Parcul Național Munții Rodnei: Borșa – Picioru Moșului – Pietrosu Rodnei

Traseu: Borșa - Picioru Moșului -  Stația meteo Iezer - vârful Pietrosu Rodnei – Tăurile Buhăiescu - Zănoaga Iezerului - Borșa

Obiectiv: Valea Marei – civilizația lemnului, Valea Stejarului – arhitectură rurală maramureșană tradițională, meșterul lemnului – Godja Pătru Pupăză, Pietrosu Rodnei – abordat din Borșa Pietroasa pe Picioru Moșului

Localizare: Maramureș, Valea Mare și Borșa – Parcul Național Munții Rodnei

Itinerar: Baia Mare – Mara – Valea Stejarului – Vișeu de Sus – Borșa – circa 170 km

Marcaj turistic: Borșa – Picioru Moșului – vârful Iezer – bandă albastră

Tip traseu: agroturistic și alpin

Grad dificultate: mediu spre dificil spre vârful Pietrosu Rodnei

Echipament necesar: lejer în prima parte, montan pentru urcarea pe Pietrosu (hanorac, bocanci, utile bețele de trekking)

Lungime și durată: prima parte, prin Valea Mare – Valea Stejarului și până în Borșa presupune 5-6 ore; urcușul pe Pietrosu Rodnei 5-6 ore, retur 4-5 ore

Diferență de nivel: circa 1700- 1750 m din Borșa pe vârful Pietrosu

Recomandări: harta turistică Borșa, hărțile turistice Munții Rodnei editate de DIMAP și BelAlpin; de fracționat deplasare – alocat o primă parte vizitarii Văii Marei și Văii Stejarului, deplasării în Borșa și urcării inițiale pe Picioru Moșului până la Stația meteo Iezer (campat în cort sub Piatra Albă ori înoptat la Stația Meteo Iezer – cabana APNMR); în cea de-a doua zi suit pe vârful Pietrosu Rodnei, vizitat Tăurile Buhăiescu, revenit în Zănoaga Iezerului și coborât în orașul Borșa

Avertismente: Pietrosu Rodnei și zănoagele sale sunt habitate ale urșilor, râșilor și viperelor; atenție deosebită pe Pietrosu Rodnei mai ales în zile cu nebuloase, neguri – nu vă expuneți deasupra prăpăstiilor

Căi de acces: Prin Pasul Gutâi – Sighetu Marmației – Moisei – Borșa

Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Sighetu Marmației – Borșa; autoturism personal

Sugestii de cazare: pensiuni, cort, localnici din Borșa Pietroasa

Descriere traseu:
Din Baia Mare pornim spre Valea Marei suind serpentinele Gutâiului, admirăm Dealul Ascuţit (Ciontolanul) la ieşirea din Baia Sprie, apoi Mogoşa, oprim deasupra fostei cariere de piatră pentru a devia spre Biserica Vlaicului – 10 minute de mers pe un drum înierbat, de TAF, dincolo de bariera silvică. Admirăm panorama deschisă de pe Biserica Vlaicului, o stâncă formată din lave pluristratificate prin răcire, către apropiata Piatra Ecoului, voltele DN 18 ce suie spre Pasul Gutâi, dincolo de ele, pe-o culme, Piatra Arsă apoi la stânga Mogoşa, la vest Mons Medius (Dealul Minei – Baia Sprie) şi-n fundal Baia Mare.

Revenim la şosea și oprim la mormântul lui Pintea Viteazu. Următorul popas e în Pasul Gutâi, la intrarea în traseul turistic spre Creasta Cocoşului şi Tăurile Chendroi. Imediat după Pasul Gutâi, la stânga, în peretele stâncos e o mică grotă – Peştera lui Pintea – iar în dreapta Izvorul lui Pintea. De aici se deschide vasta perspectivă de la Secătura şi Creasta Cocoşului spre Munţii Maramureşului, Zakarpatya şi Culmea Pietrei, respectiv zona turbăriei Iezerul Mare şi Valea Marei cu salba satelor sale.

Coborâm spre satul Mara (fost Crăceşti) acompaniind în aval Râușorul și oprim la prima păstrăvărie din stânga şoselei cu amenajări rustice și o cascadă artificială impresionantă. La nici doi paşi, pe malul Marei, e prima gospodărie moroşenească tradițională. În Mara merită admirată o troiţă amplasată pe stânga şoselei şi decorată la Rusalii cu cununi din spice de grâu.

