Parcul Național Munții Rodnei: Din Borșa Fântâna, în Rezervația Piatra Rea

Traseu: Borșa Fântâna – borvizul La Păcură - cascada inferioară a văii Păltinișu - Rezervația Piatra Rea

Obiectiv: Borșa Fântâna – borvizul carbogazos-sulfuros numit La Păcură; Rezervația Piatra Rea – Parcul Național Munții Rodnei, bisericile de lemn din secolul XVII cu hramul Sfântul Nicolae din Săliștea de Sus (a Bâlenilor și a Nistoreștilor)

Localizare: Maramureș, Borșa – zona Fântâna, Parcul Național Munții Rodnei și orașul Săliștea de Sus de pe Valea Izei

Itinerar: Baia Mare – Cavnic – Bârsana – Săliștea de Sus – Moisei – Borșa – 150 km

Marcaj turistic: -

Tip traseu: drumeție peisagistico-istorică

Grad dificultate: ușor

Echipament necesar: adecvat anotimpului; pentru grohotele calcaroase din Rezervația Biserica Piatra Rea obligatoriu bocanci aderenți și bețe de trekking – pantă accentuată cu roci grohotos-instabile

Lungime și durată: traseul din Borșa Fântâna La Păcură și în continuare la cascada inferioară a văii Păltinișu, Piatra Rea – Biserica Piatra Rea cu retur pe Valea Rea – valea Cimpoiasa presupune 5-6 ore și 6-7 km; pentru întreaga excursie, incluzând deplasarea în/ din Borșa Fântâna și vizitarea celor 2 biserici de lemn cu hramul Sfântul Nicolae din Săliștea de Sus, cu întoarcerea în Baia Mare pe Valea Izei, sunt necesare 10-12 ore

Diferență de nivel: circa 600-650 m

Recomandări: harta turistică Munții Rodnei – Editura BelAlpin București sau harta turistică Borșa

Avertismente: protejați flora din Rezervația Piatra Rea; nu-i escaladați pereții – brânele – țancurile calcaroase – risc de accidentare;

Căi de acces: din orașul Borșa pe DN 18 spre Borșa Poiana până în Borșa Fântâna, de acolo în amontele văii Fântâna și apoi a văii Cimpoiasa și valea Păltinișu spre Piatra Rea

Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Borșa – Complexul Turistic; autoturism personal

Sugestii de cazare: hoteluri și pensiuni din Borșa Fântâna; cort

Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare spre Borșa via Baia Sprie – străvechiul Fisculaș – Cavnic – Valea Cosăului până în Călinești (admirăm în drum biserici de lemn, case tradiționale maramureșene, vâltori și un heleșteu). De acolo o luăm prin Văleni spre Bârsana, continuând în amontele Văi Izei (lăsăm la stânga vestita Mănăstire Bârsana și mai jos, în sat, biserica de lemn, monument istoric UNESCO – Sfânta Paraschiva). Din Săcel urmărim șoseaua la stânga, către Moisei și Borșa, pe parcurs Muncelu Râios, Pietrosul Rodnei și cele două vârfuri Buhăiescu Mare și Mic concurând în pitoresc și semeție cu Toroiaga – Capra – Lucăciasa, Măgura și apoi Podu Cearcănului și Cearcănu din Parcul Natural Munții Maramureșului aflate vizavi, peste râul Vișeu.

Traversăm orașul Borșa urmărind DN 18 ce suie spre Borșa Fântâna și Pasul Prislop dar la intersecția spre Complexul Turistic Borșa o luăm în dreapta, continuând în amontele văii Fântâna încă aproximativ 1 km, până la obârșia ei rezultată din confluența văii Cimpoiasa cu valea Zănoaga (care coboară de la Cascada Izvorul Cailor – traseu turistic marcat cu triunghi roșu, trecând prin fața Carierei de marmură dezafectată). De aici începe excursia spre borviz, cascada inferioară a văii Păltinișu și Rezervația Piatra Rea.

Continuăm pe drumul pietruit în amontele malului geografic stâng al văii Cimpoiasa, trecem pe lângă gospodării tradiționale borșene intercalate cu altele noi și case/ cabane de vacanță. În dreapta apar fânețele, sălașe de vărat, gospodării muntenești și șopruri pentru fân dar și stâlpii telegondolei (nefuncțională încă) suind de la stația plecare, de pe malul stâng al văii Vișeuț, prin Prisăci spre Fața Meselor – Buza Dealului la stația sosire din zona N a Păltinișului (1773 m vârful Păltinișu).

În continuare spre stânga se vede Păltinișu – versantul său E-NE abrupt dinspre valea Păltinișu, Cimpoieșul separând-o de Valea Rea, Piatra Rea și mai departe, spre SE, Râpa Piatra Rea. În dreapta rămâne o ultimă gospodărie mare cu o păstrăvărie dezafectată. Imediat apare o răspântie unde ținem varianta din dreapta suind spre fântâna cu borviz (la întoarcere vom coborî pe cea din stânga, de peste valea Cimpoiasa).

