor pini şi molizi. De pe Corha spre E răsar Chicera, vârful Pietrei (1106 m), vârful Scărişoara, vârful Văraticului (1172 m), vârful Păltinişului (1241) – zone pastorala ancestrale, Sermetieşul mai spre SE, cu o cuşmă de molidiş întunecat, şi vârful Văratec (identificabil datorită releelor sale de comunicaţii). Spre N Zakarpatya Ucrainei şi-n continuare Munţii Maramureşului marchează orizontul în timp ce spre S şi la V de Văratec, către Pasul Neteda pot fi admirate vârfurile şi poienile culmii principale ale Munţilor Lăpuşului (vârful Prislop, poiana Prisaca, vârful Măgura Mare şi Făgădău Pintii). Toamna pot fi admirate de aici insule ca niște oaze policrome în fostele fânaţe de la N de Corha şi sub Chicera, ireale pasteluri dincolo de Grohote, spre Roşia, Piatra Pintiuţ, Valea cu Peşti şi Valea Mare, acolo unde foioasele se amestecă neregulat printre molidişurile tinere ori mature.

După pauză pornim spre E, depăşim câteva mari grămezi paralelipipedice provenite din fostele marghile (muşuroaie mari) tăiate cu sapa de către ţărani şi adunate pentru a putea cosi pajiştea, dăm de un drum de car ce o ia din Chicera pe sub vârful Pietrei Chicera, uşor ascendent, în final dând spre Grohote. Zona, în afara ciupercilor de bălegar (Agaricus campestris) şi a Pălăriei şarpelui (Macrolepiota sp.) prezintă caracteristicele zonelor vulcanice cu izvoare şi pâraie radiale cu albii grohotoase negricioase şi restrânse zone umede cu pipirig şi mentă broştească dar ceea ce e specific locului sunt frecventele excavări devastatoare realizate în căutarea preţioaselor andezite negre, aşa numitele andezite funerare, mai apreciate de pietrari decât marmura, de fapt ele fiind nişte lave de andezite bazaltoide cu piroxeni, mai rar şi cu amfiboli, urme ale celei din urmă erupţii vulcanice din Pliocen (conform geologului A. Ştefănoiu). Unele dintre acestea par a reprezenta niște roci pilow, adică bombe/ghiulele azvârlite de erupţii, căzute pe sol şi amestecate cu cenuşilevulcanice fierbinţi. Pe an ce trece zona e din ce în ce mai dezolantă, concesionarii terenurilor nenivelând la finalul excavărilor pajiştea. Mulţi dintre bolovanii dovediţi a fi fisuraţi, neprelucrabili în blocuri şlefuite, rămân definitiv abandonaţi şi doar buruienileîi vor disimula treptat în peisaj.

Spre SV, către flancul geografic drept al debutului Văii Mari, se vede Piatra Pintiuţ ca un imens soclu – formată din lave andezitice răcite orizontal, în straturi groase de culoare brun-negricioasă. Afinişul scund acaparează şi ascunde treptat grohotele mărunte în timp ce altele, mai mari, marchează ca şi nişte bizare fundaţii de cetăţi flancurile pâraielor ce afluiesc spre Valea cu Peşti.

Ne facem popasul de prânz admirând codrii, pajiştile, văile versanţilor V-NV ai Munţilor Lăpuşului apoi pornim la vale intersectând meandrele drumului tehnologic, lăsând în stânga rare colibe și sălaşe pastorale mai apoi o frumoasă căsuţă de lemn și prispă tradiţională, mai jos un vechi fânar, lângă el o nouă căbănuţă din bârne de lemn, în stil tradiţional dar cu şarpanta din tablă galvanizată. Ieșim în drumul Budeşti – Mănăstirea Roşia – fostul sector IPEG Maramureş, puţin mai la la V de intrarea în monahalul lăcaş. Pe malul stâng al Văii cu Peşti e o căbănuţă. De-aici încolo spre Gura Râielor, şi-n continuare spre Budeşti, admirăm valea cu mici şipote, cascade, repezişuri, stagnări, molidişurile alternând foioaselor, toamna numeroase exemplare de Amanita muscaria, colibe, sălaşe, grajduri şi case tradiţionale, livezi clasice, majoritatea scăpătate