De Ignat – din Blidari, pe Piatra Lupului

Traseul din 20 decembrie 2015 cu I. Pop. Topo (aniversând 68 ani), D. Pascu, Pongo & eu

Obiectiv: Blidari -544 m, cascada văii Blidar, Piatra Lupului-846 m de pe finalul V-SV a Culmii Strâmba

Localizare: Maramureș, Munții Igniș, Blidari – zona CH3 Blidari (microhidrocentrală de la confluența văii Sturului cu valea Blidarului)

Itinerar: Baia Mare-Ferneziu-Firiza-Blidari-aproximativ 32 km

Marcaj turistic: -

Tip traseu: drumeție pentru orice anotimp

Grad dificultate: mediu

Echipament necesar: adecvat anotimpului; neapărat bocanci aderenți și bețe de trekking-teren abrupt, accidentat, foarte alunecos după precipitații și îngheț

Lungime și durată: circa 3 ore și 30 de minute-4 ore (de adăugat câte 30-45 minute pentru deplasarea din/în Baia Mare)

Diferență de nivel: 296 m conform GPS

Recomandări: harta Zona Turistică Baia Sprie Șișești din seria Gutinul turistic 2005; vara se poate continua deplasarea NE-E pe Culmea Strâmba până sub vârful Ștedia Mare, cu retur pe lângă valea Blidarului pe un drum auto-forestier; de vizitat păstrăvăriile din Firiza și Blidari

Avertismente: habitat de urși, mistreți, cervide; nu vă expuneți pe belvederile Pietrei Lupului-risc de prăvălire de pe stâncile înalte de 45-60 m; după ninsoare și înghețarea versanților extrem de povârniți de la E-SE și V-SV de Piatra Lupului riscul derapării incontrolabile este iminent chiar dacă echipamentul este cel optim

Căi de acces: din Baia Mare prin Firiza-Blidari

Mijloace de locomoție: autobuze Baia Mare-Firiza-Blidari; autoturism personal; mountainbike

Sugestii de cazare: pensiuni din Baia Mare și Firiza

Zile ploios-lapovițoase, cețoase, terne, cenușii cu soare foarte scump la vedere. Temperaturi neverosimile pentru luna decembrie, pozitive inclusiv noaptea. Zăpada căzută la peste 500-600 m altitudine s-a cam topit, exceptând versanții nordici. Lansez email ca de obicei invitația la drumeția de weekend. Percutează doar I. Pop Topo și D. Pascu. Pongo e mereu primul pe lista participanților și probabil cel mai nerăbdător, plin de vervă (la doar un an împlinit la 29 noiembrie). Habar n-avem că pentru colegul nostru Ionică Topo e ziua aniversării celei de-a 68-a primăveri. Oricum, pentru noi orice excursie semnifică o sărbătoare. Temperatură de 3 grade C, cer noros, ceață.
Îl îmbarc pe Topo apoi mergem să-l luăm pe D. Pascu și ne îndreptăm spre Ferneziu-Firiza. bUrmele zăpezii dintâi apar prin Blidari, pe acostamentele drumului și prin pădure. Pudrate-s și acoperișurile caselor de vacanță, majoritatea pustii. Din fericire destule-s decente, cochete, integrate peisagistic. Negurile lasă apoi vederii, doar pentru scurtă vreme, Piatra Bulzului. Mai apoi Piatra Lupului. Inspirați, oprim pentru câteva cadre foto. Colacii, ștergurile, voalurile de neguri învăluie mai ales versanții V-NV-N ai Pietrei Lupului și ai Culmii Strâmba precum și, inelar-spectaculos, vârf Chicera împădurit cu foioase.