Drumul pietruit suie și lasă în stânga valea Cimpoiasa, un gater cu mic depozit cherestea plus o imensă haldă de rumeguș. Imediat abandonăm drumul, continuând înainte, apoi la stânga-costiș, traversăm o fâneață cu parcele mici de cartofi și jirezi pentru fân, intrând într-o limbă de pădure. Trecem peste un pârâiaș după care poteca suie traversând o scurtă zonă mocirloasă cu izvoare carbogazos-sulfuros-feruginoase. În dreapta lor e fâneața iar la stânga păduricea de foioase și conifere.

După circa 20-30 minute ajungem pe micul platou al fântânii La Păcură. Emanațiile gazoase-ușor sulfuroase ale acesteia se simt de la distanță iar de la circa 10-15 m se aude bolboroseala apei, clocotind parcă. Borvizul La Păcură este apreciat nu doar de borșeni ci și de către turiști (în Borșa Fântâna mai sunt două izvoare cu borviz dar cu un conținut feruginos mai accentuat, unul într-o fântână cu buturugă de stejar, cealaltă într-un ștuț de sondă pentru prospectări geologice).

O potecă se strecoară prin desetul molidișului tânăr pe direcția E, traversează o zonă mocirlos-feruginoasă, iese într-o fâneață cu un șopru pentru fân iar mai sus și-n dreapta, o gospodărie muntenească pitorească de vărat. De aici se văd Păltinișu, Cimpoieșu, Piatra Rea și Râpa Piatra Rea iar diametral opus Toroiaga și mai spre E Podu Cearcănului și Cearcănu.

Urmărim descendent poteca ce duce la drumurile de car/ TAF ale văii Cimpoiasa (rezultată prin apropiata confluare a Văii Rea cu valea Păltinișu). Variantele paralele de drumuri de car, ulterior și de TAF, pot deruta aici turiștii. Ținem varianta directă, pe alocuri cu fir modest de apă, iar de la confluența Văii Rea (în stânga) cu valea Păltinișu continuăm în sus, chiar prin talvegul bolovănos-accidentat al acesteia sau pe poteca pastorală discontinuă.

Panta se accentuează, la stânga apare un versant grohotos-fin abrupt, cu aspect de haldă, cu potecă ce suie alert la stânga. Pentru a vedea cascada-jgheab înspumat continuăm înainte. Panta sporește și imediat apare un prag al văii, cu o cascadă mică și eșarfe diafane de apă scurse pe marne și flischuri sur-negricioase. Deasupra lor se vede capătul alb-înspumat inferior al cascadei oblice, înclinată la circa 35-40 de grade. Ajungem la a doua zonă de versant-haldă grohotoasă în stânga, cu un drum de TAF spălat de torente pe care vom continua către Rezervația Științifică Piatra Rea după prealabila vizitare a cascadei.

La cascadă suim prin stânga văii Păltinișu, cu excesivă prudență, depășim aproximativ 50 m de teren extrem de accidentat-aluvionar, cu praguri blocate de răgălii și bolovani calcaro-metamorfici foarte alunecoși datorită mâzgăi și permanentei umezeli. Cascada are circa 8-10 m lungime, lățimea de 0,8-1,0 m și impresionează prin fuiorul său alb-înspumat violent tăiat,ca o covată îngust-oblică adâncă, în calcarele marmoreene.

După ce coborâm la drumul de TAF folosit ca potecă suim circa 150 m susținut pe malul geografic stâng al Văii Rea apoi continuăm lejer prin plantația de molid traversată de drumeagul îngust, înierbat. Poteca se îngustează și ajunge la talvegul modest (înafara perioadei de topire a zăpezii sau după numeroase averse consistente – habitat de urși).

După circa 1 oră și 30 de minute de la debut ajungem sub Piatra Rea (1697 m altitudine maximă) în baza conului de avalanșe de pe malul geografic drept al Văi Rea. Aici, în perioada iunie – august împresionează sutele de omagi – Aconitum sp. albaștri cerneală atât de denși și exuberanți că par a fi fost semănați.

Abandonăm Valea Rea ce suie la dreapta trecând prin fața unei stâne și apoi prin fața Pietrei Rândunelelor (Piatra Roșie), mai apoi prin cea a Râpei Piatra Rea, spre obârșia din grohotele masive, șistos cristaline, de sub Curmătura (Șaua) Galațului – 1931 m altitudine.

Suim pe conul grohotelor depuse de avalanșe, treptat înierbate și acaparate de molidișul tânăr, spontan, mur și zmeuriș. Din start apare flora calcarofilă, extraordinară și diversificată de primăvara până pe la finele lui august, pe alocuri afectată și distrusă de pășunatul ilegal, schimbarea PH-ului favorizând instalarea oportunist-agresivelor, numeroase, urzici în detrimentul speciilor botanice valoroase și rare. Nu există o potecă pastoral-turistică spre Biserica Pietrei Rea aflată la stânga culoarului grohotos abrupt.

