Băsești: În Pădurea Potoc, la înfloritul lăcrămioarelor
Traseu: Cantonul Silvic Potoc – biserica Mănăstirii Băseşti – teiul lui Gheorghe Pop de Basești
Obiectiv: Pădurea Potoc – Băsești, la înfloritul lăcrămioarelor (Convallaria majalis) și unor specii de orhidee, Casa memorială Gheorghe Pop de Băsești – memorandist -1835-1919; născut în Baseşti-Maramureş, om politic roman. Vicepresedinte 1881-1902 si presedinte 1902-1918 al Partidului National Roman. Unul dintre inițiatorii și conducătorii mișcării memorandiste din 1892-1894. Președinte al Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia 1 decembrie 1918, care a proclamat unirea Transilvaniei cu România, înconjurată de monumentali arbori, printre care şi un tei argintiu de peste 250 de ani.
Localizare: Maramureș, Băsești, Țara și Munții Codrului
Itinerar: Baia Mare – Colțirea – Ariniș – Băsești – Cantonul Silvic Potoc – circa 60 km din Baia Mare – șosea asfaltată
Marcaj turistic: nu există
Tip traseu: excursie
Grad dificultate: ușor
Echipament necesar: adecvat primăverii
Lungime și durată: aproximativ 6-7 km, circuit realizabil în 3- 3 ore și jumătate
Diferența de nivel: insignifiantă
Recomandări: excursie de efectuat în final de mai, debutul lui iunie, atunci când înfloresc lăcrămioarele
Avertismente: atenție la turmele de oi cu câini ciobănești
Căi de acces: circuit E-NV-V începând de la Cantonul Silvic Potoc, trecând pe la biserica Mănăstirii Băsești și teiul, monument al naturii, lui Gheorghe Pop de Băsești
Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Băsești sau autoturism personal
Sugestii de cazare: nu e cazul
Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare spre Băseşti via Tămaia. Admirăm la dreapta pe deal biserica de lemn – monument istoric din Buzeşti, pajiștile cu primele înflorie ranunculacee, exemplarele de tătăneasă (sau iarba lui Tatin – Symphytum officinalis) și spre Gârdani, în zonele mlăștinoase, irişii galbeni (Iris pseudacorus).
Din centrul comunei Ariniş continuăm spre Moara Florii (intersecţia şoselei Cehu-Silvaniei – Baia Mare cu cea care duce spre Băseşti şi în continuare spre Ţara Codrului). Intrăm imediat în Băseşti.
Înainte de Moara Florii admirăm heleşteele de la Ariniş, în ultimii ani cu lebede albe, stârci cenușii, egrete, gârlițe, lișițe, pescăruși, apoi o luăm spre Băseşti. În dreapta cocoţată pe o culme de deal, atrage atenţia biserica Mănăstirii Băseşti, albă și cu şarpanta de ardezie vişinie, amintind prin suplețe și armonia formelor de bisericile maramureşene de lemn.
Din Băseşti continuăm pe asfalt spre Odeşti și suim panta lină. Lăsăm la stânga grajdul familiei Gheorghe Pop de Băseşti. Parcăm la liziera codrului de stejar şi cer sau stejar turcesc - Quercus cerris – decorată primăvara de insulele de priboi sau saschiz – Vinca minor, floarea Paştelui - Anemone nemorosa – cu varietăţile albe sau roze-violacee, la cantonul silvic Potoc.
Pornim prin codru, mai întâi spre SE. Imediat la SV apar relativ aproape heleşteele de la Moara Florii spre Cehu Silvaniei iar în fundal, împădurit şi mai sus, Meseşul – 997 m altitudine în vârful Priei, marcat cu rele radio-TV-GSM, mult mai aproape şi spre S, biserica Mănăstirii Băseşti, un prim obiectiv turistic. La poalele arborilor apar lăcrămioarele – Convallaria majalis.
