Din Săpânța, pe Piatra Săpânței
Traseu: Săpânța – Cimitirul Vesel din Săpânța – Păstrăvăria Săpânţa – Dealul Rupturi – Piatra Săpânței
Obiectiv: Săpânța, Cimitirul Vesel I și II, Piatra Săpânței (941 m altitudine): în luna august, în preajma sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, Festivalul „Drumul lung spre Cimitirul Vesel” cu concursul compozitorului și dirijorului irlandez Shaun Davey
Localizare: Maramureș, Munții Igniș de NV, Săpânța
Itinerar: Baia Mare – Seini – Negrești Oaș – Pasul Huta Certeze – Piatra-Remeți și – Săpânța (105 km) sau Pasul Gutâi – Sighetu Marmației – Săpânța – puțin amonte de Camping, spre Păstrăvărie – circa 100 km
Marcaj turistic: -
Tip traseu: drumeție în circuit
Grad dificultate: mediu spre dificil
Echipament necesar: neapărat bocanci, foarte utile bețele de trekking – zone cu pantă mare, accidentat-bolovănoasă
Lungime și durată: 7 – 7 ore și 30 de minute, 14-15 km
Diferență de nivel: circa 600-650 m
Recomandări: Harta turistică – Tourist map- Karta Baia Mare – Baia Sprie – zona Apșa
Avertismente: harta topo 1:25000 aferentă zonei vizate L 34-12 Ab
Căi de acces: din Săpânța în amontele văii Săpânța spre borcut/ Piatra Borcutului
Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Sighetu Marmației – Săpânța; autoturism personal
Sugestii de cazare: pensiuni agroturistice; cort
Descriere traseu:
Plecăm devreme din Baia Mare, estimând că la ora 7 să intrăm deja în traseu iar la ora 10-10,30 să ajungem pe creștetul Pietrei Săpânţei, încheind circuitul în jurul orei 13 (astfel în lunile iulie-august se evită căldura toridă iar traseul e mult mai agreabil). Optăm pentru varianta deplasării din Baia Mare spre Seini – Negreşti Oaş – Pasul Huta – Săpânţa. Admirăm astfel răsăritul rulând dinspre Seini către Oraşul Nou Vii – Negreşti Oas. Apar apoi piramida triunghiulară a Muntelui Mic și ulterior, întins împăduritul creştet al Muntelui Bradului.
Începând cu ieşirea din Negreşti Oaş, dar mai ales de prin Huta – Certeze, ne lasă gură cascată vilele şi palatele oşeneşti încărcate de inoxuri argintii sau aurii şi termopane, loviţi fiind de perplexitate dăm cu privirile de un ostantativ-kitchos palat oșenesc ridicat pe vreo 2, 3 niveluri, cu excesiv de bogate ornamentaţii ale faţadei, aparent tributare fiind barocului italian şi aducând mai degrabă vreunui mausoleu regal sau imperial, cu un şir de lampioane instalate pe stâlpi metalici turnaţi şi patinaţi iluminând o alee ce conduce spre un fel de pavilion baroc estival (obiectiv ce atrage fotografii autoturişti de pretutindeni, cu condiţia ca aceştia să fie ahtiaţi după kitschurile grandioase de un elementar prost gust).
La stânga e Moişeni, o altă extravagant-opulentă comunitate oşenească (de regulă aproape pustie, proprietarii renunţând treptat şi la concediile petrecute pe străbunele lor meleaguri, anunţurile de vânzare ivindu-se aici la tot pasul), dealurile cu livezi şi vii tot mai părăginite din Bixad, Piatra Bixadului şi-n fine, dincolo de o lenticular-întinsă pajişte alpină, Măgura Vâscului (cota maximă de altitudine din Munţii Oaşului aflându-se pe vârful Vâscului).
Pe serpentinele Pasului Huta, care oferă panorama de la vârful Pietroasa şi Muntele Mic către Jeleznicu Mic şi Mare, lunca văii Talna şi cea a râului Tur, pensiunile turistice şi Hanul Sâmbra Oilor (una instalându-şi la şosea o roată de moară pe un zid de sprijin din beton sur, dorind să sugereze indoielnicul tradiţional oșenesc) se întrec cu noua mănăstire. Ca nişte scarificate, enorme, plăgi ale reliefului apar pe versanţi brun-negricioasele cariere de andezite.
