Din Fersig, Deasupra de Dii la Rezervația Bavna, Lucăcești și La Mociri, Rodina
Ruta 16 din 23 martie 2014 cu D. Pascu, N & N Fănățan, Brena & eu
Plecăm din Baia Mare abia la ora 11. Temperatura 9 grade C. ANM anunță schimbarea radicală a vremii începând cu orele serii de duminică, temperatura urmând să coboare cu 10 grade C, ploile, grindina, având să se subtituie zilelor nefiresc de însorite și calde, cu temperaturi ajungând la 22 grade C și asta înainte de Blagoveștenii (Bunavestire). Găsisem La Mociri – Rodina la 7 martie 2014 primele, puține și trecute deja, lalele pestrițe, niciuna în pășunea și fâneața mare din stânga văii Sălăjel. La 20 martie 2014 am vizitat cu D. Pascu & Brena Rezervația de stejar pedunculat Bavna și în afara unui regal show oferit generos de stârcii cenușii – Ardea cinerea, deși am căutat în locațiile bine cunoscute timp de aproape 4 ceasuri lalelele pestrițe nu am găsit niciuna. Prin 2005 ajunsesem prima dată în Fersig, La Dii și de-acolo în stejerișul de șes De Deasupra de Dii – descoperind aproape de drum și liziera NE-E sumedenie de lalele pestrițe cu talii apreciabile, corole mari, tonic pigmentate în roz-liliachiu și cu acel șah alb-pal roz pe petale. Faptul că deja în 7 martie găsisem primele lalele pestrițe din Maramureș – 2014, primăvara foarte caldă, cu un decalaj vegetal de circa 2 săptămâni dar și faptul că amicii noștri în ale turismului N & N Fănățan nu văzuseră vreodată stârci cenușii și lalele pestrițe mă determină să le sugerez un circuit în care să vizităm succesiv 3 situri.
Constatăm că pajiștile, luncile-s mult mai verzi decât cu 3 zile în urmă, că nu doar corcodușii au înflorit ci și unii pruni, fagii înverzind pe lizierele E-SE ale Iricăului în timp ce sălciile din luncile Lăpușului și Someșului au ajuns în stadiul picturalelor laviuri impresioniste, pline de prospețime. Acum am șansa și văd câțiva fazani masculi, soții Fânățan dau peste două căprioare în Pădurea Fersig. În Pribilești, în intersecția către Fersig, văd cea dintâi barză din 2014, mai apoi o alta, căutând gâze, broaște, șopârle într-o fânață invadată de Părăluțe albe și roz.
Ieșim din Fersig La Dii (vii), continuăm spre pădurea de Deasupra de Dii, lăsăm în dreapta sărmana livadă de peri pitici neîngrijiți, sălbăticiți, alături de răzlețita treptat livadă de corcoduși și pruni și depășim oribila groapă de gunoaie menajere deversate de decenii în pășunea comunală. Ne surprinde vederea aici a primilor bureți.
Trecem de Bs IV / 33 apoi, după scurtă vreme, de Bs IV/ 32, căutăm mai ales dincolo de marele canal de desecare cu mușchi, în stejerișul matur, lalelele pestrițe, răzlețindu-ne pentru a cuprinde un areal cât mai larg. Nicio șansă! Un covor gros de frunze uscate acoperă solul aluvionar nefiresc de arid în debutul primăverii. Canalele de desecare sunt în mare parte secate. Nu lipsesc Florile Paștelui, Ceapa ciorii, Mierea ursului, Untișorul, Ciuboțica cucului, trecutele Brândușe de primăvară, spectaculoșii mușchi plânși parcă pe trunchiurile scorțoșilor stejari, varietățile de licheni parazitând pe arbori și arbuști.
După circa 1 km intrăm în pădure spre SE-S-SV și constatăm că și următorul canal de desecare, mai puțin afund, e sec precum și apropiata și foarte spectaculos meandrata vale în care de-abia dăm peste puține ochiuri mocirloase – scăldători de mistreți. Acoperind un front de 100-200 m ne întoarcem spre La Dii periem scrupulos pădurea în speranța că vom găsi o unică lalea pestriță. Nicio șansă! Mai avem o tentativă în zona La Dii, în pădurea de asemenea desecată-cu afund canal uscat și deplin acaparat de mușchi verzi-ruginii.
