Podișul Someșan: Turism paleontologic în Prislop

Traseu: Prislop – Sub Râpă

Obiectiv: fostele cariere de calcare cu fosile marine de Sub Râpă – Dealul Toporu, dintre Prislop și Buteasa

Localizare: Maramureș, Podișul Someșan, Prislop, flancul stâng al Defileului Lăpușului

Itinerar: Baia Mare – Șomcuta Mare – Dealul Mesteacăn – Prislop

Marcaj turistic: -

Tip traseu: drumeție speoturistico și paleontologică

Grad dificultate: lejer

Echipament necesar: adecvat anotimpului; obligatoriu bocanci, ultile bețele de trekking pe rupturile grohotoase în căutarea fosilelor

Lungime și durată: circa 7-8 km, 3-4 ore

Diferență de nivel: circa 250 m

Recomandări: harta turistică Defileul Lăpușului

Avertismente: nu vă cățărați, neavând cunoștințe temeinice, experiență speo-alpină și echipament de asigurare, pe versanții stâncoși friabili, instabili

Căi de acces: din satul Prislop

Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Dealul Mesteacăn – Dej; autoturism personal

Sugestii de cazare: cort, localnici

Invalid Displayed Gallery

Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare spre Dealul Mesteacăn. Urmează suişul spre stânga către Prislop, lăsând în dreapta Dealul Tătarilor (dar şi peştera din Frâncenii Boiului iar mai jos, peștera Măgurici, cu colonii de lilieci), coborâm pe drumul pietruit circa 1 km până îndărătul Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului, greco-catolică, de-acolo vizând râpele calcaroase eocene şi oligocene din hotarul satului Prislop cu Buteasa (versant geografic stâng al Defileului Lăpuşului).

Descoperirea celor două apropiate cariere cu fosile marine constituie rezultatul observaţiilor empirice ale unor localnici din Prislop conform cărora, în perimetrul V-NV al satului, aferent stâncăriilor şi râpelor calcaroase, există fosile de melci marini uriaşi alături de scoici fosilizate. Coborâm din Prislop pe valea omonimă, spre confluența acesteia cu râul Lăpuș, privind la un moment dat înspre obârşia Văii lui Uriş, spre NV, se remarcă falezele bej-ocru de calcare intercalate-n făgetul Dealului Toporu dinspre hotarul Butesei.

Primăvara în zona Prislopului înfloresc lușcuțe - Leucojum vernum, rodul pământului - Arum maculatum, viorele - Scilla bifolia, călugări ciclamen dar mai ales cei albi - Erythronium dens canis, căldăruşe - Aquilegia vulgaris, de prin pajiştile şi pădurile din jur. Pe la unele case din Prislop, pe lângă fundaţii ori pe tărnațuri pot fi remarcate fragmente de fosile prelevate din perimetrul râpei calcaroase, cochilii de melci spiralaţi, schelete de arici de mare, carapace dorsale de crabi, fragmente de corali, fosile de lamelibranhiate şi spongieri etc.

Ieșim din sat și ne orientăm pe un vechi drum de căruţe (NE), trecem printre livezi, mici ogoare, intrăm în codrul de fag în care atrag atenţia: mai întâi un loc de picnic al familiei Marian, primăvara devreme, pe lizieră, albastre flori de crucea voinicului - Hepatica nobilis şi viorele - Scilla bifolia alături de albi călugări (măseaua ciutei) şi numeroase flori de spânz - Helleborus purpurescens (frecvente în Defileului Lăpuşului). Calcarele eocene şi pe alocuri cele oligocene-şi fac apariţia prin numeroasele doline.

În rambleul drumului de căruţă, apar rare lapiezuri, calcare stratificate, tectonizate şi cu numeroase guri de aerisire despre care localnicii afirmă că iarna suflă aer cald prin ele şi niciodată neaua nu se depune în preajma lor. În apropierea gospodăriei familiei Marian (spre NE) se află o dolină-aven în care, aruncând o piatră, durează destulă vreme până să o auzi oprindu-se iar un pârâu modest, afluent stâng al văii Prislopului, descrie în apropiere o scurtă, dar spectaculoasă, porţiune cu aspect de chei. În pădure, alături de groşi curpeni vânjoşi pot fi văzute la fel de groase exemplare de viţă de vie sălbatică. Înainte de a ieşi din pădure în păşunea aridă presărată cu grohote de calcare apar numeroase exemplare de rodul pământului - Arum maculatum apoi primul jgheab de adăpare cu apa afluită dintr-un izbuc cu apă cristalină.

În păşune apare un al doilea izbuc captat ca sursă de apă potabilă şi pentru adăpatul ciurdelor de vite. Al treilea izbuc, de prea plin, înconjurat de un con de aluviuni, verde crud datorită nutrienţilor solubilizaţi, extrem de apreciaţi de către vegetaţia ierboasă, continuă spre E formând o vale impresionantă prin alunecările de teren care au scos la iveală calcare eocene, uneori în blocuri destul de mari şi incluzând fosile de lamelibranhiate dar şi de melci marini aparţinând mai multor specii. Straturi sur-vinete de marne se intercalează calcarelor în timp ce neregulata albie labirintică a pârâului e acaparată de pipirig prin care primăvara înfloresc podbali - Tussilago farfara iar printre colţii ierbii, oportunistele părăluţe - Bellis perenis.

