Râul Lăpuș (Buteasa): Defileul Lăpușului
Traseu: Baia Mare – Remetea Chioarului – Șomcuta Mare – Ciolt – Buteasa – asfalt 38 km plus circa 2 km drum pietruit, bun
Obiectiv: Defileul Lăpușului
Localizare: Buteasa – Dealul Pietrișel – valea Dosului – Balta Dosului – Dealul Plopiș – valea Buteasa
Itinerar: Baia Mare – Remetea Chioarului – Șomcuta Mare – Ciolt – Buteasa
Marcaj turistic: nemarcat turistic, nepunând probleme de orientare pe vreme prielnică
Tip traseu: traseu în circuit. Din Buteasa se pot face circuite turistice nemarcate: a) în avalul văii lui Boilă la fosta Moară din Frunți; b) pe sub vârful Coastei și Vii la Buteasa Râu, cu retur în Pustă; c) pe dealul Butesei spre fosta carieră de calcar cu fosile marine Sub Piatră; d) la grota în gresii Casa Zmeilor – valea lui Uriș – gura văii Prislopului – Peștera Curtea Căpitanului, cu retur pe Dealul Plopiș și valea Butesei
Grad dificultate: mediu
Echipament necesar: sunt recomandate bețele de trekking
Lungime și durată: durată medie pentru parcurs – 5 ore, iar lungime traseului 11-12 km
Diferența de nivel: maximă – Dealul Plopiș – 454 m; minimă – talvegul râului Lăpuș la Balta Dosului – 258 conform GPS; diferență de nivel 172 m
Recomandări: de asigurat apa potabilă din start sau de la ciurgăul cu valău de intrarea în Buteasa; pentru documentare vezi hărțile topo 1:25.000 sau Harta Defileul Lăpușului – REGIO-2012-2013 editată de către MDRT; de vizitat biserica de lemn, monument istoric – Buteasa
Avertismente: zone cu risc de accidentare există la coborârea pe versantul stâncos la gura vaii Dosului și Balta Dosului din Defileul Lăpușului
Căi de acces: Buteasa
Repere: borna silvică în debutul văii Dosului BS VI/27 – flanc geografic stâng, respectiv BS VI/231 în zona centrala a luncii văii Buteasa, amonte de fosta Moară a lui Victor – flanc geografic stâng
Mijloace de locomoție: autoturism
Sugestii de cazare: nu este cazul
Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare spre Satu Nou de Jos – Cătălina – Remetea Chioarului – Berchez – Ciolt. Sus, pe Pustă, apare o căsuță solitară albastră ultramarin pitită între pruni sălbăticiți. Trecem printre râpe calcaroase și caolinice urmărind meandrele asfaltului ce coboară spre înșeuare, de-acolo continuând la stânga-n jos spre Buteasa Râu și la pod (pe macadam) și înainte și spre dreapta (cu asfalt) spre Buteasa.
La stânga drumului un staul cu oi și puține capre, imediat o răstignire dinaintea coborârii în Buteasa. Nu virăm după cumpăna apelor, la stânga pe sub vârful Coastei, ci continuăm înainte, lăsând ciurgăul cu valău în dreapta. Se pot admira specifice porți de șuri migălos decorate cu motive geometrice, zoomorfice ori florale, autentice. Scorțoase sălcii retezate, cu ramuri sângeriu-aurii străjuiesc dreapta drumului și debutul văii Buteasa – nu mai largă decât un șanț.
Biserica nouă, paraclisul de vară și biserica de lemn, monument istoric, rămân în dreapta și-n urmă. Drumul pietruit se bifurcă înainte de-a ajunge la fosta Iegheriște, locația în secolul XVII a unei foste mici fabrici de sticlă care asigurase necesarul Cetății Medievale a Chioarului. În dreapta rămâne drept reper o tradițională casă eco, pe fundație de calcar, cu ziduri din bârne de lemn și lut bătut cu maiul între rudele de stejar.
