Munţii Igniş (Cicârlău): Dealul cu Spini – Dealul Purcăreţu – Valea Mare
Traseu: Cicârlău – Cicârlăuţ – Dealul cu Spini – Dealul Purcăreţ
Obiectiv: circuit turistic din Cicârlău pe Dealul Purcăreţ unde se pot admira casele vechi, cu arhitectură specifică şi viile tradiţionale
Localizare: Maramureş, Cicârlău, Munţii Igniş
Itinerar: Baia Mare – Cicârlău – 18 km
Marcaj turistic: -
Tip traseu: excursie
Grad dificultate: uşor
Echipament necesar: adecvat anotimpului
Lungime şi durată: 15-17 km, 7-8 ore
Diferenţa de nivel: 300-350 m
Recomandări: harta Zona turistica Baia Mare – Tăuţii Măgherăuş din seria Gutinul turistic, an 2005 – acoperă doar parţial traseul propus, realizabil în orice anotimp
Avertismente: Dealul Purcăreţ ca şi Dealul cu Spini sunt zone pastorale – atenţie vara la câinii ciobăneşti
Căi de acces: din Cicârlău
Mijloace de locomoţie: tren, autobuz, microbuz, autoturism personal
Sugestii de cazare: nu este cazul
Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare cu trenul spre Satu Mare şi parcurgem vreo 18 km. Din gară, traversăm şoseaua spre Satu Mare, şi mergem în centrul localităţii Cicârlău.
Trecem pe lângă Primărie lăsând în dreapta un ciudat deluşor conic (sedimentar, de alunecare) transformat în parc miniatural, aproape avem o fostă şcoală, anterior punct de comandă al oştilor române în Primul Război Mondial, acum bar. Continuăm deplasarea lăsând în dreapta o biserică frumoasă cu turla bulbucat argintie şi partea inferioară a Văii Mari, înainte de confluenţa cu Someşul (mal drept).
După mai puţin de 1 km mergem către Cicârlăuţ, zona extrem nord-vestică a Cicârlăului, deviem puţin spre un vechi cimitir evreiesc cu pietre de căpătâi cioplite-n andezituri funerare, altele, posibil anterioare secolului XIX, confecţionate din calcare gresoase friabile înscrisurile în limba idiş sunt ilizibile). Casele sunt majoritatea noi cu arhitecturi ambiţioase. Tot mai puţine sunt casele vechi cu pătul pentru porumb şi cuptoare pentru copt pâine şi cozonaci în curte.
În Cicârlău, posibil şi datorită zăcămintelor andezitice valoroase exploatate în câteva cariere, sunt frecvente fundaţiile trainice şi gardurile din calupuri andezitice tăiate mecanic, modelate cu şpiţul şi ciocanul de către vestiţii meşteri pietrari. În curţi vedem stive de plăci andezitice ori bolovani ce aşteaptă procesarea, ateliere de pietrari.
Cotim la dreapta şi o luăm pe valea Cicârlăuţ, în amonte, pe un drum forestier. Versanţii împăduriţi se apropie, gospodăriile modeste rămân în urmă. Valea, cu ape puţine şi-a săpat milenar albia în andezituri dure, pe paturi stâncoase compacte, alteori printre grohote negre. Urmează o îngustare, trecem prin incinta unei cariere dincolo de care valea se lărgeşte o vreme. O lizieră bilaterală de salcâmi acompaniază cărpinişul. Ajungem la o fostă cabană silvică, o pepinieră şi un pâlc de molizi.
Continuăm în amontele văii Cicârlăuţului, iar drumul auto-forestier lasă loc unuia de TAF. Valea devine din ce în ce mai accidentat-bolovănoasă. Pe versanţii abrupţi cu făget apăr stâncării andezitice pitoreşti. Mergem pe drumul de TAF ce continuă spre culmea tot mai apropiată din faţă. (dacă spre N până la obârşia văii Cicârlăuţ, pe firul din stânga s-ar ajunge sub vârful Purcăreţ, în şaua ce-l precede). O poiană orientată SV vest se iveşte la dreapta.
Parcurgem tot mai puţin vizibilul drum de TAF către culmea din faţă, orientată N-S, marcată silvic cu bandă roşie. Din culme cotim la dreapta şi suim în vârful dealului. Panoramare de la SE către N, de la îndepărtata Şatra lui Pintea spre vârfurile Mogoşa, Igniş, mai aproape vârfurile Tocastru, Ulmoasa, Piatra Tisei de Nistru, Vârful Triholmuri, Vârful Pietroasa (1200 m) şi in fine, Muntele Mic (1012) din apropierea Vama – Negreşti Oaş.
