În Maramureșul Istoric
Traseu: Baia Mare – Cavnic – Botiza – Ieud – Bârsana – Călinești – Ocna Șugatag – Mara
Obiectiv: circuit auto-turistic prin Maramureșul Istoric, pe Valea Cosăului, Valea Izei și Valea Marei
Localizare: Maramureș, dincolo de Pasul Gutâi, respectiv Pasul Neteda
Itinerar: Baia Mare – Cavnic – Botiza – Ieud – Bârsana – Călinești – Ocna Șugatag – Mara – circa 200 km
Marcaj turistic: -
Tip traseu: circuit auto – agroturistic – etno – cultural – istoric
Grad dificultate: -
Echipament necesar: lejer, stradal
Lungime și durată: 8-10 ore
Diferență de nivel: -
Recomandări: nu ratați gospodăriile maramureșene autentice, gardurile și porțile tradiționale, bisericile de lemn, monumente istorice, meșterii populari
Avertismente: -
Căi de acces: prin Cavnic via Pasul Neteda ori prin Baia Sprie și Pasul Gutâi
Mijloace de locomoție: autoturism personal; microbuze ale agențiilor de turism care organizează astfel de circuite; mountainbike
Sugestii de cazare: pensiuni; localnici; cort
Descriere traseu:
O altă lume ţi se deschide traversând Pasul Neteda dinspre Fisculaș și Cavnic spre Maramureşul Istoric, începând din Budeşti, continuând spre Sârbi şi Călineşti, adică în avalul Văii Cosăului.
Primăvara prin Călineşti ferestrele-s străjuite de imense buchete portocalii ale unor arbuşti. Babele (precum Irina lui Pătru a lui Ionu Ioanii din Sârbi nr. 19) fojgăiesc harnice pe prispele caselor ori prin curţi. Fânaţele sunt invadate de mii de păpădii portocalii, albe traista ciobanului ori globulare pămătufuri de păpădii pe Dealul Văleniului dincolo de care se deschide o altă, nouă, lume.
În urmă, peste haşurile îngustelor ogoare, poţi scruta spre Ocna Şugatag, Creasta Cocoşului, Trei Apostoli ori Culmea Pietrei în timp ce înainte îţi stă deschisă de-acum Valea Izei prin triumfala-i poartă, Bârsana.
Rămuroşii clenceri aşteaptă nerăbdători, alături de lungile jirezi, prima recoltă a coasei. Din nefericire, absolut nespecific şi inoportun-kitchos, se pot vedea clenceri plantaţi îndărătul porţilor de lemn din Bârsana, împodobiţi cu oale emailate (tradiţie specifică pe Valea Marei, din Sat Sugatag până-n Giuleşti şi Berbeşti, nicidecum pe Valea Izei) pentru a induce în eroare turiştii neinformați (cei străini sunt avizați și documentaţi şi nu înghit astfel de hapuri trâmbiţătoare de viaţă nouă). Stridenţele de după 1989 au spart magia arhitectonică maramureșeană rurală.
Exemplu, antiteticele lăcaşe de cult ale Cuhei de odinioară, azi Bogdan Vodă, cu imensul Titanic ecumenic tras în calcio vecchio, eşuat lamentabil în coasta bijuteriei, monument istoric din lemn, bisericuţa armonioasă şi zveltă din situl de-alături, aparent cele două lăcaşuri sunt compasiv privite de peste drum de voievodul Bogdan Vodă şi străjerii lui turnaţi în bronz de către sculptorul Ioan Marchiș.
Prin alte locuri de pe Valea Izei unii au înțeles că ceea ce-i atrage pe străini aici e veridicul, autenticul tradiţional cât mai puţin pervertit, gospodăriile vechi, cu de toate-n jur, de la şură şi grajd la ocolul pentru oi şi vite, găbănaşele împletite din nuiele de alun pentru cereale ori coteţele trainice, confecţionate măiestru din lobe groase de lemn pentru godaci şi alte orătănii, nu vilele etajate şi cu faţade strident spoite, trepte acompaniate de balustrade inox, ferestre de aluminiu ori PVC şi geamuri din termopan, totul de un evident prost gust importat de căpşunari.
