Peisaje de toamnă surprinse în Baia Mare
Încă o toamnă băimăreană. Atipică. Parcă pe an ce trece din ce în ce mai neconvențională. Imprevizibilă. De la temperaturi și precipitații la cromatica variabilă. Când anost-bacovian-ternă, umed-răcoroasă și dezolantă, când strălucitoare, înflăcărată, nonșalant risipitoare de mirabile pasteluri. Toamnă, iz și parfum al trecutelor experiențe. Cu bune și rele, amintiri, nostalgii dar și cu înțelept temperate proiecte din pricina tot mai acutei conștiințe a timpului (personal) limitat. Adulmecări, pieziș mijite priviri iscoditoare în căutarea ineditului. Mici, tulburătoare câteodată, revelații. Aparent minore și desuete, de fapt niște veritabile repere spațio-temporale. Mai totul indus de vechi, de un ceva subordonat asprei critici a scurgerii timpului, musai sobru și capabil să zgândărească spiritul. Un acoperiș sau o fațadă scorojită de final de secol XIX, început de secol XX, invadată de rebela dantelărie pastelată a unor plante agățătoare. Un felinar alăturat turlei unei biserici de pe la sfârșitul Evului Mediu. Ritmica de ardezie a acoperișurilor unui fragment de multisecular cartier. Ultimii boboci de trandafiri sfidând bruma nopților. Însângerați stejari ornamentali alternând cu portocalii tei.
Diurne, grăbite, greu sesizabile și ireversibile metamorfoze. Tardive răsărituri neguroase. Grăbite crepusculuri apoteotice. Imprimeuri savante și minunate covoare de leneș așternute ( moarte) frunze. Și fluturi… mii de frunze smulse de briză, melancolic valsate-n văzduh, în final resemnat așternute pentru invariabilul somn odihnitor, de veci. Miresme. Aspre, de brumă, ori jilave de burniță, sau de lut reavăn ori de cea de pe urmă cosită, molatecă, otavă. Perspective multiple, impersonale, generice, generoase alteori personale, lăuntric răvășitoare ale eului dincolo de orice infatuări sau nesăbuite, inutile, orgolii. Să privești atent ceva pentru a descoperi dincolo de imaginea reală o apusă recent, ori demult, imagine aparent la fel de reală. Utopică de fapt, deșartă însă brutal de verosimil fișată și stocată în clișeele statice, ori dinamic-cinematografice, ale minții și propriei existențe. Locuri (din)spre care conduc poteci, șleauri ori drumuri nesemnificative probabil pentru cei mulți, deosebit de esențiale pentru alții, parte din păienjenișul drumurilor labirintice ale vieții. Sobre, geometric ferme, turle de biserici sfidând nemărginirea cerului. Grave, ori suav-melodioase, dangăte de clopote reverberate prelung ca un memento mori! Sau poate că altul e mesajul?! Carpe diem și wide shut eyes căci nu se știe dacă în următoarea clipă, sau mâine, mai ai ocazia!
Toamna, ca toate lucrurile minunate, atât de fragilă, bulversantă, perversă și efemeră. N-o ratați!