Creştetul de deal pe care îl atingem după aproape 3 ore de mers e acoperit de o vastă poiană orientată către E-SE având o porţiune descendentă NE, tăiată de un drum de TAF înierbat. În sezon pot fi găsite aici exemplare de ciuperci comestibile piciorul căprioarei (pălăria şarpelui – Macrolepiota sp) iar pe fagii bătrâni colonii etajate de păstrăvi – Pleurotus striatus.
Ne aflăm pe Dealul cu Spini, la 583 m altitudine conform hărţii topo 1:25.000 iar pentru a descinde pe vârful Purcăreţ (625 m) şi el cu poiană dar puţin mai mică trebuie să mergem în continuare către NV. Urmărim prelungirea drumului de TAF ce suie dinspre Valea Mare spre Dealul cu Spini, la început pe curbă de nivel apoi pe culmea largă. Pădurea matură face loc uneia tinere şi nu peste mult apar molizii, apoi pinii plantaţi (numeroase exemplare fiind uscate pe picioare şi doborâte de furtuni). Depăsăm obârşia văii Porcului.
Drumul suie uşor aducând a alee de parc şi un pâlc de pini roşii se iveşte la stânga. După 3 ore şi 30 de minute de la plecare ajungem pe vârful Purcăreţu afectat de exploatarea forestieră masiv (reper trunchiul unui măr sălbatic doborât de furtuni). De aici se poate coborî – spre V – pe Dealul lui Lajos şi Dealul Porcului pentru a ajunge în valea Ilbei şi la moară pe apă funcţionala de pe la 1800, ultima din cele 7 ce măcinaseră odinioară bogăţia de grâne adunate din lunca Someşului. Vârful Mic pare a fi foarte aproape.
După popas, coborâm limba NV a poienii Purcăreţului circa 200 m, ajungem la o veche livadă de pruni, meri şi nuci sălbăticiţi, dăm de o fundaţie iar la dreapta acesteia de ruinele Casei Sandrinei (591 m altitudine). Un pâlc de molid şi douglas se iveşte din făgetul intercalat cu plopi tremurători, jugastri, cireşi sălbatici.
La poalele răşinoaselor şi în capătul unui valău cioplit din stejar se află Fântâniţa Sandrinei, cu scund ghizd de piatră. De aici ţinem un drum de TAF aproape rectiliniu străjuit de molizi, apropiindu-ne de văgaşul liniei de înaltă tensiune ce o ia spre Nistru. Înainte de-a ajunge sub aceasta cotim la dreapta pe o culme descendentă, având spre N obârşia Vălcelului Şteampului, afluent dreapta al Văii Mari.
Coborâm până la o înşeuare şi o culme accentuat ascendentă în faţă care se ocoleşte pe curbă de nivel stânga. Făgetul face loc treptat stejarului de pe partea sudică a versantului, la poalele acestuia se iveşte un vast afiniş. Versantul abrupt, la poale cu grohote, conduce spre Vălcelul Şteampului. Un foarte abrupt picior al acestuia atinge malul drept al Văii Mari aproape de confluenţa cu valea Runcului (în mal stâng).
Continuăm de aici în amontele Văii Mari şi ajungem la o mină apoi, suind Piciorul Nucuţ la Poiana Neamţului, Izvorul Sălhij, sub Vârful Arşiţa Mare (863 m) şi Vârful Văgaş (874 m). O jumătate de ceas trebuie mers de la Casa Sandrinei până în Valea Mare, dar de aici până la gara Cicârlău mai sunt de parcurs 7 km. (Imediat din dreapta, acompaniată de un drum forestier, coboară valea Baba Griga debutând sub Casa Sandrinei pe care, dacă se doreşte, se poate coborâ lejer – reper o veche galerie de mină.)
Valea Mare se deschide treptat, fiind flancată de molizi, locurile cu înguste pajişti de luncă se înmulţesc şi apar locurile de picnic dragi cicârlăuanilor. Versantul stâng e tot mai abrupt, stâncos accidentat, cu o veche galerie de mină, mai apoi în el se iveşte deschiderea aparentă a unei grote. Versantul drept e punctat adesea cu poieni şi mesteceni, tăiat de pâraie ce şi-au croit albiile prin andezituri.
La stânga apare Cariera de andezituri Gorun apoi valea se lărgeşte, apare o solitară gospodărie. La dreapta drumului, aproape de casă, e un mic eleşteu- fostă crescătorie de crapi a silvicilor. Curând ajungem în Cicârlău, trecem pe lângă câteva case tradiţionale cu timpanul frumos traforat în scândură de brad şi cu stâlpi de stejar modest ornamentaţi susţinând prispa îngustă, cu vii pe versanţii sudici, şuri trainice şi grajduri pentru vite.
Biserica cu turla bulbucat-argintie rămâne pe dreapta, trecem pe lângă mini parcul central apoi pe la Primărie admirând spre SV Dealul Şindilitu şi zona Cicârlău Vii.