Dacă vă aflați pe Valea Marei nu trebuie să ratați vizitarea bisericii de lemn, monument istoric UNESCO, cu hramul Sfânta Cuvioasă Paraschiva, din Deseşti (remarcabil pronaosul cu scară dăltuită-ntr-un buştean de stejar, conducând spre balconul corului şi naosul pictat de renumitul zugrav Radu Muntean). Prof. Maria Pop din Deseşti (Hypericum SRL) a devenit notorie fiindcă adună, conservă şi prelucrează plante medicinale.

Din Deseşti ne îndreptăm spre Hărniceşti. Vara se pot admira sătenii ieșiți la cosit și adunatul fânului ori prășitul holdelor cu cartofi și porumb. Ieșind din comuna Giuleşti trebuie văzută Troiţa Rednicenilor, de la ieşirea din Berbeşti (pe partea stângă), dăltuită-n lemn de stejar într-o manieră post renascentistă (romano-catolică). Urmează o interesantă vizită în gospodăria vestitului meşter al lemnului, fuselor cu ţugurlău-simbol al iubirii şi căsniciei indisolubile, ploştilor, porţilor, troiţelor şi mobilierului rustic, Pătru Godja, poreclit Pupăză, din Valea Stejarului.

Plecăm din Valea Stejarului (fostă Valea Porcului, fapt atestat de străvechea pecete a aşezării pe care era sculptată o frunză de stejar şi o efigie cu cap de mistreţ) pornind, via Sighetu Marmaţiei – Dealul Hera spre Vişeu de Sus – Borşa. De aici suim pe strada Pietroasa până la ultima, cea mai de sus gospodărie, a lui Maftei Berşunaru (în apropiere, ceva mai jos se află Mănăstirea Borșa Pietroasa).

Ne luăm rucsacii și pornim pe jos spre Staţia Meteo Iezer. Din Borșa – zona Spitalului de Recuperare – circa 650 m altitudine – până la gospodăria lui Maftei Berşunaru trebuie aproximativ 1 oră și 30 de minute de mers iar de aici până în Zănoaga Iezerului trebuiesc alte 2 ore și 30 de minute – 3 ore pentru urcuş. În timpul deplasării priveliştile către Piciorul Caprei, Toroioaga, Podu Cearcănului şi Cearcănu (din Parcul National Munții Maramureşului) ceva mai apoi spre Turnu Roşu, Zănoaga Mare, apoi spre vârful Pietrosu Rodnei obligă la frecvente opriri şi contemplaţie.

Vara, borşenii adună zmeură și afine în golul alpin și restrânsa plantaţie de molid şi zâmbri (Pinus cembra) din Zănoaga Mare şi pe versantul N-NV al Piciorului Moşului. Puţin înainte de-a ajunge la parapeţi în dreapta drumului apare o cruce de fier întru comemorarea celor 5 borşeni măturaţi de o teribilă avalanşă. Suind seara spre Zănoaga Iezerului ne încântă soarele apunând departe, deasupra lanţului Munţilor Maramureşului dar și luminiţele înşirate pe valea Vişeului, de la Moisei în Borşa şi Borşa Poiana, cu un scurt diverticul în amontele Ţâşlei, către Baia Borşa.

De la Stația Meteo Iezer se suie prin Zănoaga Mare, urmărind poteca abruptă, în numeroase serpentine, spre parul de fier – La Mejdă – și în final, la dreapta, pe vârful Pietrosu Rodnei – 2303 m – circa 1 oră și 15 minute – 1 oră și 30 de minute. Ascensiunea capătă un plus de spectaculozitate fiind realizată la răsăritul soarelui și în plină explozie florală.

Zănoaga Iezerului se dezvăluie treptat, după ivirea prealabilă a Pietrei Albe la stânga și Piciorul Moşului în dreapta – sub el e refugiul APNMR, abia după aceea apare și creştetul Pietrosului Rodnei (Pietrosul Mare) marcat de dezactivata staţie meteo automată. Impresionează, suind poteca, țipetele acute ale marmotelor, caprele negre însă au fost braconate după 1990, apariția acestora fiind iluzorie. Îndărăt apare orizontul extremităţii NE a Munţilor Maramureşului, de pe la Piciorul Caprei – Gâliu spre Catarama şi Fântâna Stanchii.

