Defileul Lăpuşului: Aspra – Valea Rea – Cetatea din Dealul Corbului
Traseu: gospodăria învăţătorului Bodea din Aspra – valea Rea - Cetatea din Dealul Corbului – Dealul Corbului -
Obiectiv: Defileul Lăpuşului aval de Custura Cetăţelei – Piatra Ciutei şi Dl.Corbului-zona așa numită Cetatea din Dl.Corbului, sălbatica Vale Rea ante confluența cu râul Lăpuş aval de La Mese – Sălniţa, gospodăriile tradiţionale din Dealul Corbului, Valea Rea Superioară – străvechi instalaţii hidraulice (moară, vâltoare, microhidrocentrala lui Sorin din Deal)
Localizare: Maramureş, Defileul Lăpuşului – versant drept (nordic) – Dealul Corbului - Dealul Zvârdini -
Itinerar: Baia Mare – Copalnic – valea Domoşa – Copalnic Deal – Preluca Nouă – Aspra – 35-40 km/sens
Marcaj turistic: inexistent
Tip traseu: excursie în circuit
Grad dificultate: mediu spre dificil la traversarea zonei inferiaore a Văi Rea între Aspra – Staurul de Piatră – Cetatea din Dealul Corbului
Echipament necesar: adecvat anotimpului, obligatoriu bocanci cu talpa profilat aderentă şi beţe de trekking, nu strică şi o cordelină pentru asigurarea la coborârea din Aspra în talvegul foarte accidentat al Văii Rea
Lungime şi durată: 5 ore si 30 de minute – 6 ore, 10-12 km
Diferenţa de nivel: 300-350 m
Recomandări: circuitul de realizat de către turişti exeperimentaţi sau împreună cu un bun cunoscător al zonei pentru a evita dezorientarea facilă în zona Valea Rea, Staurul de Piatră, Valea Stânjerilor – Dealul Corbului; vezi harta Ţara şi Defileul Lăpuşului
Avertismente: versanți stâncoşi-prăpăstioşi, risc major de derapare şi accidentare; la Cetatea de Piatră nu vă expuneţi pe belvederile suspendate-risc de accidentare mortală
Căi de acces: din Aspra, pe la gospodăria învăţătorului Bodea sau din Dealul Corbului – dinspre gospodăria lui Marin din Deal; după construirea podului peste râul Lăpuş e posibil accesul dinspre Sălniţa via Dealul Corbului
Mijloace de locomoţie: autoturism personal sau curse autobuz din Baia Mare spre Târgul Lăpuş (până în Copalnic, de acolo pe jos)
Sugestii de cazare: cort, localnici
Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare spre Copalnic, de acolo la dreapta-n sus, spre obârşiile văii Domoşa care şi-a tăiat albia printre versanţii şistos cristalini, pe alocuri calcaroşi. Dealul Mănăşturului, cu răzleţele-i gospodării muntene specifice Ţării Chioarului, rămâne la stânga drumului. Curând admirăm arhitectura tradiţională a răzleţitelor gospodării din Copalnic Deal.
Continuăm pe drumul judeţean pietruit spre Preluca Nouă, cotind stânga (înainte drumul duce în Codrul Butesei şi cu o deviere la stânga în Aspra; varianta din dreapta duce spre Întrerâuri – râul Cavnic şi în final în Coaş. În dreapta rămâne aşa-zisa poartă maramureşană cioplită-n lemn, precedând ţintirimul bisericii cu turle argintii concurată de câţiva falnici molizi din Preluca Nouă. În dreapta e obârşia Văii lui Crăciun ce afluieşte în malul drept al Lăpuşului separând Aspra (vest) de Dealul Corbului (est).
Mergem pe drumul îngust până la capăt, adică în dreptul gospodăriei învăţătorului Bodea, străjuită de pruni. Privind spre vest pare a avea doar la o aruncătură de băţ biserica cu turla argintie a bisericuţei ortodoxe din Aspra, o alta, mai nouă şi mai zveltă, greco-catolică, ridicată de vreo trei ani, e sus, la nord-vest, în Dealul Piţigăi din hotarul dintre Preluca Nouă-Aspra şi Codrul Butesei (ambele excelente repere în frământatul relief care caracterizează zona).
