Defileul Lăpușului (Buteasa Pod): La Cetatea Chioarului pe la gura văii Grajdului
Traseu: La Ziduri – gura văii Grajdului – Cetatea Chioarului
Obiectiv: Ruinele cetății medievale a Chioarului abordate dinspre S – Buteasa Pod – gura văii Grajdului – Defileul Lăpușului – direct spre N, pe un vâlcel accidentat, deosebit de abrupt, fără potecă, flancat de custuri stâncoase șistos cristaline
Localizare: Maramureș, Defileul Lăpușului – flanc geografic stâng, Țara Chioarului – Buteasa Pod
Itinerar: Baia Mare – Remetea Chioarului – Berchez – Ciolt – Buteasa Pod – circa 42 km
Marcaj turistic: -
Tip traseu: agroturistic; cultural-istoric
Grad dificultate: dificil urcușul vâlcelului abrupt, înclinat la aproximativ 50-60 grade, cu vegetație, grohote, doborâturi de vânt și huci de corni și curpeni
Echipament necesar: adecvat anotimpului; obligatoriu bocanci aderenți și bețe de trekking
Lungime și durată: 6-7 km, 4- 4 ore și 30 de minute (la care se adaugă accesul dinspre/ înspre Baia Mare)
Diferență de nivel: circa 300 m
Recomandări: harta turistică Defileul Lăpușului – atenție, pe aceasta nu apare poteca, posibilă cale de acces, de la Buteasa Pod în avalul râului Lăpuș pe malul stâng nici cele două poieni-fânațe din lunci
Avertismente: habitat de vipere; în zonă au fost văzuți urși
Căi de acces: din dealul Cioltului în avalul văii Cărbunăriștea la Buteasa Pod, de acolo pietonal
Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Ciolt; autoturism personal; mountainbike
Sugestii de cazare: cort
Descriere traseu:
De la locul de adăpare a vitelor la valăul străvechi din locația La Ziduri, din dreapta văii Cărbunăriștea, lăsăm spre dreapta drumul pietruit ce duce la podul de beton peste râul Lăpuș (în continuare spre Codru Butesei, Preluca Nouă, Copalnic Deal), urmărim varianta mai îngustă din stânga, trecem pe lângă câteva case de vacanță și holde înguste din lunca malului stâng al Lăpușului.
Parcurgem circa 150-200 m prin talvegul pietros al unei văi modeste și ieșim pe drumeagul cu arini în dreapta, marcând apariția râului. O gospodărie solitară prosperă, ordonată (a familiei Moroșan Ionuc) se află chiar la confluența văii Grajdului – în albia căruia apar șisturi cristaline și micașisturi cu cristale de granați, cu râul Lăpuș. Menționăm că un drum de car suie în amontele văii Gradjului – aproape seacă exceptând perioadele ploioase – ieșind într-o șa spre NV –posibila locație a grajdurilor ce deserviseră în Evul Mediu Cetatea Chioarului.
De la gura văii Grajdului mergem în avalul râului Lăpuș urmărind un vechi drum de căruțe ingenios trasat pe curbă de nivel pe malul stâng, împădurit cu foioase (dominant gorunul, carpenul și jugastrul). Drumul taie două lungi poieni succesive cu fânațe după care dispare. Deplasarea se face foarte aproape de arinii malului Lăpușului, uneori chiar pe talvegul acestuia, ba bolovănos, ba placat cu imense lespezi șistos cristaline, ori micașisturi. Lăpușul are aici albia lată de circa 25 – 45 m, îngustările datorându-se stâncăriilor versanților extrem de abrupți.
În circa 45-50 minute de la debut și parcurgerea a aproximativ 2 km pe malul râului, lăsând în vreo două rânduri spre stânga stâncării semețe, ascunse de pădure, vizibile doar când ajungem sub ele, privind în avalul Lăpușului remarcăm: malul stâng, împădurit, devine foare abrupt, stâncăriile sur-ruginii coboară spre râu cresc în volum și se înmulțesc, un picior stâncos-custuros plonjează înspre albie făcând imposibilă continuarea deplasării.
Sus și la stânga, la capătul acestei stâncării, împădurită cu goruni și jugaștri, e Cetatea Chioarului (zona N-NE-E) prima nostră țintă – ca reper, din undele puțin afunde vara și-n perioadele secetoase, răsar uriașe blocuri stâncoase intens șlefuite, chiar la capătul acelui picior stâncos inaccesibil. Chiar înaintea acestui picior stâncos plonjant în râul Lăpuș, la stânga, se conturează un vâlcel-torent abrupt, larg în bază de circa 20-25 m, îngustat spre obârție la 3-4 m, bilateral flancat de stâncării șistos cristaline, stâncăriile din dreapta (NE-E) fiind mai mari, impresionante.
