Cheile Tătarului – baraj Runcu
Traseu: Valea Marei – zona hidrotehnică – baraj Runcu – Tătaru – pod valea Brazilor
Obiectiv: valea superioară a Marei, civilizație rurală tradițional maramureșană, barajul Runcu – Tătaru, Cheile Tătarului, Câmpul Tătaru
Localizare: Maramureș, Munții Igniș, Mara
Itinerar: Baia Mare – Baia Sprie – Pasul Gutâi – Mara – Valea Marei – zona hidrotehnică – baraj Runcu – Tătaru – Pod valea Brazilor – 60 km aproximativ
Marcaj turistic: cruce roșie spre Cheile Tătarului (marcaj turistic cruce roșie și spre valea Crivini 3 km din Mara ); în zona amonte a Cheilor Tătarului și a fostei, mici, acumulări de pe valea Brazilor, în zona podului de peste această vale, apare și marcajul turistic triunghi roșu ce suie pe Piciorul Gajii – continuând la E spre Prihodiște – Iezeru Mare – de acolo spre SE-S până în Desești
Tip traseu: montan
Grad dificultate: ușor
Echipament necesar: adecvat anotimpului; pentru eventuala parcurgere a Cheilor Tătarului din aval în amonte, prin albia accidentată, cu șuvoaie, repezișuri, bulboane și, marmite se recomandă perioadele verii, cu debit minim și, în plus, cizme de cauciuc înalte
Lungime și durată: vizitarea zonei Cheilor Tătarului din amonte – de la podul peste valea Brazilor în aval mal stâng, pe vechiul drum tehnologic/ înierbat, cu coborâre în talveg în zona apropiată a ieșirii văii din chei și retur la pod – 2 km și aproximativ 2 ore
Diferenta de nivel: în zona cheilor circa 100-150 m
Recomandări: harta zona turistică Budești – Desești – Ocna Șugatag din seria Gutinul Turistic, an 2005
Avertismente: zonă habitat de vipere comune și melanice; zonă Câmpu Tătarului și Cheile Tătarului flanc stâng e pastorală – atenție la câinii ciobănești; atenție – drumul din Mara sat spre Barajul Runcu – Tătaru e betonat pe ½ sens – partea stângă în urcare; banda din dreapta e cu 15-40 cm sub nivelul carosabilului betonat – zonele de refugiu sunt rare și la distanțe mari iar la întâlnirea unui vehicul din sens opus apar serioase probleme – coborârea/ revenirea autoturismelor (altele decât SUV și 4 x 4 de pe beton) fiind posibilă numai în zonele de refugiu; zona de sub baraj până deasupra acestuia din zona S-SE a Cheilor Tătarului e-n pantă accentuată și serpentine, cu bolovani proeminenți – ce trebuie ocoliți cu prudență; în aceeași zonă, după averse consistente, apar bălți mari și afunde, în consecință e recomandabilă parcarea sub baraj și deplasarea pe jos înspre/dinspre chei (circa 1,5 km – lejer/sens)
Căi de acces: din satul Mara în amontele văii omonime, pe drumul tehnologic amenajat după 1986 când au început lucrările la barajul viitorului lac de acumulare Runcu-Tătaru; există și o variantă de abordare dinspre Stațiunea Turistică Izvoare, pe la fosta Tabără a Pionierilor – fosta Cabana Maratex și Podul Cireș – în avalul văii Runcu, pe drumul forestier/hidrotehnic de pe fundul viitorului lac de acumulare – se ajunge sub marea carieră de andezite din care se prelevează și azi anrocamentul necesar finalizării construirii barajului – sunt circa 9 km din Izvoare pe această variantă dar drumul a fost extrem distrus de autospecialele care au exploatat pădurile din zonă după 1990, fiind recomandabilă deplasarea numai cu SUV și 4 x 4
Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Pasul Gutâi – Mara – Sighetu Marmației – din Mara, spre baraj – Cheile Tătarului – circa 8 km – pe jos sau autoturism personal; pentru varianta via Stațiunea Turistică Izvoare se pot folosi microbuzele care fac curse din Baia Mare spre această zonă turistică, în continuare pe jos, tur-retur, spre Cheile Tătarului
Sugestii de cazare: pensiuni din Mara, cabane și hoteluri din Poiana Soarelui – Stațiunea Turistică Izvoare
Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare prin Baia Sprie – DN18 – Pasul Gutâi – satul Mara iar de acolo la stânga-n sus pe lângă valea Mara, în amontele acesteia. În urmă se profilează satul Mara și platoul vulcanic Gutâi, îndeosebi imaginea inedită a Crestei Cocoșului, ca o custură semeață, ulterior, mai la stânga, se văd Măgura Mare, Chicera, Văratecul și Sermetieșul din Munții Lăpușului.