Parchez lângă CH 3 Blidari, acolo unde valea Sturului, mai abundentă, se varsă în valea Blidarului. Coborâm pe poteca de pe malul drept al văii Blidarului către precara punte alunecoasă, apoi o luăm prin talvegul bolovănos în amonte, spre frumoasa cascadă cu șuvoaie alb-înspumate despletite. Lumina e chioară, evident afectată și de verzi-întunecatele sulițe ale maturilor molizi de pe malurile văii. Aqua feeria e mereu încântătoare aici, la cascada formată peste un pinten masiv de andezite negricioase.
Ne întoarcem la drum, îl traversăm spre căbănuța pepinierei silvice din îngusta luncă de pe malul geografic stâng a văii Sturului. Pe lângă ea suim la dreapta pe versant apoi pe piciorul S al Pietrei Lupului. Apar scurmăturile mistreților și dejecțiile lor inconfundabile. Nu peste mult remarcăm culcușurile cervidelor și crotinele lor măslinii, negricios-lucioase. Atmosfera trădează izul iute, într-un fel cabalin, al urinei cerbilor. Înseamnă că, deocamdată cel puțin, bravii eco-vânători europeni nu i-au exterminat definitiv. Ajunși pe picior ne deplasăm prin codrul matur, rărit, dominat de fag, unele exemplare impresionând prin fălnicie, robustețe, frumusețe și armonie dar și prin sur-argintiul lucios al scoarței. Panta se accentuează, frunzișul gros și umed, crengile decojite ascunse sub ele, neaua subțire, porțiunile negricios-lutoase (denudate de trecerea cervidelor și mistreților spre locurile de hrănire și adăpare) sunt din ce în ce mai frecvente și mai alunecoase. Ne prind bine bețele de trekking. După ce vizităm cascada și urcușul pe picior, la circa o oră de la start atingem baza S a stâncăriei Pietrei Lupului constituită din lave andezitice haotic cascadate. Vara, cei cu abilități acrobatice și o minimă instruire alpinistică, echipați adecvat, pot încerca ascensiunea directă folosind prizele naturale. Pentru cei care nu au astfel de abilități și o suficientă experiență în escalada la liber dar și pentru alții, îndeosebi după averse, iarna sau la finele acesteia, în debutul primăverii, se recomandă evitarea piciorului (culmii) ocolind la dreapta prin baza stâncilor, ajungând la o limbă cu grohotiș. De acolo urmărim în urcuș spre stânga, prudent, grohotișul, ajungem la bolovanii andezitici. Făgetul e foarte rar iar panta de peste 35-45 grade. Aici trebuiesc folosite la maximum bețele de trekking, prizele naturale, arborii. Parcă pentru a spori deliciul solicitantului urcuș, pe versantul accidentat și abrupt, mai înainte de ieșirea pe creștetul Pietrei Lupului, sunt de ocolit deborâturile de vânt putrezinde. În timp ce suim putem admira Piatra Bulzului la stânga și-n urmă și la dreapta vârful Chicera. Visăm la niște încântătoare panorame de la cele două belvederi ale Pietrei Lupului doar că după 1 oră și 30 de minute de la debutul excursiei ceața ne învăluie cu totul și definitiv. Mai continuăm vreo 150-200 m pe creștetul Pietrei Lupului și custura stâncoasă care constituie Culmea Strâmba. Versantul V-NV-N este integral acoperit de neaua subțire, temperatura în jurul a 0 grade C. De n-ar fi fost ceață…!

Facem un scurt popas, mai mult fiindcă mizăm pe o rafală de vânt și disiparea, fie și vremelnică, a nebuloaselor, caz în care ne-am întoarce la belvederile Pietrei Lupului. Ce utopii! După popas o luăm la stânga în jos pe o potecuță de sălbăticiuni de pe versantul abrupt, nins și cu făget matur rar, spre NV-V-SV, ideea fiind de-ai arăta lui Ionică Topo (aflat în premieră aici) peretele stâncos vestic al Pietrei Lupului, lavele stratificate răsturnate, pe alocuri aproape verticalizate, turnurile semețe, săritorile spurcate, marele diedru marcat de un temerar fag crescut incredibil pe o brână aridă. Deoarece eu am mai fost de câteva ori pe-aici de-alungul anilor, chiar și pe acest traseu * (cu Papa, Oana, Jancsi Moldovan, Mișu Gheție, Dinu Pascu, M. Opriș, probabil și cu alții) o iau în față, căutând diagonala cea mai puțin riscantă peste pragurile stâncoase, răgălii, doborâturile de vânt pentru a ajunge în baza stâncăriei, apoi continuăm pe lângă aceasta pe curbă de nivel. Probabil că la un moment dat am prins un ram nud de fag sub talpa bocancului cu talpă dură Vibram și într-o clipă zbor năuc-teleportat efectiv- vreo 12-15 m pe versant, oprindu-mă lângă trunchiul unui fag. Cam din același loc o iau sincron la vale și colegii mei, din fericire aceștia oprindu-se după glisarea involuntară a doar vreo 3-5 m. Cu toate că sunt avizat, după doar câteva minute, sufăr un derapaj pe versantul parșiv, de-această dată oprindu-mă după 7-8 m. Din fericire derapajele imprevizibile nu s-au soldat cu accidentarea însă prelungirea acestora prin codrul rar și pe versantul abrupt și bolovănos poate genera consecințe nefaste. Odată ajunși în baza stâncilor verticale necazurile legate de pantă și lipsa aderenței dispar și putem descoperi culcușurile jivinelor amenajate în frunzișul uscat și gros de până la 1 metru. Imediat descoperim mica potecă a mistreților și cervidelor pe care o urmăm paralel cu stâncile, ieșim curând pe piciorul accidentat, descendent vertiginos, spre pepiniera de conifere de la confluența văii Sturului cu valea Bildarului adică aproximativ pe unde am suit. Coborârea ne va lua cam tot atâta cât urcarea pe Piatra Lupului și asta din cauza accidentării și povârnirii versanților, lipsei de aderență, riscului major de derapare. În dreapta auzim șoapta văii Sturului apoi pe cea inconfundabilă a turbinei CH3 Blidari.

Întreaga excursie ne-a luat vreo 5 ore și cu toate că vremea a fost închis-cețoasă, tuturor ne-a produs o reală bucurie, nu doar lui Ionică aflat în premieră pe Piatra Lupului. Pe la ora 14 temperatura ajunsese la 4 grade C dar cerul era în continuare noros.