În dreapta se desfășoară abrupturile alb-sure, cu brâne, turnuri și vâlcele abrupte cu săritori ale Pietrei Rea – expuse S-SV, în umbră dimineața dar scăldate-n soare după ora 11 (toamna). În consecință urcușul pe grohotiș se face șerpuind atent printre molizii tineri și vechile trunchiuri ale molizilor maturi frânți de avalanșe dar și printre parșiv ascunșii bolovani sub vegetație/ mușchi. Treptat peretele-amfiteatru al Bisericii se dezvoltă iar turla ascuțită e-n sus și la dreapta.

Florile de colț sau florile reginei - Leontopodium alpinum apar și înfloresc nu doar pe brânele peretelui vertical ci și pe grohote, uneori solitare, alteori în mănunchiuri-fiind din nefericire culese și comercializate de păstori dar și de către turiștii mitocani. Urechelnițe, omagi albaștri sau galben pal, ciulini ciclamen sau galben pal, angelică, garofițe barba ungurului, campanule diferite alături de numeroase alte, valoroase și rare, specii botanice acaparează în sezon aceste locuri accidentate de o sălbăticie și un pitoresc cu totul deosebit.

Panorama cuprinde Biserica, Valea Rea, Păltinișu, Cimpoieșul, un colț al Putredului Galațului, Piatra Rândunelelor și Râpa Piatra Rea. Odinioară zona Piatra Rea reprezentase un habitat al cervidelor, urșilor și al caprelor negre dar braconajul de după 1989… În prezent doar pițigoii, codobaturile, cintezele și corbii animă zona.

Se poate sui, cu grijă, pe lângă Biserica Pietrei Rea (1250-1350 m altitudine conform GPS în baza peretelui acesteia) pentru a ajunge într-o șa cu molidiș spontan/ dens al acesteia și de-acolo, prin dos (NE-N) la un țanc calcaros cu belvedere spre Borșa Fântâna și Prisăci sau, suind încă 1 oră și 30 de minute – 2 ore pe grohote și culoarul de avalanșă. depășind succesivele praguri calcaroase, se iese pe Podu Cailor (cu un aven explorat de Clubul Speo Montana Baia Mare și alții) și-n continuare în Zănoaga Cailor ori pe Muntele Cailor (cu variante de ieșire în Șaua Știol sau pe Bulevardul Rodnei – Șaua Gărgălău).

Întoarcerea o facem pe traseul de urcare dar ajungând la un pasaj prin vadul Văii Rea continuăm pe malul geografic drept ale acesteia după care urmează un prag abrupt și de-acolo, lejer, la obârșia văii Cimpoiasa și-n cele din urmă la cea a văii Fântâna. Îmbarcare și plecare spre Moisei – Săcel – Săliștea de Sus. Aici merită vizitate cele două biserici de lemn cu hramul Sfântul Nicolae ctitorite de familii diferite de nemeși (nobili) maramureșeni în secolul XVII. Cea a Bâlenilor (sau a Bulenilor conform unui indicator turistic) e pe malul geografic stâng al Izei și e caracterizată (conform panoului info de la intrare) de absida poligonală-decroșată-naosul cu boltă semicilindrică, pronaos cu tavan iar deasupra acestuia turla ascuțită, șarpanta cu poale duble acoperită cu draniță, un gol cu arcade și un pridvor supraetajat către V. În pridvor atrage atenția o frumos pictată cruce de lemn, de pe la 1936, cu Iisus răstignit.

Impresionantă panorama din acest sit asupra relativ recent declaratului oraș Săliștea de Sus, Pietrosu Rodnei și vârfurile Buhăiescu Mare și Mic. În apropiere e biserica mare, zidită, cu turle argintii. Cealaltă biserică cu hramul Sfântul Nicolae, a Nistoreștilor, se află în centru și pe malul geografic drept al Izei, deasupra altei biserici zidite, mari, cu turle de asemenea argintii, în situl Gruiul Rusului. Conform specialiștilor aceasta e unica biserică de lemn-monument istoric – cu dublă turlă din Maramureșul Istoric – ea a fost ridicată la 1650 probabil iar la retragerea pustiitoare a tătarilor pe Valea Izei spre Pasul Prislop, în 1717, ar fi fost aprinsă de aceștia dar salvată de o localnică ascunsă care a stins focul intervenind la timp cu găleți de apă. Această biserică, de asemenea cu șarpanta cu poale duble și panoramă splendidă spre comunitate dar și Munții Rodnei, a fost restaurată în 1965 și 2001.

De aici ne retragem spre Baia Mare via Bârsana – Văleni – Valea Cosăului – Budești – Baia Sprie, traversând o impresionantă latură a Maramureșului Istoric și-n final a Fisculașului.

Alte trasee si atractii turistice:

Munții Rodnei (Borșa): Pe Pietrosu Rodnei Munții Rodnei: Tura la rododendron și gențiene în Parcul Național Munții Rodnei prin Pasul Prislop – Șaua Stiol – vârful Oncului, vârful Gărgălău – Tăul Știol Munții Rodnei: Din Borșa Pietroasa pe Piatra Albă, Corhele Pietrosului și Pietrosu Rodnei cu retur pe la Tăul Iezer Parcul Național Munții Rodnei: Borșa – Picioru Moșului – Pietrosu Rodnei