Priviţi terasările dealurilor pe la Bogdan Vodă – Dragomireşti, cu parcelele înguste separate de haturi ce aduc unor cosmice portative? Continuați cotind-o în sus pe valea Ieudului, luând aminte la căsuţele spoite-n azuriu pal, cocoţate pe dâmburi şi păzite de santinelele merilor izbucniţi primăvara în floare. În curând turlele argintii ale noi biserici, dar mai ales patinata suliţă avântată din lemn a bisericii Ieud din Şes (propusă pentru intrarea în patrimoniul UNESCO, precum surata-i apropiată, Ieud – din Deal) vă vor încânta.
De la Biserica din Șes încumetaţi-vă a purcede până la crucea de lemn de pe creştetul Dealului Padeş pentru a panorama de-acolo spre măreaţa vatră a satului, nevăzuta de-alt unde biserică nouă de lemn a Mănăstirii Ieud dar mai ales spre impozantele creste ale Munţilor Rodnei, de la vârful Pietrosul spre vârfurile Buhăiescu Mare şi Mic.
O mulţime de pensiuni abia aşteaptă să vă găzduiască. Nu numai aici ci şi mai apoi, în Poienile Izei ori Botiza de la poalele nord-estice ale Sermetieşului şi Văratecului Munţilor Lăpuşului. Lăsaţi-vă îmbătaţi de frumos admirând sedimentarele stratificări din flancurile năbădăioaselor văi, casele pitite în veritabile uriaşe oaze din buchete albe de măr, creştetul nordic încărunţit de nea al vârfului Arcer din Ţibleş sau, diametral opus, minunăţiile sălbatice alpine ale Parcului Natural Munţii Maramureşului, de la vârful Tomnatec la vârful Paltinu, Muntele lui Şerban ori Pop Ivan.
Întoarceţi-vă apoi prin Bârsana – Văleni dar din Călineşti suiţi la dreapta, spre Ocna Şugatag şi admiraţi-o din hotarul estic al Hoteniului pentru a o descoperi ca pe un românesc Barbizon. Luaţi aminte la porţile vechi din Hoteni (dar şi din Hărniceşti, Sat Şugatag, Deseşti ori Mara), veritabile, respectând modesta simbolistică ornamentală ancestrală deşi măreţele neo-porţi moroşene dăltuite-n stejar masiv par mai făloase şi atractive (pentru necunoscători). Întoarceţi capul ajungând în valea Dărasca, la locaţia cu scenă a Sărbătorii Tânjelei din Hoteni fiindcă în dreapta panorama e splendidă (spre Giuleşti – Fereşti – Berbeşti), cu fundal Culmea Pietrei şi andezitica seceră intruzivă a Pietrei Tisei de Valea Hotarului (Vadu Izei).
Admirați gardurile tradiţionale împletite măiestru-n trei din nuiele de alun din Botiza până în Poienile Izei, Dragomireşti ori pe Valea Marei, atât de suple şi odihnitoare. Pentru popas și ospătare puteți să vă opriţi la vreo pensiune-păstrăvărie din fostul Crăceşti (azi Mara), la o mămăligă cu brânză de oi, caş proaspăt sau urdă, păstrăv la grătar sau la tavă iar ca desert, delicioase clătite cu brânză dulce de vaci şi stafide, dolofane precum nişte purcălaşi de lapte.
Cât ia o astfel de aventură autoturistică moroşenească? Doar vreo de 200 km şi nu mai mult de 8-10 ore, asta dacă nu cumva vreţi să înoptaţi pe undeva, de exemplu pe la vreo stână modern amenajată unde să vă bucurați la vederea oilor și caprelor abia scoase din ţarină la stâna de vărat şi primul măsuriş. Din fericire (deocamdată) mai puteţi lua contact cu toate acestea încumetându-vă-ntr-o zi de primăvară la un asfel de circuit, fiind conștienți de efemeritatea a tot ceea ce a reprezentat unicitatea, specificul particular, tradiţiile şi incomparabilitatea acestor meleaguri de nord-vest ale României, a Maramureşului Istoric.