Ținem drumul prin pădure, răscolit prin tractarea buștenilor de goruni și ceri apoi cotim la dreapta, spre S-SV și ieșim într-o poiană rectangulară, cu nu de mult foste ogoare, azi păşune. În dreapta și peste un huci se iveşte turla bisericii mănăstirii. La stânga bisericii e un cireş frumos, apoi trei tei din care cel mai SE uriaş, cu diametrul trunchiului de peste 1,3 m şi o imensă coroană. E cel de-al doilea tei argintiu (Tilia tomentosa argentea) al familiei Gheorghe Pop de Băseşti, arbore-monument inclus în lista speciilor maramureşene protejate, estimat la peste 250 de ani și aflat în custodia Şcolii Generale Băseşti.
Spre S, dincolo de gardul din plasă e livada cu meri. Livada se întinde și la SV, spre vatra satului, fiind străbătută de o alee cu trepte numeroase ca un fel de Calvaria – Via Dolorosa. Panorama în plonjeu SV oferă vederii livada, vatra Băseştiului punctată de argintia turlă a bisericii, biserica mai nouă de lemn în stil maramureșean, mai departe dealurile cu livezi și pe deasupra lor, spre V-NV şi N, culmea împădurită a Munţilor Codrului închide orizontul sub care abia se pot întrezări vetrele Săliştei şi Stremţiului. În pajiştea bisericii înfloresc exemplare ciclamen-violete de poroinic - Dactylorhiza maculata – o orhidee violetă nu mai înaltă de 15-20 cm.
Traseul excursiei continuă spre E și apoi spre NE, traversează o zonă de stejar exploatată forestier și cu o lizieră de salcâmi tineri în care apar colonii de pecetea lui Solomon – Polygonatum odoratum – cu inflorescenţe albe. Reapar insulele de lăcrămioare intercalate cu pecetea lui Solomon şi anemone.
Ne deplasăm, în continuare, pe un culoar larg și înierbat cu insule de târsă, și ieșim astfel într-o poiană cu codru de stejar spre V, lizieră de salcâm, pin şi larice spre N şi codru de stejar la E. În urmă cu cel mult un deceniu aici fuseseră ogoare cultivate cu grâu, cartofi, porumb. Acum tufele de dobru sau mătură – Genista tinctoria alternează cu lăstarii de plop alb şi pin roşu, silvatic.
Pajiștea e dominată acum de părul porcului - Nardus stricta. Pe liziera umedă apar exemplare de ceapa ciorii – Gagea pratensis. Traseul continuă spre N, prin stejărişul cu numeroase insulele de lăcrămioare. După un scurt popas și un regal foto ne orientăm către V pentru a închide circuitul, lung de 7-9 km, la cabana silvică Potoc.
În anii 1950-1965 existaseră pâlcuri ori exemplare izolate de lăcrămioare la Apa Sărată, între Baia Mare și Tăuții Măgherăuș unde coexistaseră secole la rând alături de pecetea lui Solomon şi narcisele sălbatice. Ele au dispărut atunci când zona a fost răscolită de pluguri în scopul realizării plantaţiei de pomi fructiferi aparținând azi Staţiunii de Cercetări Pomicole Dura. Mult mai rare sunt lăcrămioarele în Groapele Chiuzbăi, ceva mai multe sub Culmea Pietrei, la Deseşti – Hărniceşti – Sat Şugatag sau în pădurea de stejar de câmpie Tufoasa (dintre Oraşu Nou – Livada, județul Satu Mare).
Arar poate fi descoperită, nu doar în Maramureș, o arie atât de vastă şi cu atât de numeroase exemplare de lăcrămioare precum aici, în pădurea de lângă Cantonul silvic Potoc şi rezervaţia seminceră de stejar şi cer. Din nefericire, această naturală bijuterie silvo-botanică nu e declarată arie naturală protejată, fiind supusă unei mari presiuni silvice generată de exploatarea valorosului arboret de cer și gorun.