Coborând serpentinele spre Piatra lăsăm în dreapta o pensiune (cu pajiştea mitocănesc decorată cu pitici policromi şi albi lei din ipsos plus un teren de fotbal neîngrijit) amenajată lângă precedenta, modestă locație de alimentaţie publică dar cu o frumoasă arhitectură, acoperită cu draniţă patinată de decenii. Aici, turiștii traversând o punte la dreapta peste modesta vale au la îndemână un izvor cu borviz.
Depăşim Remeţi-ul după care la stânga şoselei ne acompaniază salba de crânguri cu bălţi de pe malul geografic stâng al Tisei iar dincolo Ucraina. Ajungem în Săpânţa și virăm la dreapta, către Cimitirul Vesel. Merită să ne oprim niţel deoarece dimineața soarele scaldă-n lumină Piatra Săpânţei dar şi epitafurile, cu har şi dulce-amar iz, dăltuite-n stejarul pictat în dominant azuriu al vestitelor cruci de către ctitorul Ion Stan Pătraș și succesorii acestuia.
Nu zăbovim prea mult şi, reîmbarcându-ne, continuăm încă puţin pe asfalt apoi pe drumul pietruit spre Camping Săpânţa, după aceea o apropiată pensiune-păstrăvărie privată, oprind cu câteve sute de metri în aval de Păstrăvăria Direcției Silvice Maramureș-Săpânţa, în dreptul unui drum de căruţă ce suie la dreapta, prin pajiştea punctată de arini şi tufe de mur, către apropiatele bazine metalice-turn pentru apă potabilă amenajate pentru a deservi comunitatea.
La stânga curge abia despletită de o mică insulă valea Săpânţa. Până în acest loc sunt 105 km via Pasul Huta. Ne luăm rucsacii, beţele de trekking şi purcedem la drum după punerea hărţilor in situ şi alegerea variantei optime. Prin august murele ne perturbă elanul înainte să ieşim pe o faţă de deal din stânga bazinelor de apă potabilă. De aici (Sub Coastă – 408 m altitudine) avem o frumoasă perspectivă SV către culmea Pietrei Borcutului dar şi spre abruptul E-NE-N al Pietrei Săpânţei.
Urmărim drumul de căruţă pe Dealul Coastei (mai recent şi de TAF) spre Dealul Rupturii, astfel botezat datorită celor două valuri de alunecare produse pe direcţia NE, separate de culmi împădurite cu foioase şi două pâraie cu sorgintea-n gresii, unul din ele captat pentru apă potabilă). Trecem astfel pe lângă un bazin de colectare şi diminuare a presiunii generată de diferenţa considerabilă de nivel apoi avem un pârâu la stânga.
Îl traversăm, suind imediat prin pădurea tânără pentru a poposi în pajiştea vastă de pe Dealul Rupturii (569 m altitudine). De acolo avem o şi mai amplă panoramă spre Piatra Săpânţei şi constatăm că la stânga ei, spre SE, apare capătul unui drum de TAF ce suie într-o şa. O luăm spre capătul drumului de TAF, iniţial lutos, imediat după aceea bolovănos-accidentat şi cu un firicel de apă de izvor vag prelins de-alungu-i. Atrag atenţia fagii seculari rămaşi în picioare după trecerea unei devastatoare furtuni şi exploataţiile forestiere.
Drumul face o voltă dreapta, în final către stânga, suind din ce în ce mai accentuat spre şaua culmii ce leagă Piatra Săpânţei de Piatra Borcutului. Urmăm poteca bolovănoasă şi adesea blocată cu masive doborâturi de vânt pentru a descinde la SE de Piatra Săpânţei într-o imensă defrişare aparţinând Crestei Costişi, acaparată de graminee exuberante, flori de zburătoare (pufuliță mare), zmeuriş şi cu poteci de urs, pe alocuri locuri de odihnă şi tăvălire ale acestora. De aici, privind spre SV, vedem vârful şi Poiana Sălătruc, la S vârful Socetului, apoi vârful Paltinu şi mai departe vârful Rotundu, treptat ne apropiem de Piatra Săpânţei ba direct, prin defrişarea cu sumedenie de resturi vegetale, atenţi fiind la eventualele reptile, îndeosebi vipere, ba pe culoare scurte de TAF, după care suim pe vârful Pietrei Săpânţei din capătul său SE, dăm de stâncării andezitice drapate cu muşchi.