Ne întoarcem la mașină și plecăm spre Rezervația Bavna din Lucăcești. Surpriză! Câteva autoturisme și familii de picnicari maramureșeni întinseseră focurile fripturistice la V de canalul de desecare dintre Rezervația de stejari pedunculați cu colonia de Stârci cenușii – Ardea cinerea și următorul canal de desecare, mai mare, dinspre stână și fântâna cu cumpănă a pajiștii comunale. Din boxele stereo, prin ușile portierele larg deschise, duduie o muzică drăcească (menită probabil să stimuleze ca un afrodiziac stârcii cenușii cuibărind la nicio 100 de m, aflându-se în plin rut). Unii picnicari au treabă cu focurile, alții bat deja mingile de fotbal în timp ce doamnele clevetesc întinse felin-voluptuos-dolofane pe cuverturi și pături. Unii pleacă în mici cete, poate după lușcuțe și-n căutarea lalelelor pestrițe pe jos, ori cu tractorul cu remorcă din dotare, spre liziera NV-N-NE a rezervației.
Stârcii cenușii din cuiburi sunt mult mai puțini decât cu 3 zile-n urmă. Treptat ne intram în foto-ritm, scrutând imperturbabili spre vârfurile cu cuiburi ale falnicilor stejari pedunculați, încercăm să surprindem amuzante, bizare, coregrafice, teatrale, gregare , drăgăstos-tandre, familiale atitudini ale stârcilor cenușii.
După mai bine de-o oră, vremea pare a se schimba spre ploaie. Plecăm spre Rodina. În drum vedem fazani și alte cuiburi cu berze. Corcodușii, Calcea calului sunt în plină floare iar după podul de peste canalul de desecare colector au apărut insulele cu Flori ale Paștelui și Untișor. Sunt convins că vom găsi în acest sit Lalele pestrițe deși suprafețele arate, discuite, pregătite pentru semănat în fostele pășuni și fânațe drenate au crescut an de an, concomitent cu ivirea iernilor atipice, cu puțină nea și primăverile cald-secetoase.
O iau cu Brena direct spre zona cu mohor și costreie uscată, parțial incinerată, unde alături de familia Kelemen am admirat la 7 martie primele lalele pestrițe din 2014. Descopăr una trecută, măruntă, amărâtă, mai apoi 2-3-10-15 la un loc, toate firave, amărâte, pergamentos-deshidratate, în curs de ofilire, arar câte una cu corola mai mare și tonic colorată. Traversez 3 parcele mari cu pajiștea arsă recent și dau peste o fâneață în care găsesc sute de lalele pestrițe la fel de amărâte, suferinde de lipsa umidității, drastica scădere a nivelului freatic din sol. Deoarece nu prospectasem niciodată lunca Sălăjelului până la albie, o iau cu Brena într-acolo și constat că valea, în general modestă, are puțină apă. Niciun fazan, iepure, căprioară, uliu șoricar nu zbughesc din bălăriile și hățașurile maluluiu stâng al Sălăjelului.
Începe să picure când o luăm înapoi spre Rodina pe un traseu diferit, nițel mai SV-V, ieșim spre amenajarea picnicărească cu copertină, masă și bănci, scopul variantei e acela de-a vedea dacă și acolo au înflorit lalelele pestrițe. Am găsit rare, puține, amărâte, mici, trist-resemnat-ridate, prematur ofilite parcă. O localnică apărută-n luncă le spune colegilor mei că tocmai fusese sunată de fiul care voia să vină să culeagă lalele pestrițe, probabil cu bulbi cu tot, pentru a le salva ecologic de la dispariție?!
S-a făcut ora 16.45, sunt 19 grade C și începe să se innoreze bine. Admirăm șura nemțească, portocaliile, sute de flori, Calcea calului și corcodușii ca niște imense buchete albe de mirese pe urmă o luăm către Baia Mare.