Dacă ajungeţi până aici cu autoturismul acesta se abandonează aici. La est de gospodăria învăţătorului Bodea mai e doar casa lor care ţine de Aspra de sud-est, tot spre est e o vale fără nume apoi sălbatica şi afunda vale Rea, dincolo de aceasta valea Stânjerilor (Stejarului, şi nu Finişului cum e trecut pe harta topo, nici a Afinişului, deoarece Afinişul e toponimia unei feţe de deal de la obârşia văii Stejarului, în sud-estul Prelucii Noi). Dincolo de Valea Rea, către est, încep gospodăriile răzleţe din Dealul Corbului.
Continuăm spre est şi trebuie să traversăm valea Porcului pentru a ajunge în culmea N-S pe care s-a amenajat în 2006 Drumul Sapardului – dinspre Copalnic Mănăştur spre Dealul Mănăşturului – tangent vest Prelucii Vechi – Dealul Corbului racordat prin Sălniţa drumului judeţean Văleni – Peteritea – Vima Mică – Boiu Mare – Mesteacăn şi de-acolo cu şoseaua naţională Cluj Napoca – Baia Mare.
Mergem spre capătul drumului pietruit lăsând în dreapta o îngrijită gospodărie. Ţinem apoi culmea spre sud şi ajungem curând la o şură tradiţională. Drumul de căruţă urmează culmea SV. Se iveşte o a doua şură cu un corn alături. La dreapta e un vâlcel arid, cu hăţaş de spini, păducel şi porumbari, mai jos mesteceni, carpeni şi o salcie mare. În faţă atrage atenţia o custură cascadată de stânci de pe malul stâng al Lăpuşului.
Continuăm pe culme. Făgetul face loc treptat gorunetului matur şi şisturilor cristaline prezente sub formă de uriaşe blocuri sau plăci suprapuse, drapate cu muşchi. Se aude Lăpuşul curgând zgomotos la vreo 150 m dedesubt.
Mergem pe culmea tot mai accidentată şi ajungem la două succesive puncte de belvedere plasate pe niveluri diferite către râul Lăpuş. De aici nu se poate coborî spre sud, piciorul devenind extrem de stâncos/ impracticabil fără mijloace sumare de asigurare alpină. La stânga, abia perceptibilă, curge valea Rea.
Privind înspre amonte vedem linia dreaptă dar scurtă a Lăpuşului dar după vreo 150-200 m malul său drept e impracticabil datorită coborârii unui picior custuros, aproape vertical, până în undele apei. Obiectivul geologico-peisagistic vizat apare privind către SE, sub forma unui zid de piatră crenelat botezat de localnicii Asprei şi Dealul Corbului Cetatea din Dealul Corbului, spre deosebire de formaţiunea custuroasă ca o imensă creastă de cocoş, de la vărsarea văii Morilor în Lăpuş, numită Custura Cetăţelei, din amonte de pod Sălniţa.
Pentru a ajunge la Cetatea din Dealul Corbului există trei variante: coborârea versantului drept extrem de accidentat, înclinat la 45-30% al Văii Rea şi continuarea în amontele malului drept al Lăpuşului până la piciorul stâncos; coborârea în albia Văii Rea şi urcuşul imediat pe accidentata contrapantă placată cu lespezi înverzite de muşchi, a malului său stâng; abordarea pe la obârşiile văii seci şi fără nume, apoi ale Văii Rea şi valea Stejarului pentru a coborî în final pe culmea împădurită spre o poieniţă cu belvedere către Podireiul Sălniţei, acolo unde e amplasată biserica acesteia, ceea ce presupune un ocol extraordinar.
