Din Copalnic în jos prin Defileul râului Cavnic

Traseul din 1 septembrie 2015 cu D. Pascu, M. Gheție, Pongo & eu

Obiectiv: satul Copalnic, biserica Nașterea Maicii Domnului-1912, biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului-1735, de pe valea Domoșa, Defileul râului Cavnic în aval de Copalnic, pe La Colac, spre Întrerâuri

Localizare: Maramureș, comuna Copalnic Mănăștur, satul Copalnic

Itinerar: Baia Mare-Groși-Cărbunar-Berința-Copalnic – circa 26 km (pe șoseaua Baia Mare – Târgul Lăpuș)

Marcaj turistic: -

Tip traseu: drumeție estivală cultural-peisagistică

Grad dificultate: ușor

Echipament necesar: lejer, estival – recomandabilă pentru succesivele treceri prin vadurile albiei o încălțăminte de sacrificiu – albia bolovănoasă, mâzgoasă și extrem de alunecoasă fiind dificil /periculos de traversat desculț

Lungime și durată: total traseu, incluzând deplasarea din/ în Baia Mare aproximativ 5-6 ore (deplasarea pedestră, tur-retur, presupune vreo 10 km)

Diferență de nivel: nesemnificativă

Recomandări: harta turistică Defileul Lăpușului 2012; un panou cu o hartă turistică mare e amplasat în Copalnic pe strada care suie pe lângă valea Domoșa spre Copalnic Deal-Preluca Nouă. De parcurs Defileul Cavnicului (în echipe, cu corturi) din Copalnic, pe la Întrerâuri-Zugău-Împreunarea Râurilor (Lăpuș-Cavnic) – Balta Neagră – Remecioara – Remetea Chioarului (circa 7-8 ore)

Avertismente: habitat de vipere, mistreți; zone pastorale-atenție la câinii ciobănești; după La Colac, în aval de a doua fostă moară de pe malul geografic drept al râului Cavnic – locație marcată de o fundație de piatră și o casă solitară, și cea de-a patra traversare a râului prin vad (dacă nivelul apei e mare pot apare serioase probleme), deplasarea se face pe malul geografic drept, accidentat, pe o veche potecă neumblată și discontinuă, până la Întrerâuri iar de-acolo relieful e și mai accidentat-stâncos, cu potecă precară, până la Zugău (acolo e o punte suspendată pe cabluri care lega Coaș-Întrerăuri-Preluca nouă sau/și Codru Butesei – puntea e foarte șubredă!)

Căi de acces: din Copalnic, de la podul peste râul Cavnic aflat la confluența acestuia cu valea Domoșa, pe drumul auto-forestier pietruit de pe malul drept al râului, ulterior, o vreme, pe un drum lutos de car/tractor

Mijloace de locomoție: curse Baia Mare-Copalnic Mănăștur, autoturism personal, mountainbike

Sugestii de cazare: cort; colibă turistică

Vara calendaristică se încheie teoretic la 31 august dar cea din acest an secetos și torid, se pare că va continua câteva zile, dimineața la ora 6 temperatura fiind de 19 grade C, 21 de grade la 6,30, ora plecării din Baia Mare spre Copalnic și de 34 grade C la prânz, atunci când ne încheiam deliberat drumeția pentru a ne proteja astfel de dogoarea maximă dintre orele 14-17, atunci când termometrele vor urca până spre 38 grade C la umbră.

Coborând pe lângă pădurea de carpeni, într-o fâneață cu lucernă din dreapta șoselei, se ivesc trei căprioare defel temătoare, superbe. Răsăritul soarelui îl imortalizăm traversând șesul dintre Groși-Dumbrăvița-Cărbunar. Nu doar incandescența soarelui ne fascinează de această dată, nici tivul gros, sângeriu-portocaliu bordând culmile Munților Gutâi, ci îndeosebi pufoșii nori dispersați oarecum radial de către curenții invizibili de aer înalți. Deși de fiecare dată, suind din Cărbunari serpentinele, ne oprim pentru minunatele panorame deschise spre Cărbunari, Igniș, Mogoșa, Gutâi. O facem și de această dată, acum fiind motivați de prezența unei stâne de oi recent mutată în preajma șoselei și strașnic păzită de câțiva dulăi, cu un june măgăruș făcându-și la un moment dat apariția dintre bălării și arbuști.