Drumul suie uşor spre o apropiată culme din care, panoramând spre NE, avem o primă imagine de ansamblu a celor două faleze calcaroase diferite ca mărime, înconjurate de codrul de fag, una mai mică, aflată spre S, cealaltă mai mare, situată spre N, ambele cu faţa orientătă spre E. De pe această culme drumul se bifurcă, o ramură coborând spre obârşia Văi lui Uriş, cu flancurile cu plantaţii de molid şi pin, cealaltă suind consistent spre V. Privind de aici spre E-SE se văd serpentinele coborând din Prislop spre râul Lăpuș şi dincolo de acestea, înspre Boiu Mare (hotarul V-NV), o altă imensă faleză calcaroasă bej-ruginie cu fosile (inclusiv colți de rechini).

Continuăm suind la stânga, vizăm ajungerea pe platoul someşan de deasupra râpei mari. În drum apar surprizele – mai întâi fragmente de stalactită lungi de aproximativ 25 cm, groase de circa 6-7 cm şi cu canal pentru drenarea carbonatului de calciu solubilizat.

Schelete fosile de arici de mare, fragmente de melci marini uriaşi - Campanile gigantea (trei spire pot avea lungimea de 25 cm şi diametrul de circa 12 cm). În curând drumul arid-grohotos ce suie pe Dealul Toporu spre hotarul Butesei, ajunge pe platoul carstic punctat de doline de mărimi diferite şi destule zone denudate acoperite de grohote mărunte de calcare sur-negricioase, o linie electrică de înaltă tensiune venind dinspre Surduc traversând zona.

Ca reper e un un stâlp metalic înalt de 80 m, instalat de membrii Clubului Speo Montana din Baia Mare cu scopul susţinerii aparaturii de prelevare şi transmitere automată a datelor meteo. Atrag atenția aici două doline, din care una cu aspect de aven, înainte de-a ajunge deasupra marii râpe. Ocolim prin N-NE şi apoi spre S faleza, dăm într-un drum prin care calcarele exploatate destul de puţin în carieră erau transportate spre Buteasa. Deasupra falezei mari se vede un colţ din Buteasa, o zonă mai mare din Codru Butesei aflat peste râul Lăpuș apoi vârful Igniş, Mogoşa, platoul vulcanic Gutâi iar spre E, Valea lui Uriş de la obârşie spre confluenţa cu râul Lăpuș. În plan mai îndepărtat şi mai sus Dealul Piţigăi, cu zvelta bisericuţă greco-catolică de lemn, Aspra, Preluca Nouă, Dealul Paltinu şi in fine, spre SE, Râpa Vimei.

Câțiva ienuperi punctează pajiştea aridă și erodată iar făgetul continuă spre SE cu plantaţia de molid şi pin negru. La baza falezei începe metodica investigare printre grohotele excavate, sau natural desprinse, din stratificările superioare, descoperind fragmente de diferite mărimi de Campanile gigantea şi Campanile Parisiensis alături de carapace de crabi, schelete de arici de mare, scoici radiale din specia Pecteia alături de altele lamelibranhiate, din specia Ostraea, numeroase fosile de lamelibranhiate mici fiind vizibile pe secţiunile proaspete ale unor bolovani calcaroşi eoceni. Speologii băimăreni au descoperit în primăvara lui 2009 aici un aven format într-o diaclază.

Printre grohotele din baza râpei, îndeosebi după topirea zăpezii, aici se pot găsi fragmente de fosile de spongieri, corali, melci uriaşi, cilindrice urme linear fosilizate de viermi marini dar şi fragmente de coaste fosilizate (de vacă de mare), în arc de cerc şi aplatizate uşor, elipsoidale pe secţiune. Merită făcute mici investigaţii şi la râpa sudică aflată la circa 150-200 m distanţă, mai puţin înaltă dar, se pare, neexploatată în carieră vreodată. Aici se văd straturi ceva mai puţin groase dar în cel inferior, aproape rectiliniu, la limita marnelor sur-vinete cu aspect de fin foietej, pot fi admirate in situ fosile de melci marini uriaşi incastrate în rocă, foarte puţin alterate tectonic. Până la culmea sudică, cu bifurcaţia de drumuri, se traversează un pârâu cu obârşia într-un abundent izbuc, apoi un alt pârâu format sub două suprapuse râpe dezvoltate în calcare şi marne, cea inferioară mai mare şi în surplombă, amintind de un abri, aici deplasarea e îngreunată de doborâturile de vânt şi accentuata erodare a versantului.

Din culme, întoarcerea în Prislop se face pe acelaşi traseu dinainte de masă, primăvara dedicând mare parte din timp florilor şi apoi investigării de jos, înspre amonte, a văii cu alunecări de teren şi obârşia în izbucul de revărsare a preaplinului aflat la circa 3 m E de versantul calcaros abrupt.