Se poate însă opta şi pentru abordarea brutal-directă. Astfel, de la belvederi se continuă spre NE de-a coasta şi uşor descendent pe poteci de sălbăticiuni. Stâncăriile şistos-cristaline (micaşisturi strălucind orbitoare-n soare) se înmulţesc pentru a lua aspectul unui picior de munte cascadat, pe alocuri acoperit cu smocuri de părul porcului – Nardus stricta şi feriguţe. Valea Rea se vede e extrem de bolovănoasă, cu praguri, repezişuri şi marmite sclipitoare, din ce în ce mai aproape.
Deplasarea precaută se face pe firave poteci-brâne nu mai late de 15-18 cm, cu riscul alunecării pe versant până în talveg. Dacă nu se poate coborî în albie se suie puţin spre culme pe un picior stâncos după care se face o traversare precară spre NE ajungând la un larg vâlcel. Aici apare covata unei cascade lungă de circa 35-45 şi înclinată la 35-40%, pe roci bej-ruginii.
Se coboară în mici serpentine în valea Rea, pe malul drept al vâlcelului cu cascadă, depăşind zone cu şisturi şi doborâturi de vânt. Trei volte abrupte-scurte, ca un fel de cristiane peste lespezi instabile, şi după 1 oră şi 30 de minute de la plecare se atinge malul drept al văii Rea, continuând spre amonte.
Vizavi, din versantul stâng al văii Rea înclinat la 35-45 %, printr-o albie de grohote spurcate, curge un cascadat pârâu cu obârşia la Staurul de Piatră. (Nu e recomandabilă coborârea – vreo 100-150 m – spre confluenţa văii Rea cu Lăpuşul fiindcă ar trebui surmontate săritorile, cascadele şi afundele marmite strânse-n chingi de lespezi şistos-cristaline căptuşite gros cu muşchi).
Mergem înspre amontele Văii Rea urmărindu-i prin albia accidentată imprevizibilele meandre, fuioarele şi repezişurile, micile canioane, malurile devenind veritabile coveţi stâncoase impracticabile printre care năvăleşte, ca-ntr-un natural canal de fugă, o impresionantă cascadă.
Abordăm malul stâng, suind către culmea cu făget rar, situându-ne astfel la 15, 25, 50 m de-asupra văii Rea, ajungând la relieful stâncos grohotos haotic (aminteşte de valea Rea din Retezat) după care ieşim pe o culme cu rarişte – suntem la Staurul de Piatră. Privind retrospectiv spre N-NV se vede ca o jucărie şura pe lângă care am trecut anterior.
Scurt popas după scurgerea a 2 ore de la debutul turei. Pentru a atinge Cetatea din Dealul Corbului (culmea), trebuie să coborâm alt versant stâncos-accidentat, malul drept al văii Stejarului (eronat trecută valea Finişului pe harta topo), apoi trebuie să suim versantul la fel de abrupt/arid/stâncos pentru a atinge culmea orientată E-SV care conduce pe o largă potecă pastorală la Cetatea din Dealul Corbului (zidul stâncos).
Trei ore ne trebuiesc pentru atingerea obiectivului. Privind spre S apare un colţ mic din Sălniţa şi o biserică cu turla argintie, la E-SE ultimele gospodării din Dealul Corbului ce preced coborârea în lunca râului Lăpuş la podul de beton. Dincolo de Lăpuş, spre S-SV, pădurile de fag şi carpen lasă loc poienilor largi ce preced Româneştiul, adică La Cristea, la pădure, in fine la V, podişul din zona Boiului Mare – Dealul Mesteacăn tăiat de magistrala liniei electrice de înaltă tensiune venind dinspre Tihău – Surduc.
Spectacolul magistral e sub noi. Panoramăm suspendaţi deasupra râului Lăpuş pe lespezi-belvedere la circa 150-200 m (comparaţie posibilă cu Balcoanele I-IV ale Cetăţilor Ponorului sau belvederile Cheilor Galbenei din Apuseni). Bucla în U a râului Lăpuş e dublă aici, Râul fiind obligat de rocile dure la două succesive flexări majore.