Ne continuăm drumul spre Copalnic, abandonăm șoseaua spre Copalnic Mănăștur, deviem la stânga pe vechea variantă ce suie prin dosul bisericii ortodoxe cu alură de bazilică și hramul Nașterea Maicii Domnului – ridicată în anul 1912. O troiță străveche de piatră ne atrage aici atenția. De la biserică priveliștile se deschid la N-NE către Igniș și Gutâi, la E spre Copalnic Mănăștur, la S-SV spre valea râului Cavnic marcată de sălcii și arini, Culmea Preluca, Copalnic Deal iar spre V către o grupare pitorească de gospodării ale Copalnicului dispuse în dreapta râului, pe o față de deal cu livezi și fânațe. După ce vizităm exteriorul bisericii Nașterea Maicii Domnului coborâm la șosea, ne întoarcem vreo 300 m spre Baia Mare apoi, la indicatorul stânga 6 km Preluca Nouă, îl urmăm, deplasându-ne printre gospodării și holdele de porumb.
Traversăm podul peste râul Cavnic continuăm pe asfaltul îngust care acompaniază în amonte valea Domoșa și ne oprim la biserica Adormirea Maicii Domnului, monument istoric ridicat în 1735, riguros restaurat în anul 2014. Nu suntem pentru prima oară în preajma sa, știind-o de ani buni, pe atunci fiind ternă și părăginită, umbrită de un pâlc de molizi. Acoperișul nou de draniță, puțin patinată de vremi în răstimpul foarte scurt scurs de la restaurare, albeață zidurilor întreruptă ingenios și artistic, doar pe alocuri, de ocrul bolovanilor gresoși, turla bulbucată trădând, ca și în cazul apropiatei biserici de lemn, monument istoric,din Lăschia, sau a celei mai îndepărtate din Valea Chioarului, îi încântă cu siguranță și pe cei mai pretențioși/inițiați vizitatori. Nu e exclus ca această biserică maramureșeană să fie una dintre cele mai inspirat și frumos restaurate, cu mențiunea obligatorie că lucrările nu s-au rezumat doar la sacrul locaș de cult ci și la amenajarea corespunzătoare a spațiului din preajmă, degajarea de sălbăticita vegetație punând în valoare acest, cu totul deosebit, sit istorico-ecumenic. Admirabil!

De la biserică o luăm înapoi iar după ce traversăm podul peste râul Cavnic parcăm lângă o porumbiște și ne începem drumeția pe drumul colbuit teribil datorită autobasculantelor grele care cară, de la circa 2 km din aval, adică de dincolo de Stația de epurare Copalnic-relativ nouă, agregate excavate din albie, transportându-le la un șantier al drumarilor din Vima Mică. Și noi care ne-am speriat inutil, crezând că vom da peste vreun alt (dubios avizat și autorizat de organele abilitate ale statului) șantier aferent unei MHC păguboase și distructive precum multe altele din Maramureș, unele recente, din amontele râului Cavnic. În prima porțiune, apele râului teribil împuținate, lasă vederii albia cu un talveg discontinuu de andezite ce aduc unor veritabile lapiezuri, alteori zonele de acalmie, cu superbe reflexe și oglindiri, încântă turiștii. O punte suspendată pe cabluri groase de oțel sporește curând pitorescul râului străjuit preponderent de arini. Gospodăriile prospere rămân treptat în dreapta și în urmă. Urmează o luncă în care, în dreapta, invadată de salcâmi tineri. Ne atrage atenția fundația și zidurile din piatră (șisturi cristaline) ale unei foste mori purtată de apă. Curând, pe aceeași parte a dumului, se ivește Stația de epurare, mai apoi o stână. Ciudată (și deopotrivă foarte derutantă) pentru cei care parcurg în premieră acest traseu e schimbarea subită a poziției soarelui La Colac – locul unde râul Cavnic realizează o amplă buclă. Până la Întrerâuri sunt obligatorii vreo 6 traversări ale râului prin vaduri, acum puțin adâmci. După teribila secetă a acestei veri și canicula care o ținuse aproape-ntr-una din mijlocul lui iulie, traversarea nu pune probleme dar odată cu sosirea ploilor…

Colegul nostru D. Pascu, ca și Pongo-Beagle-ul meu tricolor, sunt premieră pe acest traseu pe care însă Mișu G. și cu mine l-am mai făcut (eu de vreo trei ori), integral, ieșind în Întrerâuri ori în Remecioara. Din acest motiv, și pentru a nu suferi dogoarea soarelui la amiază, după ce ajungem la cea de-a patra traversare și locația unei alte foste mori pe apă, după un scurt popas o luăm înapoi aproximativ pe același traseu. Dacă odinioară localnicii de pe malurile râului Cavnic tăiau arborii cu joagărul, transformând trunchiurile și ramurile pretabile în meteri pentru foc pe care-i lansau ulterior pe malurile povârnite spre albie, apa transportându-le până spre Remecioara, lipsa apei și înlocuirea atelajelor trase de vite, bivoli și cai cu tractoare M 450 dotate cu remorci, au făcut ca azi lemnele de foc să fie încărcate și apoi transportate spre Copalnic mult mai rapid și lejer (exceptând perioadele când râul Cavnic are un nivel și debit crescut). Pe parcurs, de-o parte și de cealalta a râului Cavnic apar poiene ample în îngusta dar fertila luncă. Odinioară acestea erau arate și cultivate cu porumb sau cartofi. Aceste poieni oferă excelente locuri de campare pentru corturile amatorilor de astfel de drumeții (eventual și pasionații de pescuit sportiv), marea problemă o constituie însă aici puținătatea surselor de apă potabilă. Locurile sunt nespus de pitorești nu doar vara ci în toate anotimpurile, poate cu un plus de farmec primăvara și de-acum încolo, la ivirea indescriptibilelor pasteluri autumnale. Și încă o mențiune necesară-în verile bogate în precipitații versanții cu foioase abundă de bureți și ciuperci comestibile…