După 3 ore și jumătate de la debutul traseului ajungem pe Piatra Săpânței (941 m altitudine), lângă o colibă distrusă de intemperii și periculos amplasată chiar lângă abruptul stâncos (cu o verticală de circa 3 lungimi de coardă, adică vreo 120 m, poate chiar 150 m, urmând mai jos o brână după care peretele înclinat dispare printre grohote în codrul de foioase dinspre hotarul Săpânţei). Remarcăm aici câţiva scoruşi sălbatici (Sorbus aucuparia) încărcaţi din august de ciorchini cărămiziu-rubinii.
După un scurt popas și admirarea relativ apropiatului curs sinuos al râului Tisa şi bazinului hidrografic vast al văii Săpânţa–Runcu–Săpâncioara – admirăm chiar sub noi, spre NE, vatra Săpânţei, destul de vag Câmpulung la Tisa, localităţile ucrainiene Teresva, Dumbrava şi Apşa de Mijloc apoi Sighetru Marmaţiei, culmea Pietrei Iepii şi Poiana Brustani ca şi zona Cascadei Ciuroiului – Piatra Şarampăului. Privind plonjant ne atrage atenția spre NE, în pajiştea bej-verde din cauza gramineelor înspicate şi a întinselor suprafeţe acaparate de ferigă, un nod-ramificaţie radială a drumurilor forestiere ce pare a fi fost deliberat proiectată de către vreun talentat maestru arhitect al căilor urbane de comunicaţii.
De aici continuăm la N-NV-V pe Piatra Tisei, admirând spre N-NV câteva largi hornuri cu săritori spectaculoase decupate între impresionantele turnuri andezitice stratificate. Sub noi, la circa 150-200 m diferenţă de nivel, spre NV, se conturează un drum de TAF tentant însă pentru a ajunge la el şi a descinde Sub Piatră ar trebui să ocolim larg prin N-NV zona Arşiţa şi atunci, evaluând îndeaproape un vâlcel abrupt şi ceva mai larg, ne angajăm să-l coborâm direct spre N. În curând trunchiurile şi rămurişurile neextrase pun serioase probleme de deplasare fiindcă sub ele se află bolovani cu capcane în grohote.
Ieşim cu greu în drumul de TAF plantat cu puieţi de molizi. Drumul coboară-n scurte serpentine, în curând fiind spălat de apele repezi ale unui abundent izvor, scoţându-ne pe un platou din apropierea unei foste locaţii de stână. Stâna tradiţională e pustie, în dreapta drumului o alta, ceva mai nouă. De acum încolo deplasarea e facilă dar noianul de variante de drumuri obligă la o sporită atenţie, având drept relativ reper stâncăria colosală a Pietrei Săpânţei, dupa-amiaza aflată în umbră, Creasta Costişi şi la SE, Piatra Borcutului.
Pentru a ajunge la maşină trecem pe lângă bazinele de apă trebuie și lăsăm în dreapta Dealul Rupturii, traversăm versantul său SE. Deviem ușor către E-SE și ajungem mai întâi într-o fostă livadă de meri neîngrijită, ulterior la o alta de pruni şi nuci, cu o casă muntenească aflată într-o bună stare dar abandonată, iar de acolo forţăm coborârea treptat spre dreapta.
După 7 ore de tălpuit aproximativ 14-15 km încheiem circuitul cu o răcorire binevenită în undele văii Săpânţa. De aici, ne îmbarcăm și pornim spre centrul satului asaltat vara, dar nu numai, de auto-turiştii atrași de cergi, străiţi, zgărdane, cămeşi, bluze, şterguri brodate şi feţe de perini, femei torcând la umbra gardurilor… Oprim doar pentru a vedea păstrăvăria apropiatei pensiuni.
Facem apoi o scurtă deviere către Cimitirul Vesel Săpânţa II. Admirăm aici nu numai impresionanta răstignire de lemn, frumos pictată cu simboluri biblice, de la copacul vieţii cu Adam şi Eva la porumbei albii, îngeri în dialog cu negri draci, crucile de lemn pictate ale defuncţilor săpânţeni ce locuiseră şi vieţuiseră în zona SV a satului, ci în special o piatră de căpătâi dăltuită în gresie, pe o parte fiind reprezentate-n basorelief două siluete de ţărani şi o alta de ţărancă iar pe faţa crucii dinspre Piatra Săpânţei, un basorelief, posibil autoportret al meşterului pietrar. La întoarcerea spre Baia Mare prin inima Țării Oașului poposim la Pensiunea Piatra şi apoi în centrul localității Negrești Oaş, vizităm uriaşa biserică ortodoxă unde admirăm frescele vestite ale pictorului contemporan Vasile Pop Negreşteanu.