Ne deplasăm pe culmea tot mai îngustă spre Cetatea din Dealul Corbului, adică debutul pereţilor stâncoşi verticali dispuşi în două inegale trepte, primul de vreo 12-15 m, cel superior de vreo 35-45 m, crenelat. Se poate continua fără risc prin spatele (N-NV) Cetăţii către o înşeuare şi de acolo sui pe vârful unui muncel împădurit, custuros-accidentat şi inaccesibil spre SE. Dar asta nu e totul, malul stâng al Lăpuşului, opus celui pe care ne aflăm, prezintă trei picioare stâncoase dure, povârnite, botezate La Mese, practicabile cu maximă prudenţă dinspre Sălniţa.
După popas mergem pe culme înapoi şi dăm de un drum pastoral ce se angajează spre NE. Continuăm însă pe poteca largă către E-SE pentru a ajunge în poieniţă. De aici putem admira spre SV Cetatea din Dealul Corbului, întreagă, susţinută de contraforţii impresionanţi de piatră. Doar de aici se poate panorama înspre aval şi stâncăriile ameţitoare ale Scăruţa Asprei ce descinde spre o a doua punte peste Râu.
Din poieniţă suim în culme prin pădurea de gorun. La dreapta e o vale seacă. Urmărim culmea spre N, ieşim într-o fânaţă cu livadă, aproape de o gospodărie solitară. Dincolo de ea, către NE, e un vâlcel afund, cu huci, peste el apare altă gospodărie solitară. În stânga, spre V, curge o vale cu malul stâng acaparat de arbuşti ţepoi- e valea Stânjerilor (Stejarilor).
Coborâm în vale, suim pe malul drept şi privind în urmă se remarcă ingenioasele poteci şi drumul de căruţă tradiţional ce leagă solitarele gospodării din Dealul Corbului. Ajungem în culmea cu afiniş. Aici apar şerpuirile unui vechi drum pastoral ce duce la gospodăria tradiţională a lui Petrea de la Deal, adică a lui Ciocan Petru. Ne aflăm în Dealul Corbului, pe Dealul Zvârdini şi la o altitudine de 573 m.
Continuăm spre versantul stâng abrupt, cu pajişte scundă, drum de căruţe ce şerpuieşte spre fosta căsuţă a generatorului, vâltorii şi morii din valea Rea. Urmărind drumul în serpentine, apoi direct, pe lângă dezafectata linie electrică, în 20 minute ajungem la firul văii Rea cu un mic zăgaz din trunchiuri, loc de adăpare, odinioară de aici pornind pe malul stâng canalul pentru apă destinat morii şi vâltorii.
Şisturi cristaline, calcare marmoreene şi cuarţite conferă fotogenică policromie văii. Malul drept al văii Rea pe care trebuie să-l surmontăm pentru a atinge în final în Aspra de sud-est cota de altitudine de 592 m e impracticabil datorită pantei, lespezilor care-l plachează şi pe alocuri spinărilor cascadat-stâncoase.
Trecem valea Morii la aproximativ 50 m amonte de moară şi zăgaz angajându-ne susţinut pe un picior parţial defrişat. Curând străvechea potecă ce leaga Aspra de Dealul Corbului devine vizibilă, lată de cel mult 25 cm, mai mult o brână orientată spre SV. Valea Rea rămâne din ce în ce mai filiformă jos şi la stânga noastră. (iarna versantul extrem de abrupt devine impracticabil).
O oră presupune parcurgerea traseului dintre Dealul Corbului – gospodăria lui Petre Ciocan, până în culmea dinspre Aspra sud-est. Suim puţin la dreapta (N) pe culmea cu pajişte aridă după care se iveşte o potecă care urmăreşte spinarea culmii dintre valea Stejarului şi valea seacă fără nume spre SV, o altă potecă acaparată de tufe continuând spre vest, spre Aspra.
O urmăm coborând uşor spre obârşia văii fără nume la o captare cu valău pentru adăparea vitelor. Ne aflăm aproape de primele gospodării iar de aici până la gospodăria învățătorului Bodea mai sunt necesare circa 15 minute pe drumul pietruit. 5 ore şi 30 de minute – 6 ore presupune realizarea acestui specaculos dar şi accidentat-dificil traseu turistic.