De aici traversăm spre NE valea Buteasa luând-o spre Dealul Pietrișel. Un șleau de căruță se desprinde la stânga, coborând spre Valea lui Boilă și fosta Moară din Frunți. Mai apoi, tot în stânga, se desprinde un drum pietruit ce duce la fosta carieră de calcar a Butesei.
Ținem drumul lutos spre SE, lăsând după ultimele case o grămadă de blocuri de calcare marmoreene. Valea și lunca văii Butesei sunt în dreapta, dincolo de ele, spre S-SV, începe să se contureze Dealul Curmătura. La stânga, spre N-NE, peste Defileul Lăpușului, se văd Dealul Cetății Chioarului, Dealul Colnic, gospodăriile, biserica de lemn cu turlă argintie și livezile răzlețe din Codrul Butesei apoi cele izolate din preajma Temetieului Rușilor și turla bisericii din Dealul Pițigăi.
Spre stânga se desprinde culmea Dealului Stânghi (Stinghi) cu holde și mestecănișuri. Aceasta se orientează spre NE-E despărțindu-se la apropierea de malul stâng, abrupt și accidentat, al Lăpușului – brațul NV, stâng, e mai lung și înalt (428 m) și se termină cu o poieniță flancată de mestecăniș, cel NE e mai scurt și mai scund și se termină cu o custură șistos cristalină cu belvedere spre gura văii Dosului și Balta Dosului (atenție deosebită, prăpastia stâncoasă are aici peste 150 m adâncime!).
Drumul de car o ia curbiliniu descendent spre SE, apropiindu-se de malul stâng al capătului văii Buteasa. Reper saivanul de vizavi, dintr-o șa a Dealului Curmătura.
De aici înspre aval valea Buteasa își schimbă direcția cu 90 grade, adică în loc de NV-SE cum cobora dinspre sat Buteasa, de aici se orientează spre N, obligată fiind de flancul V-NV dur al Dealului Plopiș și de-acum se numește valea Dosului. Talvegul văii Dosului e șistos cristalin, accidentat, cu lespezi și bolovani drapați cu mușchi și feriguțe. Drumul urmat din Buteasa pe Dealul Pietrișel apare de-acum dezlânat și cu lutoase viroage torențiale.
Se coboară pe valea Dosului (versant stâng) dând de drumul de car înspre aval. Reper un carpen tânăr și, lângă el, un imens stejar uscat. După puțin timp traversăm valea, iar pe un fag remarcăm BS VI/27 marcată cu vopsea roșie.
O vreme ținem valea Dosului apoi drumul de car se înalță în dreapta acesteia. De la SE spre NV afluiesc în malul drept al văii Dosului două vâlcele seci paralele, al doilea fiind ceva mai larg. Noi intrăm curând în cea dintâi poiană de la V de Dealul Plopiș. Până aici am făcut un ceas din start. În prima parte valea Dosului oferă vederii salbe acvatice apoi panta se accentuează vertiginos către N, malurile devin stâncos-abrupte, acoperite cu transversale doborâturi de vânt.
Intrarea în prima poiană e marcată de un uriaș stejar din dreapta drumului înierbat. Urmează un vâlcel sec, orientat de asemenea SE-NV – dinspre vârful Plopiș spre valea Dosului – și apoi două poieni mari discret separate de lăstăriș.
Drumul de car o ia spre NE-E, ocolind poalele Dealului Plopiș. Vizavi, către N și peste Defileul Lăpușului, se vede Codru Butesei iar spre stânga – NV – peste valea Dosului și făget matur, custura stâncoasă a Dealului Stânghii – 415 m altitudine conform GPS-ului.
De aici coborâm prin făget spre N, cu valea Dosului la 50-75 m în stânga, depășim succesiv 2-3 terase de alunecare apoi versantul devine foarte abrupt și cu stâncării șistos cristaline drapate cu mușchi. Începe să se audă susurul văii Dosului la stânga apoi se suprapune vuietul râului Lăpuș care, imediat în aval de Balta Dosului și gura văii Dosului, traversează un prag bolovănos.