Asaltul Pietrosului presupune un prim scurt parcurs printre insulele de jnepeniş eterat și pe lângă pârâul Pietroasa izvorând din Iezer. În iunie pajiștea e înviorată de boscheții numeroși de rododendron iar prin iulie apar omagi răsfiraţi (Aconitum paniculatum) alături de stirigoaie (Veratrum album), sunt clopoţei (Campanula siberica), oiţele (Pulsatila alba) şi-au lepădat de mult petalele, oferind privirilor globulare pămătufuri maronii. Rocile grohotoase sunt reprezentate de sisturi cristaline și micaşisturi sur-argintii.

În căldarea glaciară, mai sus, apar stirigoaiele, exemplare de Gentiana punctata (ghinţură pestriţă), urechelniţele (Sempervivum tectorum), clopoţei păroşi (Campanula rotundifolia), pâlcuri de brusturet (Telekia sp.), varietăţi de Cineraria sp. cu frunze argintii şi flori portocalii, guşa porumbelului (Silene vulgaris) dar și flori endemice de opaiţul Munților Rodnei (Polischemonie nivalis), un fel de garofiţe.

Ieșim la parul de fier – La mejdă – și admirăm panorama dinspre vârful Toroioaga – Piciorul Caprei, Cearcănu dar şi spre vârful Piatra Albă, Puzdre, Laptelui Mare, Gărgălău (2159 m), Inău (2279 m) apoi mai spre SE, către Coasta Netedă, vârful Ţapului, Cormaia, Repedea, Tarniţa Bârsanului şi Negoiescului, decalate spre dreapta vârful Paltinu I-II, Pietros, Rabla, la stânga lor vârful Calcaros Mihăiasa dar, în zilele senine, si spre S – Munţii Bârgăului și Călimani. Spre SV se vede Muncelu Râios iar dincolo de el, cele trei mameloane nude ale Ţibleşului. Aproape, impresionante, vârfurile Buhăiescu Mare şi Mic, Culmea Jireada, văgăuna Gropilor, Bătrâna şi Tarniţa Bătrânei.

În iulie-august un covor galben portocaliu de flori de vulturică (Hieracium pilosella) acoperă faţa sudică a Pietrosului. Spectaculoase sunt adesea pe vârful Pietrosu negurile suind învălmăşite din Borşa, mai întâi de-a lungul Culmii Hotarului, Golgotei şi Pietrosului, apoi direct spre spinările accidentate ale Turnului Roşu şi Piciorul Moşului, astupând Zănoaga Mare în care atrag atenţia câţiva zâmbri (Pinus cembra) impunători, săltând peste molidiş şi ienupăriş, mai apoi în amontele pârâului Pietroasa către Piatra Albă. Sub noi se deschide hăul Zănoagei Mari și a Iezerului deasupra cărora corbii săgetează cerul croncănind grav. De pe Pietrosu Rodnei se văd și Tăurile Buhăiescu iar mai departe, spre SE, căldarea mică, cu iezer glaciar, a Tarniţei la Cruce, dincolo de ea stâncăriile scunde ale vârfului Obârşia Rebrei.

Coborâm după o vreme spre Curmătura Pietrosului de unde putem să admirăm cele patru Tăuri Buhăiescu (coborârea la cele patru lacuri glaciare presupune aproximativ 45 minute). Revenim La Mejdă (la parul de fier) după care coborâm spre Iezerul Pietrosului și-n final spre Borşa Pietroasa.

Întinsă pe vreo 15 km lungime, Borşa de azi nu pare a avea un concept urbanistic-arhitectonic unitar, cosmopolitismul grobian şi şocant te întâmpină la tot pasul. Pensiunile-s numeroase și se construiesc altele, kitschul arhitectonic e la tot pasul, culminând probabil Perla Maramureşului (hotel-restaurant) şi cu o pensiune precedată de uriaşul curcubeu de piatră de râu cu bustul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.

Alte trasee si atractii turistice:

Munții Rodnei (Borșa): Pe Pietrosu Rodnei Parcul Național Munții Rodnei: Pasul Prislop – Șaua Stiol – vârful Oncului – vârful Gărgălău – Tăul Știol Munții Rodnei: La rododendron, din Borșa Pietroasa pe Piatra Albă – Corhele Pietrosului și Pietrosu Rodnei cu retur pe la Tăul Iezer Parcul Național Munții Rodnei: Din Borșa Fântâna, în Rezervația Piatra Rea