Vâlcelul, pe care-l urcăm în scurte serpentine, e invadat de urzici, salvie sălbatică, sute de ardeieși sau păpălăi – Physalis alkegi – cu fructe cărămizii de forma unei bace (comestibilă), punctat de rare siluete de carpeni maturi și un paltin gros, mai apoi, spre N – la obârșie, doborâturile de vânt ascund grohotele alunecoase din care cresc o mulțime de viguroși corni înlănțuiți de lianele groase ale curpenilor.
Uneori vâlcelul pare a se închide ca un inexpugnabil cerdac stâncos din Munții Apuseni ori din Piatra Craiului dar, din fericire, se poate ieși fără probleme și riscuri din el pe platoul cu lespezi stâncoase al Cetății Chioarului, la S și la circa 30 m de clădirea de piatră a fostei camere de gardă de la poarta N a cetății – după un parcurs de 1 oră și 45 de minute – 2 ore de la startul excursiei.
După meritatul, scurt, popas, vizităm Cetatea Chioarului (zona NE-E-SE) și dăm peste șanturile de apărare, zidurile de piatră, pe alocuri și cărămidă, prăbușite (în primul rând datorită canonadei armatei imperiale austriece care nu dorea ca cetatea să rămână în mâinile imprevizibililor, facil trădătorilor, nobili maghiari care ar fi putut-o ulterior utiliza împotriva lor, apoi și datorită scurgerii a mai bine de trei secole de la acel nimicitor eveniment); se mai văd fragmente de încăperi cu ziduri de piatră, un fel de puț, posibil bolta prăbușită a unei încăperi/ pivnițe; cel mai bine se conturează valurile – șanțul de apărare în zona NE-E, în zona N, respectiv E-SE-S acesta nefiind necesar, stâncăriile versanților abrupți zădărnicind orice tentativă de abordare/ invazie din acele direcții. Mai trebuie remarcate în această zonă a cetății – probabil cuibul forte de apărare a nobililor cetății – fragmentele de calcaro-gresii cioplite, folosite în scop decorativ ca și coronamente ale zidurilor, poate și în zona ferestrelor – acestea zac acum aruncate, multe din ele fiind invadate de mușchi.
Revenim spre restaurata-îndoielnic, din perspectivă arhitectural-istoric (afirmă unii specialiști) clădire de piatră a camerei de gardă de la poarta N-NV a Cetății Chioarului după care deplasarea o facem pe culmea V-SV, unde descoperim grămezi de piatră, cărămidă, odinioară se găseau și fragmente de coronamente calcaro-gresoase cioplite, unele cu înscriusuiri latine, invadate de mușchi, fragmente de ziduri și încăperi chiar la V de poarta principală.
Cea mai mare zonă de zid de piatră poate fi văzută în partea SV și V a cetății; acolo se mai conturează și o porțiune largă, afundă, a șanțului de apărare. Jugaștrii, cornii, carpenii, păduceii și măceșii au pus în mare parte stăpânire pe vestigiile Cetății Chioarului, treptat înghițindu-le, fărâmițându-le, prezența acestora împietând și asupra șanselor de plonjare-scrutare spre Dealul Hijii – Pădurea și Poiana Hija, respectiv Codru Butesei la N, Berchezoaia – îndeosebi zona La Teglă (unde se confecționaseră cărămizile necesare amenajării cetății odinioară), nu și a vârfului Colnice – 461 m, chelios, cu alură de claie, ivit spre N .
Culmea SV a Cetății Chioarului are cota 370 m alt și după o înșeuare oferă în dreapta perspectiva spre Berchezoaia – Valea Tăului și în finalul ei, pe flancul geografic stâng –apropiata Biserica Vacilor – deasupra ei – mare – Pădurea Mesig – dominată spre S de gorunet. La NV e vârful Ciolt – 455 m (cu relee – în drumul din Ciolt către Buteasa acesta rămâne la stânga). La SE e Custura și culoarul modestei, dar spectaculoasei, văi Custurii – afluent drept al râului Lăpuș, la S se vede Poiana Săsmărel și Vadu Lupului.
Pentru a reveni la gura văii Grajdului și pe malul stâng al Lăpușului aval de Buteasa Pod, după ce vizităm vestigiile Cetății Chioarului ne deplasăm pe culmea înșeuată pe direcția SV, având în dreapta zona colinară cu fânețe, la stânga gorunetul matur ce coboară până la râul Lăpuș și poteca pe care ne-am deplasat cu câteva ore-n urmă.
În final culmea coboară vertiginos spre un drum de car și apoi în valea Grajdului, cu alt drum de car. De aici până la valăul de adăpare de La Ziduri – valea Cărbunăriște sunt de parcurs lejer doar câteva sute de metri pe drumul pietruit flancat de pruni.
