Hora la Prislop
Traseu: Baia Mare – Cavnic – Bârsana – Moisei – Borșa – Pasul Prislop
Obiectiv: serbarea câmpenească, cu origini agro-pastorale tradiționale, Hora la Prislop
Localizare: Maramureș, Borșa, Pasul Prislop
Itinerar: Baia Mare – Cavnic – Bârsana – Moisei – Borșa – Pasul Prislop – circa 170 km
Marcaj turistic: -
Tip traseu: -
Grad dificultate: -
Echipament necesar: lejer, stradal, adecvat anotimpului și altitudinii
Lungime și durată: circa 170 km, o zi de vară
Diferenta de nivel: -
Recomandări: din Pasul Prislop se pot face excursii spre Șaua și Tăul Știol, Gărgălău, Cascada Cailor din Parcul Național Munții Rodnei, respectiv spre Fântâna Stanchii și Cearcănu din Parcul Natural Munții Maramureșului
Avertismente: DN 18 distrus, carosabil execrabil din Mosei în Pasul Prislop și-n continuare spre meleagurile Bucovinei
Căi de acces: din Borșa sau dinspre Vatra Dornei via Iacobeni
Mijloace de locomoție: curse speciale, curse Borșa – Vatra Dornei, autoturism personal
Sugestii de cazare: hoteluri și pensiuni agroturistice borșene
Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare via Cavnic – Valea Izei – Moisei spre Borşa Fântâna, de-acolo o luăm în sus pe DN 18 pentru a ajunge-n Pasul Prislop. Festivalul Interjudeţean Hora la Prislop a fost iniţiat de către profesorul Nicoară Timiş din Borşa prin anul 1968.
Parcurgem, cu dificultate și stress serpentinele largi ale DN 18 degustând superbele proiecţii spre Munţii Maramureşului (vârful Cearcănu, Podu Cearcănului, Piciorul Caprei şi Toroioaga), obârşia văii Vişeuţului şi-apoi, dincolo de acesta, apropiatul vârf Ştiol, îndărătul lui vârfurile Gărgălău, Musceta, Podul Cailor, Cimpoieş, Paltinu, în continuare spre V-NV vârful Puzdre, Piatra Albă şi Pietrosu Rodnei. Efectele amplei și barbarei defrișări de după 1990 sunt treptat estompate de spontana regenerare a vegetației arboricole. Ne oprim frecvent pentru a savura din plin grandoarea peisajului alpin oferită de Munții Maramureșului și Rodnei.
Pe serpentinele Prislopului, vara, apicultorii le oferă autoturiștilor miere de albine, propolis, polen, faguri delicioși, nu lipsește nici oferta de produse lactate tradiționale (caș proaspăt, urdă de oi și capre).
Ajungem în Pasul Prislop (1431 m altitudine), realmente blocat cu ocazia serbării Hora la Prislop de numeroasele autoturismele parcate începând din apropierea bisericii mănăstirii (cu o arhitectură bucovinean-moldavă şi turlele acoperite cu tablă de cupru), apoi de-o parte şi de alta a DN 18, spre Maramureş, respectiv către Suceava.
Drumul pastoral şi pietros ce suie din Pasul Prislop către Fântâna Stanchii (circa 12 km până la cabana turistică cu acelaşi nume) se transformă de cu seara și în zori într-o simetrică înşiruire de tarabe cu artizanat, grătare pentru friptane şi mititei, bodegi ambulante şi corturi cu mese şi bănci pentru amatorii de bere alături de o indescriptibilă ofertă de kitschoşenii, de la cele ecumenic-monahale, extrem de frecvente cu lănţişoare, scălâmbăiaţi Chrişti de pleu, cruciuliţe, icoane şi tablouri, care mai decare mai lăcrimos-execrabile, la cele pentru aşa zisele suveniruri, jucării, obiecte decorative sau gospodăreşti conform devizei contemporane de marketing mioritic: ieftin şi prost dar musai oferit scump.