Curând se vede valea Dosului (gura) blocată de trunchiurile câtorva fagi doborâți de furtuni, invadați de mușchi, apoi în amonte și spre dreapta Balta Dosului, în timp ce malul drept al râului Lăpuș prezintă un spectaculos pinten stâncos. Acesta, ca și stâncăria din baza NE a Dealului Stânghii și de sub belvedere, obligă râul Lăpuș să își schimbe cursul făcând volta de la V spre NV-N.
Se coboară pe versant făcând succesive viraje, prindem o potecă de cervide și mistreți. Ajungem în albia văii Dosului – râului Lăpuș, în dreptul Bălții Dosului – altitudine 258 m conform GPS-ului – după circa 2 ore de la debutul turei – feeria acvatică ne oferă recompensa meritată.
Atenție la deplasarea pe malul stâng al râului Lăpuș, peste accidentata gură a văii Dosului spre baza peretelui custurii Dealului Stânghii la cotul defileului peste bolovanii cu mâl, mușchi, frunze umede!
Revenim la gura văii Dosului suind spre SE, către abruptul NV al Dealului Plopiș, adică la circa150-200 m aval de peștera Curtea Căpitanului. Întâlnim și trecem peste un vâlcel sec larg, ca un valău orientat SE-NV. Dincolo de vâlcel ținem culmea ascendentă spre SE. La stânga, jos și tot mai departe se aude râul Lăpuș vuind dinspre Săhelbe și trecând pe sub Podirei. Piciorul ia aspect de custură șistos cristalină, cu, prăpastie de 50-60 m spre NE.
Suim și dăm de un fost drum de car ce o ia descendent stânga spre râul Lăpuș. De aici ne schimbăm direcția de deplasare spre S strecurându-ne prin huciul dens, ieșim în capătul N al unei poieni cu două clăi de fân vechi. În apropiere, sub Dealul Plopiș NV, două rânduri de stâlpi de stejar trădează un fost mic saivan.
Suim oblic dreapta pe deasupra lui ieșind în altă poiană, la un drum costiș de car ce ne scoate pe vârful Plopiș (454 m conform hărții), lângă un șopru pastoral pitit la poalele stejarilor rari și uriași.
De aici panorăm spre Săhelbe, Aspra, Dealul Stânii din hotarul NV al Boiului Mare, apoi coborâm spre SV-V ajungând la un saivan din bârne de stejar și acoperișul ca o cușmă din goz (paie). La stânga culmii sunt câteva livezi, sălașe, grajduri și căsoaie pustii, mai jos, în șa și de asemenea la stânga, relativ noul saivan din Dealul Curmătura.
În dreapta se ivește valea Buteasa (cotul final) și valea Dosului (debutul). Ținem costiș drumeagul din stânga văii Butesei, pe sub saivan, după traversarea unui scurt huci descinzând în lunca acesteia. De-aici ne deplasăm spre Buteasa sat.
În dreapta noastră e pădurea de stejar și fag, la stânga poieni cu lăstărișuri și mestecănișuri și vreo două pâraie care afluiesc în valea Buteasa. Se ajunge în zona fostei Mori a lui Victor, la stânga e un loc de popas cu masă și bănci din rude de lemn iar peste valea Buteasa, necurățată de multă vreme fântână. Din fosta moară au rămas scocul sec, o fundație pe care se cultivă varză albă plus trei trepte din beton.
Imediat în amonte și în dreapta, pe un falnic stejar, apare înscrisă cu roșu BS VI/231 apoi, pe stânga, o stâncărie întunecată plonjând spre valea Buteasa (mal drept). În față, spre V-NV, apar gospodăriile din Buteasa, turlele bisericilor argintii și cea veche drănițată. Îndărătul lor tronează vârful Coastei. Din stânga vine la fel de modesta valea Mățălungi, pe care odinioară măcinase grâne Moara lui Tămaș.