Înainte și spre dreapta sus se vede o parte din Culmea Pietrei, șaua tăieturii valea Iezerului și mai la stânga, Piatra Tisei de Mara – niște suri martori de eroziune andezitici intruzivi. În lunca îngustă a Marei sunt fânațe naturale, sălașe de vărat rare și șopruri pentru fân, în dreapta, abandonată, o fostă cabană silvică. Înainte de-a ajunge sub barajul construit din anrocamente vulcanice exploatate-n carieră (din capătul S-SV al flancului geografic drept al Cheilor Tătarului) la stânga și deasupra galeriei de evacuare a apelor în caz de avarii etc., atrage atenția o stâncă andezitică sură înaltă, semănând unui proiectil de tun julesvernian din celebrul roman al acestuia De la Pământ la Lună.
Urcușul pe drumul tehnologic care continuă în serpentine pe deasupra barajului lasă vederii spre dreapta stâncăriile vulcanice pe care e amplasat marcajul turistic cruce roșie. Menționăm că acest drum continuă și trece pe lângă un panou info turistic cu harta zonei (marcajele cruce roșie și triunghi + săgeți roșii se văd acolo pe un stâlp de azbociment) spre podul de peste valea Brazilor din zona S-SE a Câmpului Tătaru și cea V a Piciorului Gajii iar de-acolo spre fosta Tabără de Pionieri Pleșca, respectiv sediul administrativ și de cazare a personalului care lucrează după 1986 la barajul Runcu – Tătaru și viitoarea acumulare hidrotehnică.
Cheile Tătarului sunt foarte scurte, malul lor geografic stâng e scund și parcurs de un fost drum tehnologic, azi înierbat și pitoresc decupat prin molidișul spontan, acompaniat în aval de o conductă de apă cu diametrul de circa 400-450 mm ce ajunge în zona șantierului hidrotehnic.
Conducta debutează dincolo de micul dig-stăvilar din Cheile Tătarului, zona N, unde valea Brazilor a format un mic lac, treptat acesta a fost acaparat de vegetația lacustră, azi aflându-se în curs de eutrofizare-înmlăștinare. Cheile Tătarului, malul drept, e înalt, stâncos, spectaculos, cu stânci andezitice solitare, una aducând unei împietrite santinele, alteori intens tectonizate, ciudat suprapuse, în zona centrală a cheilor stâncile formând pereți verticali cu hornuri, diedri, mici surplombe. Un pitoresc deosebit oferă stâncăriilor sur-argintii lichenii galbeni-citrin care le acoperă pe mari suprafețe. Dincolo de stâncăriile malului drept, pe creștetul acestora și apoi spre zona Cabanei Pleșca – Câmpul Tătaru, molidișul matur conferă un tonic verde codrului.
Nu lipsesc scorușii sălbatici ai căror fructe rubinii-mărgelate sporesc frumusețea cheilor. Odată cu încheierea lucrărilor la baraj și treptata acumulare a apei lacului în amontele văii Runcu și a văii Brazilor - Cheilor Tătarului, oglinda apei va ajunge probabil la nivelul capătului SE al cheilor iar accesul turistic va fi posibil dinspre satul Mara. De la podul peste valea Brazilor, privind spre NE-E vedem culmea cu poieni și fânațe dintre Dealul lui Ștefan și Piatra Neagră. De la pod privind spre V apare impozantă Pleșca Mare – 1292 m, cu păduri pe versanți și chelioasă pe creștetul acaparat de pășunea alpină, afiniș și merișoare.