Cu greu poți găsi un culoar în acea imensă harababură pentru a te strecura prin tot mai asaltanta mulţime din care nu lipsesc cerşetorii, şuţii rromi și dubioşii drojdieri. Mai apoi sosesc cu microbuze și autocare artiştii populari, ansamblurile folclorice maramureșene, sucevene, năsăudene. În așteptarea ivirii lor și evoluției pe scena ad hoc amenajată, avem la dispoziție extraordinara panoramă a creştetului Munţilor Rodnei, de la măreţul Pietros Mare către Puzdre, Anieş, Laptelui și relativ apropiatul Gărgălău, apoi spre Tarniţa lui Putredu, Coasta Netedă, Tomnatecu II şi recurbata gheară a Inăului (2280 m). Într-un plan ceva mai apropiat vârful Tomnatec I (1943 m) şi Tomnatecu III ce-şi spală un picior exploatat forestier în malul geografic drept al Bistriţei Aurii. La dreapta lor valea Tomnatecului afluind văii Putredului şi mai apoi cele a Bârjabei şi Bistriţei Aurii, acompaniind pe urmă DN 18 înspre Şesuri – Cârlibaba – Iacobeni.
Hora la Prislop oferă șansa extraordinară de-a admira minunații copii, băieţi şi fetiţe talentate costumați popular tradițional. Redescoperim aici imacularea vaporoasă şi broderia migălos-gingaşă a cămeşilor, bogăţia şi coloritul viu al fustelor, zadiilor şi a zgărdanelor, moliciunea ciorapilor albi de lână mulați pe picioarele agile, încălţate-n opincuţe din piele de porc, cu nojiţe subţiri îngurgoiate din acelaşi material.
Apar instrumentişti adulţi, dansatorii și organizatorii precipitaţi la sosirea oficialităţilor. Spectacolul folcloric mai are de așteptat caragialeștile, interminabile, speach-uri politicianiste și angajamentele perpetuării peste decenii și veacuri a acestei, pastorale la origini, datini, ba chiar organizarea unor cete de câte 200 de călăreţi ce-aveau să suie-n pas de defilare, concomitent, dinspre Bucovina, meleagurile năsăudene şi străvechiul Maramureş pentru a-şi da frățește mâna acolo sus, pe creștetul Prislopului. In fine, show-ul poate începe.
Un grup de tulnicari dă semnalul începerii grandiosului act etno-folcloric-cultural dar în primul rând larg picnicăresc, grav melodioasele sunete fiind grabnic înghiţite de mulţimea spectatorilor preocupați să-şi găsească o cât mai bună perspectivă spre scena bogat împodobită cu cetină de molid şi ghirlande din panglici, profilată spre SE, pe liziera molidişului.
Din nefericire, pe an ce trece, înafara ansamblurilor şi a grupurilor folclorice la Hora La Prislop nu prea se pot remarca în numeroasa gloată gălăgioasă adevăraţii ţărani ai celor trei învecinate judeţe, îmbrăcaţi, precum odinioară, în straiele lor tradiţionale. Remarcabilă e de fiecare dată evoluția talentatelor ansambluri folclorice de copii. Cu mare dificultate poți dispărea din mulțime înainte de sfârșitul serbării câmpenești Hora la Prislop și degajarea carosabilului de către organizatori și forțele de ordine deoarece coada automobilistică se întinde cale de vreo 2-3 km spre Borşa Fântâna și tot cam atâta spre Şesuri.
Evadând spre/ dinspre această populară manifestare unii autoturiști se pare că preferă liniştea sacră a bisericilor de lemn din lungul Văii Izei şi unicele perspective ale succesivelor terase cultivate odinioară cu alac, triticale, secară, grâu de primăvară ori cartofi, de pe la Bogdan Vodă, Dragomireşti, Rozavlea, Moisei… ori un scurt popas în Dragomirești – la Muzeul Ţărăncii Române, lângă troița şi noua, dar deosebit de frumoasa și armonioasa, biserică de lemn din Dragomireşti, ulterior între Rozavlea şi Şieu, imortalizăm clenciurile și jirezile cu fân, livezile, holdele şi fânaţele de pe Valea Izei.
După Bârsana deviem la stânga, către Văleni, ne oprim pe podul de peste Iza, mai apoi la nişte case de lemn bătrâneşti din Văleni şi pe creştetul Dealului Văleniului, în cele din urmă pentru a savura pogorârea serii spre Bârsana și lanțul semeț al Munţilor Maramureşului, ori spre Călineşti, Ocna Şugatag, Valea Cosăului şi minunatul Gutâi.